Au trecut deja câteva săptămâni de la moartea eroică ca Dariei Dughin. Asasinarea ei la 20 august 2022 de către un grup de teroriști are o încărcătură simbolică uriașă. Forțele luciferiene ale mafiei globaliste au mizat pe distrugerea psihologică a celebrului său tată, bunul meu prieten și camarad de luptă metapolitică, filosoful ortodox rus Aleksandr Dughin. Ca și pe intimidarea fiecăruia dintre noi, cei care reprezentăm Rezistența spirituală, intelectuală și conceptuală în fața Imperiului Răului Absolut, dominat de forțe de-a dreptul demonice și numit în mod curent ”Occidentul colectiv”, atlantiștii, puterea talasocratică sau rețelele de dominație sionist-mondialistă.
Însă forțele tenebrelor infernale au greșit în calculele lor. Uciderea acestei luptătoare de o puritate angelică a produs o enormă explozie de lumină la scară planetară. Anume această lumină celestă, izvorâtă din sacrificiul sublim al Dariei, a scos la iveală orice actor public, orice țară, orice structură de presă, orice partid politic sau personalitate din lume. Am văzut și jubilația maladivă a antihriștilor din tabăra atlantistă, dar am văzut și lacrima, durerea, dar și puterea sufletească a taberei noastre, a Rezistenței religioase, culturale și metapolitice.
Acum câțiva ani am fost în cadrul unui grup de intelectuali din disidența antiglobalistă în Siria aflată în plin război pentru a ne arăta solidaritatea cu lupta acestui popor eroic cu agresorii israelo-americani. Din cei vreo zece membri ai delegației noastre internaționale doar Daria era femeie. Atunci am văzut adevărata măsura a curajului ei, ca și a nobleței tatălui său, care a încurajat propria fiică să-și asume riscul de a merge într-o țară agresată militar de atlantiști pentru a-și exprima dragostea și susținerea acestui popor eroic. Am călătorit în mai multe orașe ale Siriei. Am decolat cu avioane de pe aeroporturi aflate sub interdicția agresorilor. Ne-am deplasat sute de kilometri cu microbuzul, ziua și noaptea. Daria era mereu alături de mine. Aveam cărțile de rugăciuni cu noi. Eu mă rugam românește, ea rusește, discret, cu mult calm și cu o bucurie sufletească de nedescris. La un moment dat Daria mă întreabă: ”Dar dacă ne vor ataca și ne vor lua în prizonierat teroriștii islamiști și ne vor constrânge să ne lepădăm de credința noastră? Eu mă tem că nu voi rezista torturilor și L-aș putea trăda pe Hristos”. ”Nu-ți fie frică, dragă Daria”, – i-am răspuns. ”Dacă ne prind ăștia, fac eu cumva să îi provoc să ne omoare repede”. Ea m-a privit fericită, mi-a mulțumit și a spus că așa nu se mai teme de nimic.
Printre foarte mulții autori de articole scrise în memoria și în cinstea Dariei Dughin sunt și doi prieteni de-ai mei foarte apropiați din Franța, Pierre-Antoine Plaquevent și Youssef Hindi, ambii fiind autori și publiciști anti-Sistem de o calitate morală și intelectuală cu totul aparte. Cele două articole scrise de prietenii mei sunt acestea: La mort triomphale de Daria – Le rôle historique du martyr et du héros (scris de Youssef Hindi) și Que l’optimisme eschatologique de Daria Douguine continue de nous guider (scris de Pierre-Antoine Plaquevent).
Nu m-am putut abține de la scrierea acestor note prin care vreau să mărturisesc starea de fericire totală care mă cuprinde citind aceste texte, scrise de cei doi distinși luptători pe frontul războiului spiritual și ideologic. Ambele sunt izvorâte din sufletele a doi oameni foarte credincioși, Pierre Antoine fiind creștin ortodox, iar Youssef musulman. Semnificația profund eshatologică a jertfei Dariei, moartea ei triumfală este redată cu o forță de exprimare care vine din adâncul inimilor unor adevărați camarazi de luptă metapolitică.
Jertfa Dariei Dughin se proiectează în sufletele noastre ca un mesaj din cer care ne cheamă la unitate, la curaj și la asumarea unui spirit de jertfă pentru valorile și idealurile noastre comune, care depășesc frontiere naționale, bariere etnice sau diferențe religioase. Tragedia Dariei deschide o cale spre înfrățirea noastră la scară mondială, spre depășirea micilor opacități etnocentriste sau egoisme naționale. În fața unui dușman de anvergură mondială nu putem rezista decât printr-un front unic al gherilei intelectuale și metapolitice, care are menirea să fructifice și să conceptualizeze acțiunea politică anti-hegemonistă.
Daria devine un simbol sublim al multipolarității, care încetează să fie doar un concept teoretic, devenind un apel la luptă pentru demantelarea vechii ordini mondiale, dominate de plutocrație și obsedate să instaureze tehnocrația, acest nou tip de dictatură planetară.
Iar noi, cei care am avut fericirea să o cunoaștem personal pe Daria avem datoria morală să contribuim și la re-masculinizarea societăților noastre, la revigorarea spiritului eroic, la reînvierea mândriei de a fi mărturisitor până la jertfirea de sine a unor valori sublime.
Iurie Roșca,
08.09.2022,
Chișinău