Interviu acordat de Carlos Potella, profesor la Universitatea Centrală din Venezuela

19:27, 14 martie 2023 | | 447 vizualizări | Nu există niciun comentariu
Distribuie

Vă prezentăm un interviu cu profesorul Carlos Potella, expert al Ministerului Energiei din Venezuela. Interviul reflectă relația dificilă pe care guvernul de la Caracas o are cu administrațiile Statelor Unite, care își exercită de multe decenii influența dominatoare asupra tuturor statelor din America Latină. Interviul a fost realizat în data de 14 februarie 2023  de doctoranda Cerasela Georgiana Nițu, de la Universitatea București.

*

Cerasela Nițu: Bună ziua domnule profesor! Vă mulțumesc pentru deschiderea dvs. de a-mi oferi acest interviu. În contextul actual al schimbării tabloului geopolitic global, al războiului existent între Rusia și Ucraina și al crizei energetice europene, care este poziția Venezuelei în această situație? Ce rol își poate asuma Venezuela în actualul context internațional?

Carlos Potella: În ordinea întrebărilor, aceasta întrebare ar fi putut să fie ultima, deoarece contextul în care este prezentată situaţia petrolului venezuelean este cea a unor  sancțiuni unilaterale ale SUA care au durat aproape șase ani și s-au întărit treptat după Ordinul Executiv al Președintelui Obama care descrie Venezuela ca pe o „amenințare neobișnuită și extraordinară”. Desigur, resursele de petrol ale Venezuelei au o semnificație globală și în contextul geopolitic actual ele ar fi de mare importanță pentru satisfacerea cererii de energie în Europa, atât de petrol și derivatele sale, cât și de gaze naturale. De exemplu, Repsol și ENI, două companii europene, au dezvoltat un zăcământ mare de gaze naturale în vestul Venezuelei.

Recenta licență acordată statului Trinidad și Tobago de a exploata prin compania Shell un alt zăcământ de gaze din Venezuela este o altă dovadă a importanței noastre: rezervele de gaze ale Venezuelei sunt pe locul opt din lume[i].

În ceea ce privește țițeiul, amploarea rezervelor Venezuelei este cunoscută. Deși sunt încă discuții asupra rentabilității lor, deoarece este țiței extra-greu, chiar și fără ele Venezuela are rezerve dovedite care ar garanta o producție petrolieră de peste 2 milioane de barili pe zi timp de peste patru decenii.

Chevron face un pelerinaj la OFAC[ii] la fiecare șase luni pentru a solicita o prelungire a licenței  de a păstra activele pe care le deține în trei companii din Venezuela. Mai multe dintre rafinăriile situate pe coasta Golfului Mexic din America de Nord au fost proiectate inițial din anii 30 și 40, pentru a prelucra țițeiul greu și acid ce poate fi extras din Venezuela. Câmpul petrolifer Boscàn situat în statul Zulia și descoperit în 1944 de către Atlantic Richfield, predecesorul Standard Oil  California și Chevron, este și astăzi un rezervor promițător al acestui tip de țiței greu.

Cu toate acestea, șansele ca Venezuela să beneficieze imediat de situația actuală sunt foarte mici și depind de voința SUA de a forța plecarea președintelui Maduro. Voința aceasta nu dă semne că ar slăbi, ba dimpotrivă, devine din ce în ce mai patologică. Ea se găsește în clauzele contractelor licențelor Chevron și ale guvernului Trinidad Tobago: se interzice a se plăti direct guvernului Venezuelei pentru resursele extrase de pe teritoriul ei și se dorește să fie doar mecanisme de așa-zis „ajutor umanitar”. Aceste licențe constituie, dimpotrivă, stimuli de încurajare a forțelor de opoziție. Dacă se reușește răsturnarea guvernului, se vor deschide „porțile cerului” pentru afacerile americane cu petrol din Venezuela. De altfel șantajul este vizibil pentru sectoarele cele mai largi ale opiniei publice naționale. Condițiile dure și înăsprirea asediului au generat un efect generalizat de refuz din partea noastră de a accepta aceste condiții umilitoare.

