Unde-s doi puterea crește: Tandemul dintre un moldovean și un ardelean face ravagii printre căldicei

22:59, 7 decembrie 2022 | | 103 vizualizări | Nu există niciun comentariu
Distribuie

de

Recunosc din capul locului că am citit cu sufletul la gură cele două articole apărute unul după altul în acceași zi de 6 decembrie și semnate de Iurie Roșca din Basarabia și Mihai Șeban din Ardeal. Îi cunosc personal pe ambii autori datorită simplului fapt că și eu mă înscriu în același curent de gândire naționalist, ancorat profund în viziunea și trăirea ortodoxă, fără de care orice pretenție de naționalism este sterilă.

Iurie Roșca este cunoscut opiniei publice din România încă de pe vremea lui Ceaușescu, pe când vorbea seară de seară împotriva regimului comunist de la Chișinău pentru posturile de radio Europa Liberă, Vocea Americii și BBC. Apoi a intrat în vâltoarea vieții publice din țară imediat după căderea comunismului, având o lungă și bogată carieră politică.

Capacitatea lui de a vorbi și de a scrie impresionează, face furori și mai ales trezește ură în mediile mai tenebroase securisto-masonice, care dețin puterea reală. Tocmai de aceea Iurie Roșca s-a învrednicit de performanța unică de a ajunge persona non-grata în România aflată sub dominație străină, iar îndelungata sa carieră politică și gazetărească este însoțită de un nesfârșit cor de detractori. Dar în zadar rețelele de influență malefică asmuță haitele de clevetitori contra lui Roșca. De vreo doi ani și jumătate el este printre puținii – dacă o mai fi vreunul! – care adună pe Facebook zeci și chiar sute de mii de vizualizări care însoțesc postările lui video. Iar de când cu plandemia Covid-19 el a devenit deosebit de vocal în întreg spațiul românesc, demascând întreaga afacere sinistră a genocidului prin injecție și a Marii Resetări în ansamblu.

Autorul acestor rânduri a fost timp de ani de zile alături de legendarul general Radu Theodoru. Am realizat o serie de filme documentare și interviuri cu acest scriitor și cercetător unic în spațiul românesc, pe care le-am plasat pe canalele media de alternativă, deoarece media dominantă nu are voie să admită un astfel de discurs. Atunci când vizezi cu competență, cu demnitate și curaj fenomene precum masoneria internațională sau chestiunea evreiască, imediat devii ținta unor atacuri murdare nesfârșite și mai ales ești supus unei ostracizări totale. Mă bucur că am avut inițiativa de a-l pune în legătură pe Iurie Roșca cu generalul Radu Theodoru, relație care deja s-a și materializat într-o serie de intervenții video și articole ale celor doi. Mărturisesc în treacăt că anume datorită domnului general, datorită cărților domniei sale am înțeles care a fost marea miză a vastei sale opere. El a arătat cum se manifestă în istorie forța nefastă a ”tainei fărădelegii”.

Mihai Șerban a intrat ca un vulcan în dezbaterea publică din țară. El este un nume bine cunoscut în cercurile naționaliste. A colaborat la www.justițiarul.ro, a fost de ani de zile camarad de luptă gazetărească al dlui colonel Vasile I. Zărnescu în timp ce atâția falși patrioți au preferat să-l ocolească pe autorul monumentalei lucrări ”HOLOCAUSTUL, gogorița diabolică”. Mihai Șerban are un condei ascuțit ca o sabie; el taie fără menajamente în carne vie atunci când vine vorba despre impostură, jumătăți de măsură sau, și mai grav, atacuri la interesul național. Mihai Șerban este năvalnic și viguros în difuzarea unor idei izvorâte din crezul lui total și fără rest în destinul Neamului Românesc. Măsura probității lui morale și a calității lui intelectuale este lucrarea fundamentală, unică în felul ei, ce poartă titlul ”MANIFEST. Cartea neagră a României”. Iată o lucrare, apărută încă în 2017, care ar merita să fie reeditată de urgență, spre folosul cercurilor autentic naționaliste din țară.

Mihai Șerban coordonează proiectul media STRATINFO, iar Iurie Roșca își are propriul canal, tot pe Telegram. Cei doi au format un parteneriat care deja dă roade, dar și au dat dureri de cap unora care se văd înghesuiți de spiritul impetuos al acestui tandem ce trece peste arcul carpatin, făcând joncțiunea simbolică dintre Ardeal și Basarabia și ocolind cu nonșalanță Bucureștiul care chiftește de patrioți de carton, de eroi ”cu voie de la poliție” și de unioniști marca ”secu”. Nu mă pot abține de la plăcerea de a vă recomanda să vă abonați la cele două canale Telegram: https://t.me/iurierosca , https://t.me/stratinfo.

