Germania nu mai vrea tutela SUA: motivele care au dus la o prăbușire istorică a relațiilor dintre Berlin și Washington

13:28, 18 septembrie 2020 | Europa | 216 vizualizări | Nu există niciun comentariu
Distribuie

de Teodor Bujor

Relațiile dintre Germania și SUA au ajuns la un minim istoric. Pe de o parte, Germania aspiră la independență, fiind presată de tutela abuzivă a Washingtonului. Pe de altă parte, Statele Unite a adoptat tot mai vădit pe scena internațională un comportament impredictibil, cu înclinații de tip autocratic. Semnalele răcirii relațiilor germano-americane au început să se manifeste tot mai des și au culminat cu retragerea unui contingent de trupe americane din Germania.

De remarcat că ministrul de Externe al Germaniei, Heiko Maas, a numit relaţiile germano-americane „complicate” într-un interviu acordat în luna iunie publicației Bild am Sonntag, în contextul retragerii celor 9.500 de soldați americani din Germania. Potrivit vicepreședintelui filialei germane a Fundației Marshall, Thomas Kleine-Brockhoff , niciodată în ultimii 35 de ani relaţiile bilaterale dintre SUA și Germania nu au fost la un nivel atât de scăzut. Iar declarațiile de acest fel sunt numeroase printre oficialii de la Berlin, despre care se poate spune că sunt șocați de politica Statelor Unite față de aliați.

Dar supărarea Germaniei pe SUA nu se oprește doar la politicieni, ci a coborât în toate păturile societății. Potrivit institutului sociologic american Pew Research Center, 64% dintre respondenţii germani au calificat cooperarea americano-germană drept „rea”. Mai mult, Fundaţia germană Körber, care monitorizează opinia publică, arată că circa 35% dintre nemţi consideră că SUA constituie „principala ameninţare externă” pentru ţară şi se pronunţă pentru renunţarea la relaţiile transatlantice.

De ce a scăzut încrederea germanilor în SUA? Motivele pentru care germanii nu au încredere în SUA sunt multiple, așa cum arătam mai sus, iar scandalurile prin care Washingtonul s-a compromis în fața Berlinului, dar și a cetățenilor obișnuiți, sunt multiple.

Să amintim doar unul dintre „jocurile de-a spionii” marca SUA: scandalul din 2013, când Steffen Seibert, purtătorul de cuvânt al Cancelarului Angela Merkel, a făcut public faptul că serviciile speciale ale SUA au ascultat telefonul mobil al cancelarului! O practică se pare curentă pentru SUA față de aliați, lucru care a provocat un scandal uriaș între Washington și Berlin!. Și totuși, în iunie 2015, procuratura federală din Germania a anunţat că închide cazul invocând imposibilitatea de a demonstra existenţa interceptărilor. Dar răul era deja făcut…

O altă mișcare jignitoare a SUA la adresa Germaniei a fost numirea lui Richard Grenell ca ambasador la Berlin. Grenell s-a evidențiat în activitatea sa tocmai prin criticarea guvernului german, așa încât prezența sa în capitala Germaniei nu a făcut decât să irite și mai tare oficialitățile germane. În acest context este semnificativ că din momentul instalării acestuia în post și până la finalul mandatului său, încheiat tot la presiunile Germaniei (adică din 8 mai 2018 până la 1 iunie 2020), Merkel nu a avut nici o întrevedere cu el.

Parcă anume pentru a pune paie pe foc, în tot acest timp ambasadorul SUA a continuat să critice decizia Berlinului de a nu transfera în fondul NATO suficienți bani (din punctul de vedere al Administrației Trump), adică mai puţin de 2% din PIB. Dar povestea conflictului crescând între americani și germani nu se oprește aici.

Au fost raportate, în timp, numeroase cazuri de comportament imoral al militarilor americani pe teritoriul german (mergând până la agresiuni sexuale). În situaţia ce s-a creat, nemţii au avut o reacţie extrem de negativă faţă de refuzul SUA de a extrăda cetăţenii americani pentru a fi trași la răspundere ca urmare a solicitării Tribunalului Penal Internaţional. SUA a refuzat categoric ca soldații săi să fie puși sub jurisdicția penală internațională, urmărind să le ofere astfel imunitate în fața oricărui gen de fapte penale.

Colac peste pupăză, este în desfășurare o politică americană prin care sunt aplicate sancțiuni menite să zădărnicească proiectul Nord Stream 2 de colaborare cu Rusia. Este un proiect de realizarea căruia Berlinul este interesat în cel mai înalt grad. În acest sens, președintele Comisiei pentru energie a Bundestagului, Klaus Ernst, a avansat propunerea ca reacția la sancțiunile SUA să fie pe măsură, și anume impozitarea suplimentară pentru furnizarea gazelor americane. În opinia lui, „a sosit timpul să începem să ne apărăm de America”.

Nici Cancelarul Angela Merkel nu lipsește din peisaj: într-un interviu pentru publicația britanică The Guardian și alte cinci mari ziare europene, cancelarul Merkel a spus că este cazul să se mediteze asupra rolului Europei în lume dacă SUA va renunța să mai joace rolul de lider global. Așadar, un semnal clar de ieșire al Germaniei de sub dominația SUA. Semnalul a fost dat în numele UE, a cărei președinție rotativă Germania o îndeplinește de altfel de la 1 iulie, pentru șase luni. „Am crescut cu certitudinea că Statele Unite doreau să fie o putere mondială. Dacă SUA doresc acum să se retragă din acest rol, ar trebui să ne gândim la asta foarte profund”, a spus Merkel în respectivul interviu.

În Europa prezența americană a devenit împovărătoare. De altfel însăși America nu mai corespunde imaginii de hegemon global. În timp ce americanii se confruntă cu propriile lor probleme, tot mai acute, pe bătrânul continent începe să predomine idea că Europa se va descurca și singură, ba chiar va evolua mai bine fără tutela agasantă a SUA.

De altfel, Germania își propune în timpul președinției rotative a Consiliului UE să promoveze o Europă mai puternică și mai independentă, care să nu mai facă politică externă în siajul SUA. Un prim semn al acestei independențe este faptul că Berlinul nu agreează atragerea UE în conflictul dintre SUA și China și preferă o negociere separată cu Beijingul, arătând că interesele UE pot fi diferite de cele ale Statelor Unite.

Semnele acestei emancipări a UE au apărut mai demult, un indiciu fiind și dorința președintelui Emanuel Macron de a întemeia o Armată Europeană, o inițiativă pe care SUA a taxat-o imediat ca fiind un semn de indisciplină față de NATO, instrument al Americii. Mai mult, în privința independenței UE față de SUA, Macron și Merkel par a se înțelege destul de bine. Avem motive să credem că tandemul Germania-Franța va oferi surprize și în continuare. Pentru Macron, NATO se află deja în moarte clinică, o expresie care a făcut istorie și care a deranjat nespus administrația de la Casa Albă. În concluzie, se pare că dacă Germania și Franța au regăsit drumul reafirmării europene, Statele Unite nu vor mai putea opri întreaga Europă din a-și urma drumul său autonom.

Sursa

Facebook Comments
Navighează dupa cuvinte-cheie: , , , , , , , , ,