Necesitatea de a consolida paradigma multipolarității

.

de dr. Calistrat M. Atudorei

Urmărind știrile și analizele politice difuzate în mass-media din spațiul euro-atlantic observăm cu ușurință că cea mai importantă mutație socio-geopolitică a perioadei pe care o traversăm este aproape complet ignorată. Nu se ia în considerare uriașa tranziție a sistemului internațional de la ordinea unipolară la cea multipolară.

Retorica dominantă continuă să se desfășoare pe linia confruntării dintre „ordinea bazată pe reguli” a Occidentului și așa-numitele „amenințări” venite din partea „statelor necinstite”. Ideologia moralizatoare a luptei dintre statele democratice (despre care se afirmă că oferă libertate, progres și prosperitate) și statele etichetate drept „autocratice” (despre care se spune că ar constrânge popoarele și că nu ar respecta drepturile fundamentale ale omului) este insuflată în opinia publică.

Să lăsăm deoparte faptul că sistemul social din zona euro-atlantică este, de fapt, departe de a oferi cu adevărat democrație, prosperitate și respect pentru drepturile fundamentale ale cetățenilor. Însă ceea ce este frapant este că acest concept de „multipolaritate” este luat în considerare, cel mult, doar pentru a ironiza discursul politic al liderilor politici „inamici”, precum Vladimir Putin sau Xi Jinping. Aceștia ar dori, chipurile, să submineze comunitatea internațională și toate valorile acesteia care au adus pace, stabilitate și civilizație. În realitate, pentru orice observator lucid, multipolaritatea este deja materializată, se desfășoară deja! Doar cei care în mod deliberat nu vor să o vadă pot ignora realitatea ei. SUA nu mai sunt singurul pol de putere din lume. Federația Rusă este o superputere militară care nu a putut fi învinsă de NATO și Occidentul Colectiv într-un război care durează de mai mult de patru ani și în care Ucraina a fost folosită ca intermediar. Iar China este acum practic cea mai mare putere economică din lume. De asemenea, este fundamental de observat că în conformitate cu numeroase statistici relevante organizația BRICS+ a preluat deja conducerea economică globală, depășind grupul elitist al „statelor civilizate”, G-7.

O privire mai atentă asupra imaginii de ansamblu

După cum este binecunoscut în studiile de geopolitică, tipul de ordine internațională (sau, cu alte cuvinte, configurația globală a puterii) derivă din numărul superputeriilor existente. Adică din numărul acelor state care au capacitatea de a-și proiecta puterea global pe cel puțin trei dimensiuni: politică, economică și militară. Dacă până în 1991 exista o ordine bipolară, rezultată din echilibrul de putere dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică, după 1991 s-a format o ordine internațională unipolară, centrată în jurul puterii Statelor Unite. Ordinea unipolară, însă, înseamnă în teorie că superputerea unică nu are rival din partea niciunui alt actor statal sau non-statal și nici din partea vreunei alianțe, oricare ar fi aceasta. După cum putem observa, în prezent SUA au pierdut complet acel statut de putere preeminentă specific unipolarității, au pierdut primatul la scară globală. America se află acum în strânsă concurență economică cu China și (în multe privințe) se află la un nivel militar comparabil cu Federația Rusă.

Cu toate acestea, observăm încăpățânarea cu care vechiul sistem unipolar se agață de putere. S-a trecut la impunerea de sancțiuni economice și tarife extra-tranzacționale uriașe (ceea ce echivalează cu un adevărat război economic); vechiul sistem generează conflicte armate pentru a limita statele-pilon ale noii ordini multipolare (vedem cazul Rusiei, Iranului, Venezuelei); folosește toate mijloacele pentru a-și menține dominația în Orientul Mijlociu, favorizând Israelul.

La rândul lor, statele care constituie promotorii multipolarității au dezvoltat alianțe și sisteme de cooperare ca alternativă la cele ale vechiului hegemon. Strategia puterii unipolare decadente este acum aceea de a diviza și de a căuta să învingă statele care concurează cu ea, așa cum putem vedea în politica Statelor Unite și a Uniunii Europene. După cum voi arăta în continuare, dinamica internațională devine și mai relevantă atunci când ne raportăm la competiția dintre blocurile de putere, adică dintre cele mai importante alianțe formate de marile puteri ale lumii.

