de Thierry Meyssan
În timp ce presa internațională se ocupă de subiectul sabotării gazoductelor Nord Stream din perspectiva mediatică, în acest articol vom aborda tematica privind actul în sine ca pe o provocare de război împotriva Rusiei, Germaniei, Olandei și Franței.
Într-adevăr, cele trei rute de aprovizionare cu gaze pentru vest-europeni tocmai au fost întrerupte simultan, în timp ce, în același timp, tocmai a fost inaugurată o nouă conductă de gaz către Polonia.
Așa cum Mihail Gorbaciov a văzut în catastrofa de la Cernobîl dislocarea inevitabilă a URSS, tot așa credem că sabotarea gazoductelor Nord Stream marchează începutul căderii economice a Uniunii Europene.
Lupta Statelor Unite pentru a-și menține hegemonia mondială a trecut de a treia etapă.
După extinderea NATO la Est cu încălcarea angajamentelor occidentale privind ne-implantarea de arme americane în Europa Centrală, Rusia, care nu-și poate apăra granițele gigantice, este direct amenințată.
Încălcând angajamentele celui de-al Doilea Război Mondial, Washington i-a plasat pe „naționaliștii integriști” („naziști” în terminologia Kremlinului) la putere la Kiev. Ei le-au interzis compatrioților lor vorbitori de limbă rusă să vorbească limba maternă, i-au lipsit de serviciile publice și, în cele din urmă, i-au bombardat pe cei din Donbass. Rusia nu a avut de ales decât să intervină militar pentru a pune capăt calvarului lor.
A treia rundă este schimbarea autoritară a aprovizionării cu energie în Europa de Vest și Centrală. În aceeași zi, a intrat în funcțiune gazoductul Baltic, Baltic Pipe, cele două gazoducte Nord Stream au fost scoase din funcțiune, în timp ce întreținerea Turkish Stream a fost întreruptă.
Acesta este cel mai mare act de sabotaj din istorie. Un act de război atât împotriva Rusiei (51%), cât și a Germaniei (30%), coproprietari ai acestor investiții colosale, dar și împotriva partenerilor acestora, Țările de Jos (9%) și Franța (9%). Deocamdată, niciuna dintre victime nu a reacționat public.
Pentru a realiza această distrugere considerabilă a fost necesar să existe submarine în zona pe care puterile regiunii au identificat-o. Dacă oficial nu există indicii, în sensul polițienesc al termenului, „camerele de supraveghere” (sonarele) au vorbit deja.
Statele în cauză știu cu certitudine cine este vinovatul. Fie nu reacționează, fie își pregătesc în secret reacțiile la această acțiune secretă și vor deveni adevărați actori politici atunci când își vor da seama.
Să ne amintim de lovitura militară din 1961 și de tentativele de asasinat împotriva președintelui Republicii Franceze Charles De Gaulle care au urmat. Acesta din urmă s-a prefăcut să creadă că sunt opera Organizației Armatei Secrete (OAS) care reunește francezi opuși independenței Algeriei. Dar ministrul său de Externe, Maurice Couve de Murville, a evocat public rolul Opus Dei spaniol și al CIA americană în organizarea și finanțarea lor.
De Gaulle a căutat și a identificat trădătorii, a reorganizat poliția și armata și brusc, cinci ani mai târziu, a anunțat retragerea Franței din comanda integrată a NATO. El a dat Alianței două săptămâni pentru a-și închide sediul central din Paris-Dauphine și a migra în Belgia; ceva mai mult timp pentru a închide cele 29 de baze militare ale Alianţei din ţară.
Apoi, a început să călătorească în străinătate pentru a denunța ipocrizia Statelor Unite, în special războiul din Vietnam. Franța a devenit instantaneu o putere cheie în relațiile internaționale. Aceste evenimente nu au fost niciodată explicate în public, dar toți politicienii vremii le pot confirma.
