Neoconii americani asediază cu cinism Venezuela pentru a o jefui de resurse

21:05, 17 septembrie 2020 | America | 227 vizualizări | Nu există niciun comentariu
Distribuie

de Calistrat Atudorei

Venezuela, țara cu cele mai mari rezerve de petrol din lume, este în prezent supusă unui asediu nemilos din partea vulturilor războiului americani. Au căutat să izoleze „prada” de orice ajutor din afară și aplică un veritabil șantaj: fie cedează, fie suferința crește.

Motivul acestui asediu a fost recunoscut indirect în ianuarie 2019 de către John Bolton, consilierul pentru securitate națională al SUA la acea dată. Referindu-se la „noua conducere” ce se dorea a fi instalată sub președenția lui Juan Guaido, Bolton dădea asigurări că „Aceasta va face o mare diferență pentru economia Statelor Unite dacă vom face companiile petroliere americane să investească și să producă utilizând capacitățile petroliere din Venezuela”1. Într-adevăr, ar fi o mare diferență economică pentru că în felul acesta Statele Unite ar exploata la discreție petrolul din Venezuela, la un preț care ar aduce un profit uriaș pentru SUA. Nu și pentru Venezuela, dar… așa e cu democrația! Petrolul din Venezuela ar fi ca un fel de barcă de salvare pentru economia americană, care în prezent se cam scufundă din cauza catastrofalului deficit bugetar și a cheltuielilor militare uriașe.

Este semnificativ că la două zile după ce Bolton a dat cărțile pe față recunoscând cât de mult jinduiește America după petrolul Venezuelei, administrația Trump a impus noi sancțiuni companiei de stat Petróleos de Venezuela S.A., sau PDVSA. Prin această măsură, tuturor cetățenilor și companiilor din SUA le-a fost interzis să efectueze tranzacții cu PDVSA.

Venezuela primește sancțiuni din partea SUA de mai mult de 10 ani, dar din anul 2017 numărul acestor sancțiuni a crescut exploziv, așa cum arată site2-ul Trezoreriei Departamentului de Stat american. Motivațiile sancțiunilor acoperă un spectru larg de chestiuni cum ar fi: terorism, trafic de droguri, trafic de persoane, acțiuni anti-democratice, încălcări ale drepturilor omului, corupție, sancțiuni pentru PDVSA sau sancțiuni financiare. Au fost de asemenea impuse multe sancțiuni ce vizau specific persoane-cheie din administrația din Caracas. Însă impactul cel mai mare asupra țării îl au sancțiunile asupra companiei de stat PDVSA întrucât aceasta furnizează 90% din veniturile din export ale țării.

În februarie 2019 Washingtonul a luat o nouă decizie de referință blocând entitățile străine să mai facă tranzacții cu PDVSA. Potrivit lui Michael McCaul, liderul republican din Comitetul pentru afaceri externe al Camerei, măsura este destinată „să împiedice regimul Maduro să folosească (petrolul) pentru câștig personal și represiune”. Oficialul american a reliefat că petrolul “aparține de drept poporului din Venezuela”3, ca să se înțeleagă foarte clar că administrația Statelor Unite nu vrea altceva decât să apere valorile democrației…

Realitatea este însă cu totul alta deoarece prin tăierea principalei surse de venituri a Venezuelei, cea mai afectată a fost tocmai marea masă a populației. Să nu uităm că după proclamarea lui Guaido ca președinte, SUA a blocat și accesul Venezuelei la băncile corespondente pentru tranzacții internaționale. Aceasta a dus implicit, așa cum am mai menționat, la închiderea accesului către creditele necesare pentru importurile de medicamente, produse alimentare și alte bunuri esențiale. A urmat, în consecință, incapacitatea de plată a guvernului către furnizorii internaționali, care în consecință au încetat să mai ofere servicii. Unul dintre aceștia este concernul american General Electric, care după ce a tăiat curentul a lăsat Venezuela pe seama propriilor surse de curent, axate în principal pe cele câteva hidrocentrale. A fost însă mult prea puțin și din acest motiv au survenit severe crize de curent electric.