Câteva date comparative privind competiția dintre actualele superputeri

În ceea ce privește rivalitatea economică dintre SUA și China, este important să remarcăm că clasamentul cel mai des utilizat de analiștii occidentali, cel bazat pe PIB-ul nominal, nu este neapărat și cel mai obiectiv. PIB-ul nominal indică producția totală a unui stat pe parcursul unui an, de obicei raportată în dolari americani (moneda de referință globală). Însă PIB-ul nominal este în multe privințe subiectiv, deoarece nu ia în considerare inflația dolarului, cursurile de schimb valutar sau volatilitatea prețurilor. Să mai adăugăm aici că dolarul este din ce în ce mai discreditat în ceea ce privește valoarea sa reală, deoarece nu mai este susținut de active reale și, în plus, a devenit un instrument de război economic folosit de instituțiile globale construite de vechiul hegemon. Prin urmare, când ne referim la acest clasament bazat pe PIB-ul nominal, SUA apare în continuare ca lider economic al statelor lumii, cu un PIB de 30,61 trilioane de dolari estimat pentru anul 2025. Pe locul al doilea se află China, cu un PIB de 19,39 trilioane de dolari pentru anul 2025. Pe locul al treilea se află Germania cu 5,01 trilioane de dolari, iar pe locul al patrulea se află Japonia cu 4,27 trilioane de dolari în anul 2025. Federația Rusă se află pe locul 9, cu 2,54 trilioane de dolari.(1)

Clasamentul statelor după PIB-ul nominal pentru 2025

Pe de altă parte, PIB-ul calculat în funcție de paritatea puterii de cumpărare (PPC) este considerat în general a fi mult mai obiectiv. Acesta oferă o imagine mai realistă a capacității comerciale efective a unei țări în raport cu nivelul de trai și cu costurile relative ale bunurilor și serviciilor. Este relevant faptul că, din această perspectivă a PIB-ului PPC, clasamentul puterilor economice apare foarte diferit: pe primul loc se află acum China, cu un PIB PPC de 39,44 trilioane de dolari în 2025. SUA se află abia pe locul al doilea, cu un PIB PPC estimat la 30,34 trilioane de dolari în 2025. Pe locul al treilea se află India, cu 17,37 trilioane de dolari, iar Rusia pe locul al patrulea, cu 7,13 trilioane de dolari.(2)

Clasamentul statelor în funcție de PIB-ul PPC pentru 2025

Lucrurile arată similar atunci când comparăm PIB-ul statelor membre BRICS cu cel al statelor membre G-7. Este binecunoscut faptul că BRICS are 10 membri cu drepturi depline, și anume: Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud, Egipt, Etiopia, Iran, Emiratele Arabe Unite și Indonezia, iar G-7 reunește SUA, Canada, Marea Britanie, Franța, Japonia, Germania și Italia.

Comparând indicatorii celor două grupuri, constatăm că PIB-ul nominal al statelor G-7 este estimat la 45-50 de trilioane de dolari pentru anul 2025, comparativ cu valoarea de 30-32 de trilioane de dolari pentru membrii BRICS.(3)

BRICS vs G-7 în PIB nominal pentru 202525

1	2
G-7	BRICS
45-50 trillion $	30-32 trillion $

Pe de altă parte, PIB-ul G-7 calculat conform criteriului PPC este de 45-47 trilioane de dolari, dar este depășit de PIB-ul PPC al BRICS, estimat pentru 2025 la 60-65 trilioane de dolari. Cu alte cuvinte, PIB-ul real al BRICS este net mai mare decât cel al G-7! (3)

BRICS vs G-7 în PIB PPC pentru 2025

1	2
BRICS	G-7
60-65 trillion $	45-47 trillion $

De asemenea, merită subliniat faptul că organizația BRICS are o rată de creștere mult mai puternică decât cea a G-7. Astfel, pentru anul 2025, creșterea procentuală medie a PIB-ului BRICS este estimată la 4-5%, în timp ce creșterea G-7 este de doar 1,5-3%.(4)
Un alt indicator relevant este faptul că BRICS acumulează în prezent 50% din populația lumii, comparativ cu doar 10% pentru grupul G-7. Iar BRICS se extinde rapid: pe lângă cei 10 membri principali actuali, mai are și 10 membri parteneri, iar zeci de alte state au aplicat pentru aderarea la organizație. Atractivitatea BRICS provine din faptul că oferă o alternativă viabilă la sistemul occidental. Relațiile dintre membrii BRICS aduc beneficii rapide și reciproce, în timp ce independența și suveranitatea statelor sunt, de asemenea, respectate.

