Noi dezvăluiri referitoare la Lovitura de Stat din decembrie 1989 (partea IV)

18:45, 17 septembrie 2023 | | 1016 vizualizări | Nu există niciun comentariu
Distribuie

A fost Elena Ceaușescu o agentă a MOSSAD? O analiză contextuală relevantă mai ales în legătură cu relația Elenei Ceaușescu cu Adela Rozenfeld, cumnata sa evreică. Detalii despre izolarea și deposedarea de putere a lui Nicolae Ceaușescu, despre înscenarea „fugii” cu elicopterul, despre asasinarea martorilor incomozi.

Vă recomandăm să consultați și prima partea doua parte respectiv a treia parte a seriei.

Vă prezentăm acum a doua parte a expunerii efectuată de domnul Corvin Lupu într-o serie de emisiuni realizate la televiziunea Global News. Moderatorul emisiunii a fost dr. Calistrat Atudorei. Pentru o mai bună asimilare a elementelor prezentate, vă oferim atât înregistrarea video, cât și transcrierea parțială a expunerii.

Această a patra parte a fost difuzată în data de 13 septembrie 2023.

Iată mai întâi înregistrarea video:

Iată și transcrierea parțială a prezentării:

Referindu-se la Elena Ceaușescu a ultimilor ani ai epocii, nepotul lui Nicolae Ceaușescu, Emil Bărbulescu, a formulat o părere avizată, sugestivă, ca o concluzie: „…este convingerea mea fermă. Din momentul în care i-a permis ei ascensiunea politică a început, de fapt, căderea lui. Este un lucru bine știut: ea ajunsese în ultimul timp să conducă de facto. Avea propriile servicii de informare, propriile servicii de securitate. De altfel, de la ea la el, nu mai ajungea nici un fel de informație. Nici măcar de la Vlad, șeful Departamentului Securității, sau de la Postelnicu. Nu mai ajungea nici o informație la Ceaușescu, fără să fie avizată de ea și modificată pe ici, pe acolo, în funcție de interesele ei, care deja nu mai erau interesele lui. Era lucru știut, lucru cunoscut: era aproape imposibil să ajungi la Cabinetul 1 fără ca ea să știe și ca ea să ia măsurile necesare, pentru a fi acolo (în cazul în care credea că ai de gând să spui ceva ce nu trebuie spus)”.[1]

Emil Bărbulescu scrie că în familia sa se spunea că Elena Ceaușescu dorea să-l înlăture pe soțul ei de la putere și să preia ea conducerea și că și el este înclinat să creadă că ea dorea acest lucru. Schimbarea președintelui Nicolae Ceaușescu cu soția sa și aducerea lui Nicu Ceaușescu ca secretar general al PCR ar fi urmat să aibă loc în primăvara anului 1990.[2]

În 22 decembrie 1989, la ora 8,35, după împușcarea generalului Vasile Milea, Ceaușescu a rămas complet singur și a pierdut puterea instantaneu. Legăturile telefonice i-au fost tăiate, accesul în buncărul prezidențial i-a fost blocat de generalul trădător Ioan Geoană, tatăl actualului secretar general adjunct al NATO. Ceaușescu a fost oprit cu forța să se adreseze oamenilor din piață de la balconul sediului CC al PCR prin portavoce, după ce i-a fost decuplată și stația de amplificare, la portavoce apucând doar să le spună oamenilor din fața CC al PCR să plece acasă că în sediul puterii se dă o lovitură de stat, iar apoi avea să fie evacuat din sediu în forță, cu elicopterul, iar această evacuare avea să fie prezentată în mod fals ca fiind o „fugă” a „tiranului”.