Oficialii SUA știu foarte precis ce perturbări provoacă sancțiunile lor în sistemul economic din Venezuela și că situația provoacă repercursiuni foarte negative asupra maselor de oameni. Tocmai de aceea, pretinzând că administrația din Washington escaladează panta sancțiunilor având drept scop “binele populației”, aceasta trădează de fapt o strategie foarte cinică. Strategia scontează în realitate revolta populației împotriva guvernului sau capitularea necondiționată a liderilor, tocmai pentru a pune capăt suferinței poporului.

O reflectare în date cuantificabile a suferinței indusă în Venezuela de sancțiunile americane este redată de un studiu publicat în aprilie 2019 de Centrul de Cercetări Politice și Economice (Center for Economic and Policy Research, CEPR) din Washington. Cercetarea a fost coordonată de Jeffrey Sachs și Mark Weisbrot și a condus la elaborarea unui raport intitulat „Economic Sanctions as Collective Punishment: The Case of Venezuela”. Cei doi raportori ai studiului fac parte dintre cei mai calificați experți în dezvoltare economică din lume. Jeffrey Sachs este, printre multe alte funcții, director al Institutului Harvard pentru Dezvoltare Internațională și servește din 2002 ca și consilier special al Organizației Națiunilor Unite pentru Obiectivele de Dezvoltare Durabilă. Mark Weisbrot este co-director al Centrului de Cercetări Economice și Politice din Washington, DC.

Raportul lor a ajuns la concluzia că programul de sancțiuni desfășurat de Statele Unite în Venezuela în perioada 2017-2018 se circumscrie noțiunii de pedepsire colectivă a populației, practică total ilegală în relațiile inernaționale:

Sancțiunile economice impuse Venezuelei de către guvernul SUA începând cu august 2017 (…) se circumscriu definiției de «pedepsire colectivă a populației civile», așa cum este descrisă aceasta atât în convențiile internaționale de la Geneva, cât și de la Haga, la care SUA este semnatară. De asemenea, sancțiunile sunt ilegale în conformitate cu dreptul internațional și cu tratatele pe care SUA le-a semnat și s-ar părea că încalcă și legea americană.4

Cercetarea evidențiază etapă cu etapă efectul de blocare a sectoarelor administrative ale Venezeuelei. Embargoul asupra tranzacțiilor comerciale a suspendat pe de o parte exportul de petrol, principala sursă de venituri a țării. Pe de altă parte, a blocat importul de medicamente, alimente, echipamente medicale, piese de schimb și echipamente necesare pentru producerea de energie electrică, pentru sistemele de apă sau pentru transport. Consecința extrem de gravă este din cauza lipsurilor generalizate mortalitatea a crescut cu 31% în anii 2017-2018, ajungând la mai mult de 40,000 de morți! În același timp,

Peste 300.000 de persoane au fost estimate ca fiind în stare de risc din cauza lipsei de acces la medicamente sau la tratament. Aceasta include aproximativ 80.000 de persoane cu HIV care nu au mai avut tratament antiretroviral din 2017, 16.000 de persoane care au nevoie de dializă, 16.000 de persoane cu cancer și 4 milioane cu diabet și hipertensiune arterială (multe dintre ele nu pot obține insulină sau medicamente cardiovasculare).5

Starea de risc a 300.000 de oameni în condițiile indicate echivalează – așa cum subliniază în concluzie Sachs și Weisbrot – cu o veritabilă „condamnare la moarte pentru zeci de mii de venezueleni”!! Aceasta nu pare să fie deloc expresia preocupării administrației SUA pentru „binele populației” și pentru „promovarea democrației”.

Cu atât mai greu de înțeles în acest context este că „Fiecare ordin executiv care a impus sancțiuni începând cu martie 2015 declară că Statele Unite suferă de o urgență națională din cauza situației din Venezuela”6.

Această formulare nu are nicio bază reală pentru că în niciun fel Venezuela nu a amenințat securitatea Statelor Unite. Este doar un pretext cu aparență de legalitate pentru a încadra sancțiunile la un nivel cât mai ridicat de duritate.