Comparând dinamica de dezvoltare a celor două alianțe/sisteme observăm, prin urmare, ascensiunea mult mai rapidă și mai puternică a BRICS în comparație cu G-7. Aceasta este o concluzie validată și de instituțiile de cercetare occidentale. Astfel, conform datelor FMI, până în 2029, ponderea creșterii globale înregistrată de BRICS va reprezenta aproximativ 45%, în timp ce ponderea G-7 va fi de doar 20%.(5)
Toate aceste date anunță cu siguranță o modificare fundamentală de paradigmă pentru viitorul apropiat în direcția de-globalizării economiei și a tranziției către o ordine socio-politică multipolară, bazată pe relații echitabile între națiuni suverane.

Competiția economică – principalul vector al luptei actuale pentru putere

Vechea ordine colonialist-globalistă nu acceptă să cedeze de bunăvoie poziția sa de lider în favoarea noii ordini internaționale multipolare. În aceste condiții este dificil de evaluat dacă va urma un război la nivel mondial sau este încă posibil să se realizeze tranziția către multipolaritate prin mijloace pașnice. Putem estima că UE și NATO nu își pot permite în prezent să escaladeze o confruntare militară directă cu Rusia și cu China, cele două superputeri emergente. Iar Rusia și China, contrar reprezentărilor occidentale, acționează doar defensiv, ca reacție la agresiunea sistematică occidentală. Această logică înseamnă că, deocamdată, este destul de puțin probabil ca războiul să se extindă, chiar dacă recent a izbucnit un nou focar major de război, cel din Orientul Mijlociu. Prin urmare, strategia globalistă se va concentra în perioada următoare, cel mai probabil, pe menținerea unui fel de război mocnit cu Federația Rusă (în așteptarea unor premise mai favorabile), pe încheierea cât mai rapidă a conflictului cu Iranul, pe izolarea economică a Chinei și pe exploatarea la sânge a statelor pe care globaliștii încă le controlează (cum ar fi România).

La rândul lor, statele emergente, afiliate ordinii multipolare (organizate în alianțe precum BRICS, SCO, ASEAN, etc.), caută să contracareze strategiile economice dominante ale Imperiului globalist. Hegemonul decadent recurge frecvent la sancțiuni financiare devastatoare și alte tipuri de pedepse tarifare. Tocmai de aceea, promotorii multipolarității caută să scape de influența SUA și au creat un sistem alternativ de schimburi economice și tranzacții financiar-bancare. Aceasta implică recurgerea la procesul numit „de-dolarizare”, adică evitarea depozitelor financiare în dolari și evitarea tranzacțiilor în moneda americană. Numeroase state din Asia, Africa, America Latină sau America de Nord au avansat mult pe calea de-dolarizării. Este ilustrativ în acest sens faptul că, în prima jumătate a anului 2025, China a ajuns la punctul de a utiliza propria monedă (renminbi/yuan) pentru 53% din totalul veniturilor și plăților transfrontaliere(6) și a semnat acorduri cu peste 40 de state pentru a efectua tranzacții în yuani. În mod similar, Rusia utilizează intens rubla și yuanul, mai ales după ce băncile occidentale au înghețat peste 300 de miliarde de dolari ai Rusiei în 2022 ca pedeapsă/„sancțiune” pentru intrarea în conflict cu Ucraina. China și Rusia urmăresc, de asemenea, să evite operarea tranzacțiilor prin rețeaua financiară occidentală SWIFT și au creat sisteme de plată alternative: CIPS (Sistemul de Plăți Interbancare Transfrontaliere) în China și SPFS (Sistemul de Transfer de Mesaje Financiare) în Rusia.

Aceeași cale este urmată de Brazilia, Iran, Arabia Saudită și aproape toate statele membre sau partenere ale BRICS. La fel procedează și membrii SCO (Organizația de Cooperare de la Shanghai), membrii ASEAN (Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est), statele membre din Uniunea Africană sau cele din CELAC (Comunitatea Statelor Latino-Americane și Caraibe). Acest lucru va duce, fără îndoială, la erodarea drastică a prevalenței dolarului. Este demn de remarcat în acest sens că decizia Arabiei Saudite de a accepta alte valute decât dolarul pentru tranzacțiile sale petroliere marchează o schimbare istorică în sistemul economic și financiar al petrodolarului, sistem instituit în anul 1973.
Consider necesar să subliniez că din 1971 dolarii americani nu au mai fost susținuți de active reale, ci sunt doar abstracțiuni bancare bazate pe „încrederea” în guvernul SUA (fiat money). O problemă majoră a vechiului sistem este aceea că injectarea masivă și sistematică de dolari americani devalorizați în circuitul internațional duce sistemul financiar la o inflație uriașă și lucrurile nu mai pot continua în acest fel.