Președintele Maduro a condamnat public intenția de șantaj a licenței pentru Trinidad și Tobago și a subliniat inadmisibilitatea condiţiilor care se intenţionează a fi impuse. Dar, în același timp, se continuă negocierile. Agenția Reuters scria recent că „Delegația din Trinidad și Tobago condusă de ministrul Energiei, Stuart Young, s-a întâlnit cu vicepreședinta Delcy Rodríguez, cu ministrul Petrolului, Tareck El Aissami, și cu președintele PDVSA, Pedro Pedro Tellechea. Discuțiile se referă la posibilitățile de modifica licența și consecințele pentru transportul de gaze din Venezuela”.

Cerasela Nițu: Monodependența economiei Venezuelei de hidrocarburi în economia venezueleană face să fie căutate noi modalităţi de diversificare a economiei, mai ales pentru că tendinţa actuală este de a renunţa treptat la combustibilii fosili, care ar cauza încălzirea globală. Cum se pregătește țara dvs. pentru tranziția la energie regenerabilă?

Carlos Potella: Venezuela a atins cea mai mare producție zilnică de petrol, 3,7 milioane barili pe zi în 1971. Încă de atunci au existat avertismente cu privire la scăderea capacităţii industriei petroliere de a genera profit, scăderea capacității sale de generare a veniturilor la buget și nevoia de a orienta eforturile productive ale țării către alte sectoare. Fondatorul OPEC, Juan Pablo Pérez Alfonzo a avertizat încă de atunci asupra consecințelor negative ale amânării construirii unei Venezuela post-țiței. Avertismentul a fost anulat de iluzia că Venezuela are cele mai mari rezerve de petrol din lume, concentrate în Centura Petroliferă Orinoco. Și în ciuda tuturor eforturilor și investițiilor gigantice, spre producții de 6 sau 7 milioane de barili pe zi, rezultatul a fost că nu am mai atins niciodată la acel maxim din 1971. Astăzi acel vis încă persistă și țara nu a făcut nimic pentru a se pregăti pentru tranziția care acum devine apropiată.

Cerasela Nițu: Cum au afectat sancțiunile impuse  de guvernul SUA industria petrolului venezuelean?

Carlos Potella: Dacă privim graficul producției de petrol al Venezuelei din  2017, vom putea vedea efectul distructiv al sancțiunilor asupra industriei petroliere. Atunci producția de petrol a fost de 1 million 992 mii de barili pe zi. În prezent este în jur de 700 de mii de barili pe zi, dar a atins un minim de 569 de mii de barili pe zi în 2021. Iată, acea diferență de un milion de barili pe zi este efectul sancțiunilor americane.

Cerasela Nițu: Domnule profesor, vă mulțumesc foarte mult pentru cele împărtășite publicului din România. Sunt informații care ne ajută în mod real să înțelegem mult mai bine contextul social-politic din Venezuela zilelor noastre.

Carlos Potella: Cu plăcere. Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

*

Vă prezentăm în încheiere și câteva ilustrații ce susțin afirmațiile profesorului Carlos Potella:

Surse bibliografice:

https://petroleovenezolano.blogspot.com/2022/01/venezuela-petroleo-ytransicion.html  https://petroleovenezolano.blogspot.com/2022/06/la-luna-la-faja-boscanche

[i] CERAWEEK-Trinidad in substantive negotiations with Venezuela on gas project | Reuters

[ii] OFAC= Office of Foreign Assets Control Sanctions  este departamentul din SUA care supraveghează respectarea sancțiunior americane impuse unor entități străine.

https://home.treasury.gov/policy-issues/office-of-foreign-assets-control-sanctions-programs-and-information

Facebook Comments
Navighează dupa cuvinte-cheie: , , , , , ,