ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL INTERNAȚIONAL AL ANULUI 2023 – o perspectivă naționalistă

22:38, 7 ianuarie 2024 | | 662 vizualizări | Nu există niciun comentariu
Distribuie

O perspectivă naționalistă dintr-o țară aflată într-un stadiu avansat de colonizare. Situația este însă pe punctul de a se modifica radical, atât pe plan intern, cât și la nivel mondial. Prezentarea video a fost realizată în limba engleză la solicitarea unor organizații cu orientare naționalistă ce urmăresc să creeze o mișcare de suveranism la nivel internațional.

Iată și transcrierea prezentării tradusă în limba română:

ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL INTERNAȚIONAL AL ANULUI 2023

Un prim element pe care îl consider remarcabil este cel referitor la creșterea și mai rapidă (față de anii precedenți) a ponderii curentului naționalist. Acest fapt vine din mărirea gradului de conștientizare de către populație a situației reale a României și a statutului propriei țări, mai exact statutul de colonie. Dar a cui colonie? La prima vedere a Uniunii Europene și a „partenerului strategic” militar, SUA (care aparent ne apără de o eventuală „agresiune rusă”), dar mai în profunzime, o colonie a așa-zișilor „evrei”/jidani/askenazi, care de fapt trag cam toate sforile importante în special la nivelul spațiului euro-atlantic.

Câteva cuvinte despre cum a ajuns România o colonie a jidovilor

Precizările sunt utile pentru că deși în multe state din spațiul euro-atlantic există o puternică influență evreo-khazară nu toate statele sunt în mod egal dominate de către aceștia (de exemplu Ungaria, Turcia sau Slovacia sunt mult mai suverane decât România actuală). Merită să știm că după al Doilea Război Mondial România a intrat practic complet sub dominația bolșevică-sovietică (reamintesc că Rusia a intrat la rândul ei sub dominația bolșevică după Revoluția din 1917, când zeci de milioane de ruși și aproape întreaga elită a intelectualității ruse au fost uciși de „revoluționarii” bolșevici finanțați de Occident). Dominația asupra României s-a diminuat începând cu anii 1960-1970, când la conducerea României au venit conducători patrioți precum președinții Gheorghe Gheorghiu Dej sau Nicolae Ceaușescu. Însă, după anii 1970 conducerea Securității statului a devenit aservită intereselor sovietice (mai exact iudeo-bolșevice, cu conexiuni în serviciile secrete americane, israeliene și altele) și a trădat interesele statului român. Securitatea a generat un fel de „inel de putere” în jurul lui Ceaușescu și a îndeplinit un dublu rol: pe de o parte îl mințea pe Ceaușescu și îi spunea că poporul este mulțumit și îl iubește, iar de cealaltă parte ținea poporul într-o severă stare de penurie și supraveghere invazivă cultivând insidios în rândurile populației concepția că vina pentru această condiție deplorabilă este a dictatorului Nicolae Ceaușescu. În anul 1989 a avut loc o lovitură de stat prin care Ceaușescu a fost asasinat și de atunci conducerea României a fost preluată de grupările iudeo-khazare în special din Occident (SUA și UE), care prin complicitatea vechii Securități (ce au devenit noii oligarhi) au pus o totală stăpânire pe pârghiile financiar-bancare, economice, politice, judiciare și mai ales mediatice. Abia acum poporul român începe să înțeleagă ce s-a petrecut în ultimii 50 de ani atât pe plan intern cât și în context internațional.

Situația actuală a naționalismului din România

Desigur, forțele naționaliste autentice din România, care caută să își câștige un loc pe scena politică, nu își pot încă permite să afirme public aceste aspecte, dar subordonarea față de structurile politico-economice și militare euro-atlantice, precum și direct față de Israel, a devenit un fel de „hârtie de turnesol” prin care populația identifică și delimitează cine sunt trădătorii ce colaborează cu alogenii instalați la guvernarea României.

De remarcat că Sistemul colonizator este conștient de emergența accelerată a curentului naționalist și pentru a-l contracara utilizează în principal două strategii: un discurs propriu ce imită în mod fals obiectivele cu adevărat naționaliste și, în spatele scenei, a doua strategie constă în susținerea unei noi opoziții (față de vechea opoziție falsă între partidele principale PSD-PNL, despre care cam toată lumea a înțeles că nu reprezintă altceva decât un jalnic teatru de păpuși). Această nouă opoziție controlată recită formal o parte din obiectivele naționaliste, dar în punctele esențiale rămâne aliniată la direcția sionistă colonizatoare.

În ceea ce privește contextul internațional, poate cele mai relevante conexiuni pentru România sunt cele legate de cele două conflicte militare importante aflate în prezent în desfășurare: cel din Ucraina și cel din Palestina/Fâșia Gaza.