Dolarul este folosit, de asemenea, ca o armă economică formidabilă pentru dominarea și prejudicierea numeroaselor state pe care elitele occidentale le condamnă unilateral la pedepse pe care le numește „sancțiuni”. Aceste sancțiuni economice și financiare prin intermediul dolarilor (efectuate prin blocarea conturilor, restricții, embargouri, etc.) au produs efecte extrem de grave în afacerile interne ale multor țări, ducând la ruinarea economiei și chiar la pierderea a sute de mii de vieți omenești. Menționez în acest sens cazul embargoului asupra Irakului de la sfârșitul anilor 1990, măsură care a dus la moartea a peste un milion de irakieni.(7) Procesul de de-dolarizare apare acum din această perspectivă ca o prioritate stringentă de securitate națională pentru majoritatea statelor care au ales să urmeze calea suveranității.

Să remarcăm și că un rol major în tranziția economiei globale către un sistem alternativ față de cel globalist îl au și rutele și coridoarele comerciale create între statele care promovează multipolaritatea. Menționez aici rețeaua Chinei „Inițiativa Belt and Road” care dezvoltă relații comerciale cu peste 150 de țări de pe toate continentele. De asemenea, coridoarele de transport și comerț dezvoltate de Rusia în Eurasia și zona arctică (Ruta Mării Nordului, NSR) sau Coridorul Internațional de Transport Nord-Sud (INSTC) sau Coridorul de Transport Europa-Caucaz-Asia (TRACECA). Toate acestea au un potențial economic uriaș. India a dezvoltat Coridorul Economic India-Orientul Mijlociu-Europa (IMEC), care leagă India de Iran, de Asia Centrală, de Rusia și Europa. De asemenea, Programul de Cooperare Economică Regională pentru Asia Centrală (CAREC) al Băncii Asiatice de Dezvoltare are nu mai puțin de șase ramuri majore ca și coridoare comerciale. Menționez și Coridorul de Transport Transcaspic, numit și Coridorul Mijlociu, care leagă comercial Asia de Sud-Est, China și Europa trecând prin Kazahstan, Marea Caspică, Azerbaidjan, Georgia și Turcia.

Prin urmare, observăm impulsul extraordinar pe care îl are deja sistemul economic afiliat ordinii multipolare, fapt care accelerează și consolidează tranziția socială și geopolitică majoră a sistemului internațional.

Abuzurile totalitare ale Occidentului

Pe fondul diminuării accelerate a puterii de către partea globalistă – în special prin pierderea accesului la fostele colonii din Africa, Asia, Orientul Mijlociu și America Centrală – forțele imperialiste supranaționale au recurs la abuzuri foarte dure chiar și în interiorul țărilor pe care încă le controlează.
În România, de exemplu, la sfârșitul anului 2024, alegerile prezidențiale au fost anulate sub pretextul că ar fi existat o interferență în procesul electoral din partea unor agenții secrete controlate de Federația Rusă. Autoritățile statului susțin că Rusia a intervenit în favoarea candidatului care a câștigat primul tur și care ar fi devenit cu siguranță președintele României. La mai mult de un an după acea anulare, mult promisele dovezi ale așa-numitei „ingerințe rusești” tot nu au apărut. Conducătorii continuă să se justifice formal doar prin teorii superficiale sau „intuiții” neconcludente care, spun ei, ar putea fi dovedite doar după mulți ani…(8) De fapt, ceea ce a avut loc în România este o lovitură de stat, o demolare brutală a democrației și a ordinii constituționale. A fost o sfidare flagrantă a voinței poporului român care, prin intermediul candidatului ales, a optat pentru un viitor al suveranității și naționalismului. Gravitatea situației a fost subliniată și de o serie întreagă de oficiali americani, inclusiv vicepreședintele J.D. Vance, șefa Serviciilor Secrete Tulsi Gabbard și trimisul administrației Trump pentru Europa, Richard Grenell. În realitate, adevărata cauză a anulării alegerilor a fost cel mai probabil un ordin din partea Uniunii Europene. Această explicație a fost, de fapt, asumată de un oficial al UE, Thiery Bretton, care a afirmat fără echivoc că „Am făcut-o în România și o vom face și în Germania, dacă va fi necesar”.(9)

