.
de Calistrat Marvin Atudorei
Din punct de vedere principial, într-adevăr, acceptarea noului set de alegeri prezidențiale după anularea complet abuzivă a scrutinului din 24 noiembrie 2024, reprezintă o legitimare a loviturii de stat aflată în curs de desfășurare. Totuși, dacă suntem și mai principiali decât atât, am putea admite că și alegerile din 24 noiembrie au fost la rândul lor ilegitime întrucât au avut loc după respingerea complet ilegală a altor trei candidați, și anume senatoarea Diana Șoșoacă, medicul Răzvan Constantinescu și preotul Ciprian Mega. Cine mai ține cont astăzi de acele abuzuri? Aproape nimeni. Alegerile au mers mai departe și dacă ar fi ieșit câștigător un candidat validat de Sistem totul se oprea acolo.
Din punct de vedere pragmatic este cel mai probabil că alegerile care urmează în 4 și 18 mai 2025 vor fi validate. Fără a se mai ține cont de candidații respinși anterior fără temei sau că alegerile din noiembrie au fost anulate ilegal. Și este greu de crezut că vor fi din nou anulate chiar dacă va ieși câștigător George Simion, presupusul aliat al lui Călin Georgescu. Scandalul internațional ar fi prea mare față de șocul deja produs prin anularea alegerilor din noiembrie, situație nemaiîntâlnită nicăieri în lume.
Așadar, dacă înțelegem diferența dintre frumusețea ne-practică a principiilor și compromisul pragmatic al realității, cum este mai înțelept să procedăm la noile alegeri?
Este important să observăm că prin prezența pe scena politică a lui Călin Georgescu s-a creat un uriaș potențial suveranist. Dacă Georgescu ar fi fost lăsat să candideze ar fi câștigat cu ușurință în orice scenariu. El a reușit performanța înspăimântătoare pentru Sistem de a trezi oamenii în conștiință și de a-i uni. Ar fi obținut la vot un procent de cel puțin 70%.
Apar acum două posibilități: fie suveraniștii care îl sprijină pe Călin Georgescu rămân uniți și răstoarnă Sistemul, fie acest bazin electoral se dezbină și Sistemul rezistă.
Pentru prima posibilitate, pragmatic vorbind, nu văd altă cale decât alegerea lui Simion ca președinte, cu speranța că nu îl va trăda pe Georgescu și că de fapt Simion nu va înșela întregul popor român. Dacă o va face, oricum nu am avut, pragmatic vorbind, nici o altă șansă.
Dacă însă rămânem principialiști și nu mergem la vot („ca să nu legitimăm lovitura de stat”) nu rămânem decât cu sentimentul individual (și iluzoriu) al corectitudinii morale. Însă la nivel național vom fi contribuit, pragmatic vorbind, la o nouă victorie a Sistemului.