Referitor la conflictul din Ucraina

Fiind o prelungire administrativă a NATO și UE, România a fost folosită ca suport logistic, economic, politic și financiar pentru armata așa-zis „ucraineană”. Spun „așa-zis” pentru că, așa cum este, cred, evident aproape pentru toată lumea, în Ucraina nu a avut loc o „agresiune nejustificată” a Federației Ruse, ci dimpotrivă, conflictul este consecința directă a anumitor aspecte pe care le voi explica.

Așadar armata ucraieneană era o armată a NATO, a Occidentului colectiv, și dupa cum am spus mai devreme,conflictul este o consecință directă a

  • a provocărilor la care Rusia a fost sistematic supusă de către Occident (în primul rând bombardarea timp de opt ani a populației ucrainene de etnie rusă din Donbas de către artileria aservită guvernului din Kiev instalat de SUA prin lovitură de stat în 2014 înainte de guvernul Zelenski. Acțiunea de bombardare a fost ascunsă și sprijinită timp de 8 ani de către Occident din 2014 până în 2022)
  • refuzului Occidentului de a respecta acordurile și Tratatele internaționale care ar fi asigurat un climat de pace și securitate în regiune. Menționez aici angajamentul liderilor SUA și ai statelor occidentale de a nu extinde NATO după 1991),de asemenea Tratatul de la Paris 1997 privind acordul semnat de NATO față de Rusia de a nu amplasa facilități cu potențial nuclear în noile state ce ar fi urmat să devină după 1997 noi membre NATO, Tratatul de la Istanbul din 1999 privind indivizibilitatea securității atât din perspectiva Rusiei, cât și din cea a NATO, Acordurile de la Minsk, Propunerile Rusiei de acord din decembrie 2021, etc.).

Acesta nu este un război între Rusia și Ucraina, așa cum în mod manipulator ne dez-informează presa corporatistă, ci este o reacție a Federației Ruse față de planurile Occidentului Colectiv (condus de iudeo-khazari) de a izola, slăbi, îngenunchea și apoi stăpâni Federația Rusă, care sub conducerea grupării Siloviki (cei puternici, naționaliști, din care face parte și președintele Vladimir Putin) a îndrăznit să înceapă un proces de eliberare-emancipare a țării de sub controlul iudeo-khazar, așa cum acceptaseră Gorbaciov și Elțin.

România a fost singura țară din blocul NATO care a refuzat să declare oficial cuantumul ajutorului pe care l-a oferit Ucrainei, dar acest ajutor a fost substanțial: începând cu militari trimiși ne-oficial (sub acoperire) pentru a lupta împotriva Rusiei, donații financiare, primirea masivă de refugiați cărora le-au fost oferite gratuit cazare și sprijin financiar la care românii nici măcar nu pot visa, acceptarea masivă pe piața internă de produse agricole modificate genetic ce defavorizau producătorii interni, acceptul tacit al oficialilor de la București a demersurilor ucrainene de a lărgi canalul Bâstroe în defavoarea intereselor României și în favoarea intereselor americano-ucrainene și, nu în ultimul rând, stoparea oricărei solicitări către Kiev a României de a fi respectate drepturile minorității române din zonele românești anexate ilegal la teritoriul Ucrainei după pactul Ribbentrop-Molotov, în 1939.

În mod clar și cert NATO este deja pe punctul de a pierde conflictul cu Rusia ce a avut Ucraina ca intermediar (proxi). Aceasta va atrage în curând o reconfigurare a relațiilor de putere și influență în regiune, aspect de o importanță majoră pe care îl vom constata curând.

Referitor la genocidul din Gaza

În ceea ce privește conflictul din Palestina/Fâșia Gaza, acesta îndeplinește toate criteriile de a fi considerat un atac sub steag fals pus la cale de serviciile secrete israeliene în scopul de a crea un pretext să invadeze și să ocupe teritoriul Fâșiei Gaza. Ceea ce are loc acolo reprezintă, fără îndoială, un genocid înfiorător și o teribilă purificare etnică. Faptul este cu atât mai grav cu cât se desfășoară de peste 75 de ani la diferite grade de violență, în pofida miilor de admonestări sterile, pe care le-a tot formulat de-a lungul anilor Organizația Națiunilor Unite. De remarcat în acest sens că de la formarea statului Israel s-au adunat peste 3.500 de rezoluții ONU care condamnă agresiunile armatei Israelului asupra populației palestiniene, dar prin sprijinul Israelului de către SUA, Israelul nu s-a conformat nici măcar o singură dată față de aceste mii de solicitări venite din partea celui mai înalt for decizional internațional.