La o concluzie similară celei evidențiate de Sachs și Weisbrot a ajuns, chiar înaintea lor, și Alfred de Zayas, cunoscut expert în Drept Internațional și Drepturile Omului. În calitate de raportor al Consiliului ONU pentru Drepturile Omului (UN Human Rights Council, UNHRC), Zayas a vizitat Venezuela în 2017 și apoi a elaborat un raport oficial, pe care l-a prezentat Consiliului de Securitate al ONU pentru Drepturile Omului în septembrie 2018. Foarte detaliat, raportul7 indică modul în care războiul economic și sancțiunile conduse de guvernul Statelor Unite au devastat Venezuela și i-au afectat drastic populația civilă. În comentariile sale pe marginea raportului, el a arătat că „Sancțiunile americane asupra țării sunt ilegale și ar putea constitui infracțiuni împotriva umanității în conformitate cu dreptul internațional” și că „războiul economic” practicat de SUA, UE și Canada reprezintă factori majori în prezenta criză economică a țării. El a subliniat cu fermitate că aceste practici efectiv „distrug economia” Venezuelei și „omoară cetățenii”8.

De Zayas a recomandat, printre altele, efectuarea unei cercetări de către Curtea Penală Internațională, care să să investigheze sancțiunile economice împotriva Venezuelei ca posibile crime împotriva umanității în temeiul articolului 7 din Statutul de la Roma. De asemenea, în repetate ocazii, expertul ONU a atras atenția că este exercitată prin mediul politic, prin mass-media și chiar prin rapoarte false o intensă campanie de propagandă referitoare la așa-zisa „criză umanitară” din Venezuela, pusă pe seama guvernului Maduro. În realitate, afirmă el, totul este „un ocean de minciuni” și orice cercetare la fața locului, desfășurată pe baze oneste, „va remarca impactul negativ al sancțiunilor”9 impuse de SUA.

Este de remarcat că deși raportul lui Alfred de Zayas a venit pe linia oficială a ONU, el a fost totalmente ignorat de mainstream media și chiar de înalții oficiali ai Națiunilor Unite. Explicația – destul de transparentă în tot acest context – rezidă în presiunile care se fac de la nivel politic pentru a se merge pe narativa configurată de administrația din Washington.

Ceea ce vrea Casa Albă este controlul total și rapid al Venezuelei. De ce? Este foarte simplu: pentru că economia americană este în mare criză de resurse. De aceea miza accesului la resursele Venezuelei este atât de mare, încât pentru calculul rece al celor disperați după tot mai multă Putere, după Puterea Totală, soarta unei națiuni care are resurse este doar o piesă utilă de pe „marea tablă de șah” strategică a lumii.

Referințe

  1. The Grayzone, US coup in Venezuela motivated by oil and corporate interests – Neocon John Bolton spills the beans, youtube, January 29, 2019, https://www.youtube.com/watch?v=O_yHo9efvO8
  1. US Department of State – Venezuela-Related Sanctions, Department of the Treasury, https://www.state.gov/e/eb/tfs/spi/venezuela/
  2. Saleha Mohsin, Daniel Flatley, S. Weighs New PDVSA Sanctions as Next Step Against Maduro, Bloomberg, February 15, 2019, https://www.bloomberg.com/news/articles/2019-02-15/u-s-weighs-new-pdvsa-sanctions-as-next-step-against-maduro
  3. Mark Weisbrot, Jeffrey Sachs, Economic Sanctions as Collective Punishment: The Case of Venezuela, CEPR, April 2019, http://cepr.net/images/stories/reports/venezuela-sanctions-2019-04.pdf
  4. Idem, Mark Weisbrot, Jeffrey Sachs, The Case of Venezuela
  5. Idem, Mark Weisbrot, Jeffrey Sachs, The Case of Venezuela
  6. United Nations, report A/HRC/39/47/Add.1, 3 August 2018, https://documents-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/G18/239/31/PDF/G1823931.pdf?OpenElement
  7. Michael Selby-Green, Venezuela crisis: Former UN rapporteur says US sanctions are killing citizens, The Independent, 26 January 2019, https://www.independent.co.uk/news/world/americas/venezuela-us-sanctions-united-nations-oil-pdvsa-a8748201.html
  8. Alfred de Zayas, ‘We are swimming in an ocean of lies!’: Ex-UN human rights expert blasts ‘manipulation’ on Venezuela, 20 martie 2019, https://www.youtube.com/watch?time_continue=243&v=yF7WJlR8730
Facebook Comments