Col. Gh. Goran, șeful Securității Municipiului București, arată în declarația sa din 1994, dată Comisiei Senatoriale Decembrie 1989, că Ceaușescu a pierdut efectiv puterea la ora 10.00.[3]

Rolul Adelei Rozenfeld, cumnata Elenei Ceaușescu

Colonelul în retragere Dumitru Burlan a fost ofițer specialist I în cadrul Direcției a V-a, răspunzător de paza unor membrii ai familiei Ceaușescu, de imobilele în care locuiau aceștia, de bucătarii și ospătarii care-i deserveau și de alte persoane care erau în contact cu produsele care ajungeau în mâna sau pe masa Ceaușeștilor. El nu a făcut parte din complotul anticeaușist. Dumitru Burlan a fost unul dintre cei care au declarat că medicul personal al Elenei Ceaușescu, Abraham Schächter, nu s-a sinucis, ci a fost asasinat. Tot el a făcut o declarație șocantă pentru necunoscători, anume că Elena Ceaușescu ar fi fost agentă a Mossad.

În perioada ilegalității, după 1937, Elena Petrescu, viitoare Ceaușescu, s-a aflat majoritar în cercurile evreiești ale Partidului Comunist, iar cea mai bună prietenă a ei a fost Adela Rozenfeld, o evreică inteligentă, foarte săracă, care nu avea școală deloc, fiind analfabetă.

Generalul de securitate Andruța Ceaușescu, fratele fostului conducător al țării, a fost arestat în 22 decembrie 1989 și condamnat la 15 ani de închisoare. În timpul detenției, Andruța Ceaușescu a fost convocat de Comisia Senatorială de Cercetare a Evenimentelor din Decembrie 1989 și anchetat sub jurământ. Ceaușeștii fiind toți în pericol mare de moarte, este greu de prevăzut că Andruța Ceaușescu a mințit. O mare parte a interogatoriului luat de senatorul PNȚCD Valentin Gabrielescu a vizat relațiile de familie ale Ceaușeștilor.

Printre altele, Andruța a declarat că în anii războiului mondial, Elena Petrescu și Adela Rozenfeld s-au aflat în compania unor militari germani din București. Este cert că acea perioadă le-a legat pe cele două femei pe viață. Au rămas cele mai bune prietene. Elena Ceaușescu a mai avut relații bune și cu alte femei, tot evreice (!), cum ar fi cu Gizela Vass, dar prietenie a avut doar cu Adela Rozenfeld. După eliberarea din închisoare a singurului frate al Elenei Petrescu (Ceaușescu), pe nume Gheorghe („Gogu”) Petrescu, el s-a căsătorit cu Adela Rozenfeld. Prietenia Elenei Ceaușescu cu Adela Petrescu a durat toată viața. Se vizitau adeseori, iar Adela, Gogu și cei trei copii ai lor erau singura familie care rămâneau uneori peste noapte la familia Ceaușescu.[4]

Andruța Ceaușescu, fratele mai mic al lui Nicolae, a ajuns la București în 1940. Și-a deschis un birt. Apoi a făcut armata. După război, a apelat la Nicolae și la cumnatul lui Nicolae, Gogu Petrescu, care era ofițer de securitate, să-l bage și pe el în sistemul militar. Nicolae Ceaușescu i-a spus să se întoarcă mai întâi la Scornicești, să înființeze acolo organizație a PCR, apoi, în 1949, să organizeze CAP-ul din comună. Andruța Ceaușescu a dorit să urmeze școala de miliție. Nicolae Ceaușescu l-a sfătuit să urmeze școala militară, „că este mai bine”. Andruța nu l-a ascultat și a urmat școala de miliție. La terminare, cu ajutorul lui Nicolae Ceaușescu a fost făcut instructor politic la o secție de miliție din București. Andruța s-a dus la Nicolae și la Elena să-i roage să-l cazeze în București. Elena Ceaușescu i-a spus că nu poate să stea la ei, pentru că ei au trei copii, dar poate să locuiască la Adela, cu toate că și Adela avea tot trei copii. Adela l-a primit pe Andruța în locuința ei.

