.
de dr. Mohan Kumar
Este demn de apreciat faptul că Guvernul Indiei și-a stabilit, atât pentru sine, cât și pentru întreaga națiune, un obiectiv crucial: ca India să devină „Viksit Bharat” până în 2047, anul în care se vor împlini o sută de ani de la independența Indiei. Deși există un consens general că termenul „Viksit Bharat” desemnează o țară dezvoltată, este totuși necesar, din perspectiva politicilor publice, să descompunem acest concept pentru a înțelege ce presupune. Cele ce urmează reprezintă o încercare în acest sens.
O economie de 10 trilioane de dolari: India se poate mândri în mod legitim cu faptul că este a patra economie mondială în ceea ce privește Produsul Intern Brut (PIB). Cu toate acestea, pentru o populație care se apropie de 1,5 miliarde de locuitori, actualul PIB de 4,5 trilioane de dolari este ușor sub nivelul necesar. Prin urmare, dacă India dorește să devină cu adevărat „Viksit”, PIB-ul trebuie să crească semnificativ, pentru a atinge cel puțin 10 trilioane de dolari.
Acest obiectiv este pe deplin realizabil dacă facem două lucruri. În primul rând, 40% din PIB-ul nostru este reprezentat de comerțul exterior, astfel încât ponderea Indiei în comerțul internațional trebuie pur și simplu să se dubleze. În mod special, ponderea noastră în exporturile globale, care se situează în jurul valorii de 2%, ar trebui să crească la 10%. În al doilea rând, investițiile străine directe (ISD), care în ultimul an s-au situat puțin sub 100 de miliarde de dolari, trebuie, de asemenea, să crească de mai multe ori. Pentru ca aceste două obiective să fie atinse, Guvernul Indiei trebuie să realizeze reforme economice profunde în domenii precum terenurile, forța de muncă, energia, agricultura, infrastructura și obstacolele de natură normativă și de reglementare.
Creștere economică incluzivă: Deși nu există nicio îndoială că PIB-ul trebuie să accelereze, așa cum am menționat mai sus, acest lucru nu este suficient. Creșterea trebuie să fie incluzivă, ceea ce înseamnă că beneficiile sale trebuie să ajungă și la persoanele defavorizate aflate la baza piramidei sociale. Guvernul a conceput programe excelente, precum Pradhan Mantri Garib Kalyan Yojana. Dincolo de acestea însă, crearea de locuri de muncă pentru tineri trebuie să devină o prioritate națională atât pentru Guvernul Central, cât și pentru guvernele statelor.
Întrucât Guvernul singur, sau chiar sectorul organizat, nu poate asigura toate locurile de muncă necesare, este extrem de important să fie creat un ecosistem în care tinerii să devină antreprenori și creatori de locuri de muncă, în loc să fie doar persoane aflate în căutarea unui loc de muncă.
Nivelurile actuale ale inegalității economice sunt nesustenabile și trebuie depuse eforturi pentru a face societatea mult mai egalitară.
Dezvoltarea competențelor: Este bine cunoscut faptul că sistemul nostru de educație se bazează în mare măsură pe învățarea mecanică și produce anual mii de absolvenți care este posibil să nu fie imediat apți pentru integrarea pe piața muncii. În acest context, dezvoltarea competențelor și recalificarea absolvenților devin esențiale.
Ideea formării profesionale, a colaborării dintre industrie și mediul academic și a dobândirii de competențe tehnologice, inclusiv în domeniul inteligenței artificiale, de către absolvenți trebuie să capete o importanță de tip „misiune națională”. Cheltuielile pentru educație, atât în sectorul public, cât și în cel privat, trebuie să crească exponențial, în special în statele care se situează sub media națională. În paralel, cercetarea și dezvoltarea trebuie să primească o importanță primordială în toate instituțiile relevante.
Este într-adevăr adevărat că o populație de aproape 1,5 miliarde de persoane poate reprezenta un avantaj demografic pentru India. Acest lucru este însă valabil numai dacă populația dispune de competențele necesare pentru a face față provocărilor unei economii bazate pe cunoaștere.
Sănătatea: Sistemul de sănătate al Indiei trece printr-o transformare profundă, determinată de digitalizare și de extinderea infrastructurii. Cu toate acestea, persistă provocări generate de creșterea costurilor medicale și de povara tot mai mare a bolilor cronice.
Guvernul a întreprins eforturi semnificative prin programe precum Ayushman Bharat și Ayushman Arogya Mandir, care au avut un impact important asupra furnizării serviciilor de sănătate în țară. Numărul locurilor disponibile în colegiile medicale s-a mai mult decât dublat din 2014, în încercarea de a reduce decalajul dintre numărul medicilor și cel al pacienților. De asemenea, au fost realizate demersuri de succes pentru promovarea Indiei ca centru global pentru turismul medical.
În pofida tuturor acestor progrese, rămân provocări serioase. Cheltuielile publice pentru sănătate sunt în continuare sub nivelurile dorite. India riscă, de asemenea, să devină capitala mondială a bolilor cardiovasculare și a diabetului. Prin urmare, India trebuie să continue transformarea masivă a infrastructurii publice de sănătate, astfel încât aceasta să fie accesibilă, convenabilă din punct de vedere al costurilor și orientată către calitate pentru marea majoritate a populației.
Misiunea Națională pentru Sănătate își desfășoară activitatea într-un mod remarcabil. Aceasta trebuie pur și simplu consolidată și eficientizată.
Dezvoltare durabilă: India nu trebuie să imite nici modelele țărilor industrializate care au urmat o cale de dezvoltare bazată pe emisii ridicate de carbon și nici modelul Chinei, care și astăzi arde mai mult cărbune decât restul lumii la un loc.
India este astăzi singura economie majoră care are potențialul de a urma o cale de dezvoltare cu emisii reduse de carbon către o economie cu venituri ridicate, bazată pe dezvoltare durabilă. India trebuie să facă acest lucru nu doar pentru că lumea își dorește acest lucru, ci și pentru că populația acestei țări merită acest lucru ca pe un drept.
Concluzie: India este într-adevăr bine poziționată pentru a deveni „Viksit Bharat” până în 2047. Însă țara trebuie să acționeze într-un veritabil „mod de misiune”, fiind necesară o abordare la nivelul întregului guvern pentru a ne asigura că niciun efort nu este cruțat în cadrul acestui demers național.
Din orice perspectivă am privi lucrurile, următorii douăzeci de ani vor reprezenta cea mai importantă perioadă din istoria Indiei.
Dr. Mohan Kumar este fost Ambasador al Indiei în Franța și în prezent Decan/Profesor la O.P. Jindal Global University. Opiniile exprimate îi aparțin.