De la dispariția Uniunii Sovietice, Statele Unite au întocmit o hartă a lumii care perturbă relațiile internaționale, ducând la răsturnarea guvernelor și la războaie, pentru a construi rute de transport pentru sursele de energie. A fost activitatea principală a vicepreședintelui Al Gore timp de opt ani, astăzi este cea a consilierului special Amos Hochstein.
Ne amintim de războiul din Transnistria pentru a pune mâna pe un nod de conducte , apoi de războiul din Kosovo pentru a construi un canal de comunicare prin Balcani, „coridorul al 8-lea”. Iată toate celelalte piese ale puzzle-ului dezvăluite.
Este deosebit de greu de înțeles răul care tocmai a lovit Uniunea Europeană și care, după toate probabilitățile, va provoca colapsul economic al acesteia, deoarece Uniunea însăși a luat unele dintre deciziile necesare falimentului său.
Până la 26 septembrie 2022, Uniunea a fost alimentată în principal cu gaz de Rusia. Acesta a fost dirijat fie prin gazoductul Brotherhood prin Ucraina, prin gazoductul Nord Stream 1, fie prin Turkisch Stream. Statele Unite, care garantează securitatea Uniunii, tocmai au tăiat succesiv aceste trei căi.
Ce-i drept, gazoductul Brotherhood încă funcționează parțial, dar poate fi oricând întrerupt definitiv din voința Kievului, Nord Stream a fost sabotat și Turkisch Stream nu mai poate fi menținut din cauza sancțiunilor pe care Uniunea le-a luat la cererea SUA.
Până la 26 septembrie, economia Uniunii se baza în principal pe producția industriei germane. Prin întreruperea Nord Stream, Statele Unite au distrus industria germană. Conform celebrei formule a Lordului Ismay, primul secretar general al NATO, „marea strategie” a anglo-saxonilor este „a-i ține pe americani înăuntru, pe ruși afară și pe germani sub tutelă”.
Ronald Reagan s-a opus livrării de gaz rusesc în Franța și Germania. După ce a luat sancțiuni inutile împotriva companiilor din ambele țări, el i-a ordonat lui William Casey, directorul CIA, să saboteze gazoductul Yamal din Polonia. Ce s-a făcut.
Această politică a fost dusă de toate administrațiile SUA, fără întrerupere din anii 1950. Nord Stream a fost construit de 9 state. A început să funcționeze în 2011. Începând cu mandatul lui Donald Trump în 2017, Congresul Statelor Unite a amenințat cu sancțiuni împotriva companiilor implicate în operarea Nord Stream 1 și a celor implicate în proiectul Nord Stream 2.
Președintele Trump însuși și-a batjocorit vasalul german care bea gaz rusesc. O serie de obstacole legale au fost desfășurate pentru a împiedica gazul rusesc în Europa de Vest nu numai de către Statele Unite, ci și de către Polonia. Din acest punct de vedere, noua administrație americană nu a schimbat nimic. Germania a greșit crezând că va fi mai binevoitoare.
Desigur, în iulie 2021 s-a ajuns la un acord conform căruia Nord Stream 2 ar fi fost înlocuit cu hidrogen fabricat… în Ucraina și transportat, din 2024 (data încheierii contractului ruso-ucrainean), grație Frăției convertite.
Ales în decembrie 2021, cancelarul Olaf Scholz a făcut două greșeli grave în câteva luni.
Abia ales, pe 7 decembrie, a mers la Casa Albă unde a încercat să reziste Statelor Unite, care i-au cerut să nu mai accepte gaz rusesc. Întors acasă, a ales să întrețină Nord Stream 1 și, în căutarea surselor regenerabile, să blocheze Nord Stream 2 și să aplice acordul din iulie. A gândit, eronat, să echilibreze belicismul gândirii strategice a SUA, nevoile industriei sale și doctrina Verzilor, membri ai Coaliției sale de guvernare.