Adela muncea toată ziua: spăla, călca, îngrijea copiii, făcea curățenie. Gogu[5] venea doar seara acasă, aproape de fiecare dată beat și, după discuții în contradictoriu cu Adela, o lua la bătaie. O bătea tare. Ne mai putând suporta serile de scandal și bătăi, Andruța s-a dus să se plângă la fratele lui Nicolae, să-i spună ce se întâmplă în casa cumnaților săi. Nicolae i-a spus Elenei, iar Elena, Adelei. Adela s-a supărat foc pe Andruța că a povestit fratelui său adevărurile crude din căsnicia ei și l-a dat afară din casă. Mai mult decât atât, răzbunarea Adelei a mers mai departe și a făcut ca Andruța să fie mutat și din funcția de instructor politic, într-o funcție executivă inferioară. În fața Adelei și a Elenei Ceaușescu, Nicolae Ceaușescu a cedat și și-a sacrificat fratele.

Andruța spunea că Adela avea un ascendent teribil în fața Elenei Ceaușescu. Elena ținea la ea foarte mult și făcea copiilor ei, de zilele lor, cadouri mai mari decât le făcea propriilor copii.

Un alt membru al familiei Ceaușescu care a făcut dezvăluiri despre Adela (Rozenfeld) Petrescu a fost Emil Bărbulescu, fiul sorei lui Nicolae Ceaușescu, Elena, măritată Bărbulescu. Elena era profesoară de Istorie. Era o femeie modestă, fără pretenții de lux și de a i se acorda o atenție și un respect speciale. După ce Nicolae Ceaușescu a ajuns foarte sus în ierarhia de partid, Elena a devenit director de liceu, apoi inspector general școlar al Județului Olt. Era măritată cu Vasile („Lică”) Bărbulescu, inginer agronom la CAP Scornicești, apoi președinte al CAP Scornicești. Când Elena a devenit inspector general la Slatina, Vasile Bărbulescu a fost promovat director general al Direcției Agricole a Județului Olt, apoi prim-secretar al CJ Olt al PCR, iar ulterior secretar al CC al PCR cu probleme de agricultură. Elena și Vasile au avut un singur copil, Emil Bărbulescu, ofițer de miliție, șef al postului de miliție din Scornicești, iar în decembrie 1989 deținea funcția de adjunct al șefului Miliției Județului Olt. A fost căsătorit și a avut doi copii despre care nu a vorbit niciodată. După divorț, soția lui a murit tânără în urma unui infarct. A fost arestat pentru simplul motiv că era nepotul de soră al lui Nicolae Ceaușescu. „Dreptate democratică” marca Iliescu-Brucan-Militaru-Roman.

Într-o mărturie memorialistică, Emil Bărbulescu a relatat un eveniment din viața familiei Bărbulescu, de la începutul toamnei anului 1989. Nicolae Ceaușescu l-a chemat la el pe cumnatul său, Vasile Bărbulescu și l-a acuzat că a furnizat conducerii de partid informații false despre producțiile agricole, că a tolerat erori în coordonarea activității agricole, că sunt lipsuri mari în agricultura României și i-a spus că îl va destitui, îl va sancționa și va prelucra la nivelul organizațiilor de partid cazul său. A fost ca o lovitură de măciucă pentru Vasile Bărbulescu. În Cabinetul 1 a intrat și Elena Ceaușescu, care i-a spus în față că este „un țăran prost”, care habar nu are de agricultură. Vasile Bărbulescu i-a rugat să nu-l pedepsească atât de aspru și să-i permită să se pensioneze și să se retragă fără „valuri”. A fost refuzat și discuția încheiată. După o noapte de frământări în familie, Elena (Ceaușescu) Bărbulescu a hotărât să meargă la fratele ei să-l roage să-l ierte pe „Lică”. N-a rezolvat nimic. Nicolae și soția lui i-au spus aceleași lucruri pe care i le-au spus și soțului ei. Revenită acasă, după încă o noapte, Elena Bărbulescu a spus soțului și fiului ei: „Mă duc la Adela!”