Acum câteva rânduri despre fondul de idei al celor doi autori. Din textele dânșilor răzbate un puternic mesaj de nemulțumire față de felul în care se manifestă o multitudine de grupuscule naționaliste. De cele mai multe ori, susțin autorii, este vorba despre niște persoane bine intenționate, dar care nu dispun de puterea de penetrare printre oameni din cauza unui discurs ce comportă câteva vicii extrem de răspândite. Primul ar fi lipsa de suficientă pregătire intelectuală, un nivel de cultură șubred, stare de fapt care se manifestă și prin succesele gonflate artificial al unor papițoi cu ținută de Hopa-Mitică, care mai răspund și la nume precum Simion, supranumit de către o curajoasă doamnă senator și SIEmion. În plus, astfel de cercuri și personaje duhnesc de la o poștă a plastografie grosolană.

Un asemenea de naționalism de mucava nu poate decât să revolte niște autori ca Iurie Roșca și Mihai Șerban, deoarece acesta se încadrează perfect în discursul dominant. A pretinde că ești naționalist român și în același timp a te menține într-un discurs triumfalist pro-UE și NATO, cele două structuri suprastatale care au transformat România într-o colonie, înseamnă fie să manifești o imbecilitate iremediabilă, fie o ipocrizie fără margini. Așa cum obișnuiesc să scrie autorii noștri, aici avem de a face cu un soi de naționalism euroconform, ca să nu-i zicem israelo-conform pentru a nu isca sensibilități mai speciale.

Autorii noștri au dreptate și atunci când arată că un tic intelectual foarte frecvent în mediile naționaliste este lipsa de înțelegere a fenomenului istoric nefast ce poartă numele de Modernitate. Astfel, se ajunge la practicarea unui soi de naționalism perfect adaptat la un calapod interpretativ de sorginte masonică prin care se recurge la divinizarea păgână a națiunii. Este vorba despre o viziune orizontală, rectilinie, opacă și atee asupra fenomenului românesc. Lipsește o profundă viziune creștină, verticală, adică îndreptată spre patria cerească și însetată de cunoașterea și slujirea adevărului hristic. Lipsește ceea ce Nichifor Crainic numea ”Nostalgia Paradislului”.

De-a lungul ultimilor ani am adus o mulțime de oameni din tabăra naționalistă la domnul general Theodoru în intenția de a coagula mediile naționaliste într-o mișcare mai de amploare. Dar de cele mai multe ori am rămas dezamăgiți de prestația jalnică a inșilor respectivi. Lipsea acea stare de incandescență nestăvilită, acea combustie interioară care să creeze curente de opinie și să separe apele, să-i mistuiască pe cei căldicei și să scoată în față oameni deja căliți pentru luptă.

Adică, oricât ne-am ascunde de acest adevăr, este evident faptul că mediile naționaliste au fost afectate de aceeași maladie a societății de consum, care a viciat întreaga societate. Românul de azi a devenit conformist, timid, hedonist, îmburghezit, dacă nu ca stare materială, atunci ca aspirație la o viață sătulă și tihnită. Dar cu oameni de o stofă atât de îndoielnică nu poți face istorie. Maxim ce poți aștepta de la ei este o comemorare, o depunere de flori, un cântec de jale și un poem de o valoare îndoielnică ce invocă subiecte patriotarde.

Iurie Roșca și Mihai Șerban vin să aerisească mediile naționaliste, să le scape de izul de naftalină și de menghina materialismului istoric. Citindu-le textele îmi vine în minte starea pe care o am atunci când citesc poemele lui Radu Gyr. Este un îndemn spre un urcuș continuu.

A venit vremea marilor clopotari, a oamenilor care și-au făcut din cauza națională un destin, a războinicilor ideii naționale care vor să readucă neamul pe linia lui istorică. În condițiile zilei de azi, când lumea stă să se prăbușească în hăul războiului mondial, când foametea bate la ușă, iar dictatura planetară avansează cu pași uriași, nu ne mai putem mulțumi cu fosăieli și mocăieli interminabile.

Timpul jumătăților de măsură, al mediocrităților și al patrioților cu patalama de la ”secu” a trecut. Dinspre crestele munților Carpați până la apele Nistrului se aude vuietul puternic al unui torent de munte care se va revărsa într-un curent nestăvilit al naționalismului creștin românesc. Să punem umărul la lărgirea albiei acestui șuvoi înnoitor și dătător de speranță în pofida tuturor aparențelor deprimante. Sorbindu-și seva din credința în Dumnezeu și din jertfa înaintașilor pe care și-o asumă drept model, crainicii trezirii neamului strigă către noi, îndemnându-ne să ne trezim măcar acum, în acest poate ultim ceas al istoriei lumii. Vom fi noi oare la înălțimea chemării lor?

Constantin Ghiță,

regizor independent de filme documentare

07.12. 2022

Facebook Comments