Pe fundalul acestui conflict, este de remarcat că primul ministru al României a fost cel dintâi care a fost chemat de Netanyahu în Israel. Aparent, ca un semn de prețuire a relației de colaborare dintre cele două țări. În realitate, cel mai probabil, motivul este acela că, primul ministru român a primit indicații precise ca în cazul în care conflictul din Palestina va pune în pericol Israelul (eventual prin implicarea națiunilor arabe vecine), România ar trebui să fie pregătită să primească un mare număr de israelieni (se vorbește în termeni de milioane) cărora să le asigure cetățenia română și locuințe. Precizez că există multe detalii și dovezi în acest sens, nu este nici pe departe vorba despre o „teorie a conspirației”. Avem chiar un lider de partid „naționalist”, mai exact din noua opoziție controlată, care chiar înainte de escaladarea conflictului din Palestina a declarat public că dacă va ajunge la guvernare va implementa un proiect prin care aproape un milion de israelieni vor primi cetățenia română, cetățenie care, chipurile, le-ar fi fost furată atunci când sute de mii de evrei au plecat de bună-voie din România după 1948, adică după înființarea statului Israel.

Contextul internațional

Imaginea mai largă pe plan internațional este aceea că asistăm în acești ani la prăbușirea ordinii unipolare construită în jurul puterii americane. Desigur, reamintesc că America este doar brațul armat al globalismului, așa cum am documentat pe larg în cartea mea „Planurile Americii pentru Hegemonia Mondială”. În locul unipolarismului „american” se manifestă tot mai vizibil ordinea multipolară ce aduce pe prima scenă a superputerilor două noi mari centre de putere: Rusia și China. Deja China și Rusia au modificat substanțial ordinea internațională

  • prin stoparea expansiunii militare americane,
  • prin construirea unei alternative economice și financiar-bancare viabile față de economia liberală bazată de moneda fiat dolar. Menționez aici că dolarul nu mai are demult acoperire în aur, ci bancnotele respective sunt pur și simplu emise de bancherii evrei ce dețin tiparnița Federal Reserve Bank) sau
  • prin de-legitimarea politică și ideologică a globalismului, ca mijloc de instituire a Noii Ordini Mondiale (redenumită în ultimii ani Marea Resetare).

Este suficient să amintesc că organizația BRICS se constituie deja ca un pol economic redutabil, ce concurează cu succes instituțiile emanate în 1944 de Acordul Bretton Woods. Reamintesc că Acordul Bretton Woods a setat după al Doilea Război Mondial sfera de influență și dominație americană, extinsă și consolidată apoi prin Planul Marshall asupra Europei. Dar iată că BRICS tocmai a integrat în august 2023 șase noi membri foarte importanți (Arabia Saudită, Iran, Emiratele Arabe Unite, Egipt, Argentina și Etiopia) și există zeci de alte state care aspiră să adere. Statele BRICS evită dolarul și euro în tranzacțiile pe care le efectuează, fac afaceri între ele doar în monedele lor (fiind excluse dolarul american și euro) și se pregătesc să instituie o monedă comună cu acoperire în aur.

Este de asemenea de subliniat că și în Statele Unite patrioții și aproape întreaga populație nu mai acceptă să fie mințiți, exploatați și folosiți ca masă de manevră de organizația subterană Deep State. Este mai clar ca niciodată până acum că alegerile prezidențiale din 2020 au reprezentat nu doar o fraudă electorală majoră, ci o veritabilă lovitură de stat, și că președintele Biden nu este decât o marionetă în mâinile eminențelor cenușii din organizațiile trans-naționale globaliste, care la rândul lor sunt controlate de societăți secrete mai mult sau mai puțin oculte, cum ar fi Comisia Trilaterală, Grupul Bilderberg, Consiliul pentru Relații Externe, Clubul celor 300, Majestic 12 și multe altele.

Concluzie

Merită reținut că forma actuală de naționalism real din România se materializează prin crearea de noi partide și mai ales a unei alianțe la nivelul unor importanți comandanți militari (deocamdată nu e momentul să dau detalii). Chiar dacă pe moment acestea nu sunt pe deplin în măsură să răstoarne singure și în scurt timp mașina de fraudat voturi și implicit stabilimentul corupt din România, ele constituie ca centre-focar esențiale de naționalism care la momentul potrivit al „vântului schimbării” (momentul răsturnărilor majore de situație în sensul naționalist-suveranist) pe plan internațional, vor fi, analogic vorbind, ca pânzele ridicate ale unei corăbii care ajutată în acest fel va căpăta relevanță și va modifica radical realitatea socio-politică din România.

Umanitatea se află pe pragul unei Mari Treziri de conștiință globală, ce include nu doar realitățile geopolitice, ci are un sens mult mai larg de rupere a lanțurilor de sclavie în primul rând spirituală, va reprezenta o ieșire din bezna ignoranței științifice și tehnologice în care am fost menținuți și va marca intrarea omenirii într-o nouă etapă de civilizație la nivel planetar, o eră a cooperării, a prosperității, a Adevărului și a Luminii.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Facebook Comments