Emil Bărbulescu a mărturisit că ei știau că Adela (Rozenfeld) Petrescu era cointeresată material pentru a influența numirea unor demnitari în funcții de conducere și pentru a influența decizii importante, pe care le rezolva cu ușurință prin Elena Ceaușescu. În același timp, Emil Bărbulescu spune că Adela influența destituirile și numirile de așa natură încât să-l înconjoare pe Nicolae Ceaușescu doar cu oameni devotați Elenei Ceaușescu.

El a spus că mama lui s-a dus la Adela cu cadouri, fără alte precizări, care puteau fi considerate autodenunțuri. Adela a întrebat-o de ce vine la ea. După ce a ascultat cazul lui Vasile Bărbulescu cum i l-a relatat soția acestuia, Adela s-a uitat în ochii Elenei (Ceaușescu) Bărbulescu și, fără să dea vreun telefon, fără să întrebe pe cineva ceva, fără să ceară timp, a spus pe loc: „Bine, rămâne Vasile secretar al CC al PCR!” Adela hotăra totul singură! În noiembrie 1989, la Congresul al XIV-lea al PCR, Vasile Bărbulescu a fost reales în funcția de secretar al CC al PCR![6]

Emil Bărbulescu a mai relatat unele momente din viața familiei Ceaușescu și l-a prezentat pe unchiul său, conducătorul partidului și al țării, ca fiind un om care nu mai avea controlul asupra puterii din România. Un astfel de moment a fost în anul 1989, când Nicolae Ceaușescu a fost într-o vizită de lucru în județul Olt, împreună cu alți demnitari. Când elicopterul a trecut pe lângă un câmp agricol care nu i-a plăcut cum arăta, a cerut pilotului să aterizeze acolo. Pe câmp se aflau o mulțime de femei din sat care recoltau. Ceaușescu a intrat în vorbă cu femeile. Ele l-au înconjurat pe Ceaușescu și l-au apostrofat pentru proasta aprovizionare cu pâine și alte lipsuri. S-au răstit la Ceaușescu, gata să-l îmbrâncească. Ceaușescu asculta uimit afirmații care păreau a fi complet noi pentru el. Ceaușescu s-a întors către demnitarii care-l însoțeau și le-a spus: «Dați-le, mă, oamenilor pâine…» Emil Bărbulescu spunea că Nicolae Ceaușescu simțea că se întâmpla ceva care-i scăpa conducătorului.[7] Era criza indusă de trădătorii care își luaseră misiunea să-l înlocuiască cu un lider devotat Moscovei. Era Planul „Dniestr” în plină desfășurare.

Acest foarte mare rol din umbră al Adelei (Rozenfeld) Petrescu a fost necunoscut istoriografiei perioadei ceaușiste.

Note bibliografice

[1] Ibidem.

[2]Emil Bărbulescu, Nicolae Ceaușescu a fost unchiul meu, Caracal, 2017, p. 132.

[3] Comisia Senatorială pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989, Stenograma audierii colonelului Gheorghe Goran, 4 mai 1994.

[4] Lavinia Betea (coordonator), Cristina Diac, Florin-Răzvan Mihai, Ilarion Țiu, Viața lui Ceaușescu. Fiul poporului, Editura Adevărul Holding, București, 2013, p. 207.

[5] După 1948, Gheorghe („Gogu”) Petrescu a fost ofițer în conducerea Securității, dar, în 1952, când Gheorghe Gheorghiu-Dej a făcut importante epurări în stat, eliminând grupul evreiesc al Anei Pauker (Hanna Rabinsohn), el a ieșit din Securitate.

[6]Emil Bărbulescu, op. cit., pp. 214-215.

[7] Vezi articolul Mărturia nepotului dictatorului: „Am fost închis în aceeași celulă cu Nicu Ceaușescu. Eram convinși că vom fi executați”, în „Evenimentul zilei” din 9 februarie 2018.

(VA URMA)

Facebook Comments