Cancelarul fusese înfierbântat: în timpul conferinței de presă pe care a susținut-o cu președintele SUA, Joe Biden declara că țara sa ar putea distruge Nord Stream 2 și că dacă Rusia ar invada Ucraina, o va face.
A fost absolut înfricoșător pentru Scholz să-l audă pe stăpânul său scuipându-l în față că ar putea distruge o investiție de zeci de miliarde de dolari dacă o terță parte va acționa nerespectând dictatura sa.
Nu știm dacă președintele Biden a menționat și distrugerea Nord Stream 1 în timpul discuțiilor cu ușile închise, dar nu este imposibil. În orice caz, potrivit jurnaliştilor germani care l-au urmărit, cancelarul se întorsese palid în Germania.
A doua greșeală a sa a fost făcută pe 16 septembrie 2022. Țara sa își dorește să nu mai fie sub tutela anglo-saxonă și să-și asigure atât propria securitate, cât și a întregii Uniuni Europene. Cancelarul a declarat așadar că:
„Fiind cea mai populată națiune, înzestrată cu cea mai mare putere economică și situată în centrul continentului, armata noastră trebuie să devină pilonul de bază al apărării convenționale în Europa”. Precizând că vorbește doar de „apărare convențională”, a intenționat să nu trezească susceptibilitatea vecinului său francez, singura putere nucleară din Uniune.
Nu și-a dat seama că încalcă doctrina strausianilor imaginându-și că va căpa de protectoratul militar al SUA. În 1992, Paul Wolfowitz a semnat Ghidul Politicii de Apărare al USA, din care New York Times a publicat fragmente. El a indicat că Statele Unite vor considera orice dorință de emancipare europeană drept un casus belli.
Acum, Navy Seals a aruncat în aer cele două conducte de gaz din Marea Baltică, dând Germania înapoi cu unsprezece ani.
Concomitent, gazoductul Baltic Pipe a fost inaugurat la câteva ore după sabotaj, de către președintele polonez, premierul danez și ministrul norvegian al Energiei. Capacitățile sale sunt de șase ori mai mici decât Nord Stream, dar va fi suficient pentru a schimba epocile.
Anterior Uniunea Europeană era dominată de industria germană care folosea gaz rusesc, acum va fi dominată de Polonia folosind gaz norvegian. Prim-ministrul polonez Mateusz Morawiecki și-a declarat triumfător ura la ceremonia de inaugurare: „Era dominației ruse a gazului se apropie de sfârșit; o epocă care a fost marcată de șantaj, amenințări și extorcare”.
Actul de război comis împotriva Rusiei, Germaniei, Țărilor de Jos și Franței ne obligă să regândim evenimentele din Ucraina. Este mult mai mare decât ceea ce a apărut înainte, când Statele Unite și-au atacat aliații.
Am explicat pe larg în articolele anterioare ce căutau strausienii cu provocările lor în Ucraina. Ceea ce tocmai s-a întâmplat ne arată de ce Washingtonul, ca stat, sprijină proiectul strausian și că „marea sa strategie” nu s-a schimbat din anii ’50.
În practică, dacă nu se dă niciun răspuns la acest act de război, Uniunea Europeană se va prăbuși din punct de vedere economic, cu excepția Poloniei și a unsprezece aliați ai săi central-europeni, membri ai Inițiativei celor Trei Mări (Intermarium). Vântul se întoarce. Acum Varșovia este în frunte.
În 2017, un președinte american, Donald Trump, a venit să participe la lansarea Inițiativei Trei Mări (Intermarium). Washingtonul câștigă adesea pentru că vede mai departe decât aliații săi.
Marii învinși vor fi Europa de Vest și Rusia, dar și Ucraina, care va fi fost distrusă doar pentru a permite acest joc al masacrului.
Thierry Meissan este consultant politic, președinte și fondator al Rețelei Voltaire. Ultima carte în limba franceză: Sub ochii noștri – De la 11 septembrie până la Donald Trump (2017).