Prin urmare, devine din ce în ce mai evident că Uniunea Europeană a început să semene cu o veritabilă dictatură ce are o agendă supranațională și care nu admite nesupunerea din partea statelor membre. Aspecte legate de conservatorism, tradiție, suveranitate, naționalism, neutralitate militară sau limitarea primirii imigranților în țară au ajuns să fie etichetate de autoritățile UE ca reprezentând manifestări inadmisibile de „extremism”. Pentru a da câteva exemple de acest fel, menționez hărțuirea UE exercitată față de partidul AfD din Germania, față de partidul Frontul Național din Franța, față de partidul Lege și Justiție din Polonia, față de premierul ungar Viktor Orban sau, așa cum am menționat mai sus, față de președintele legitim ales de români în noiembrie 2024, Călin Georgescu, dar interzis de aparatul administrativ. Oligarhia Uniunii Europene urăște naționalismul și recurge la orice mijloace pentru a-l bloca în statele membre.

O altă manifestare complet abuzivă a vechiului hegemon este asediul militar al Venezuelei, urmat de răpirea în stil mafiot de către trupele americane a președintelui Nicolas Maduro. De observat și uciderea pe baza unor indicii complet superficiale, fără nicio dovadă, a zeci de așa-numiți „narco-teroriști” – de fapt, cetățeni ai unui alt stat – fapt care reprezintă un act de execuție extrajudiciară, condamnat de toate reglementările dreptului internațional. Este evident acum că SUA, aflată într-o recesiune economică severă, au decis, practic, să jefuiască Venezuela, o țară deosebit de bogată în diverse tipuri de resurse.

Abuzurile SUA au culminat însă în acest an 2026 cu atacul început în 28 februarie asupra Iranului, atac efectuat în alianță cu Israel (sau mai bine spus la solicitarea acestuia). Motivele invocate sunt asemănătoare cu cele folosite și la invazia Irak-ului, în anul 2003. Și anume că Iranul ar fi reprezentat un pericol iminent pentru securitatea Americii, că Iranul ar fi fost pe punctul să creeze arma nucleară. Aceste acuzații au fost însă total contrazise de rapoartele minuțioase efectuate de inspectorii Agenției pentru Energia Atomică ce au indicat lipsa oricărui pericol în acest sens. La fel se petrecuse și înainte de atacul Irak-ului. Însă pentru SUA rapoartele internaționale și Dreptul Internațional nu mai au nicio valoare. Iar dacă după uciderea a sute de mii de civili nevinovați se dovedește că acel stat NU a avut arme de distrugere în masă, așa cum indicaseră de la început rapoartele, aceasta nu mai are pentru decidenții americani nicio importanță reală. Iranul este de asemenea acuzat că ar fi sponsorizat terorismul din Orientul Mijlociu, orientat în principal pentru susținerea cauzei palestiniene. De ce oare politicienii americani nu constată și nu opresc terorismul care continuă și acum prin genocidul din Gaza?

Exemplele menționate mai sus, dar și multe altele similare, indică fără echivoc faptul că ”elitele” colonialiste-globaliste recurg în prezent la agresiune deschisă împotriva populației diferitelor state tocmai pentru că își dau seama foarte clar că pierd puterea. În mod evident, toate aceste încercări de a menține o dominație tiranică prin mijloace din ce în ce mai abuzive nu fac decât să le compromită și mai mult.

Concluzii

Observăm așadar că ordinea internațională se îndreaptă cu siguranță către o configurație policentrică, multipolară. Structurile de putere care au reprezentat instrumentele unipolarității americane se descentralizează. Statele emergente creează în schimb un sistem alternativ celui globalist-unipolar, ceea ce implică o decuplare treptată de instituțiile vechiului sistem și de ideologia arbitrară a așa-numitei „ordini bazate pe reguli”. Regulile au fost, de fapt, stabilite doar în funcție de interesele hegemonului, iar valorile „universale” invocate (democrația, libertatea, drepturile omului) nu au fost în realitate decât pretexte folosite cu rol de standarde duble.

Prăpastia dintre vechea ordine și cea nouă se adâncește, pe măsură ce statele care promovează activ multipolaritatea nu mai acceptă nedreptatea și sclavia. Multipolaritatea aduce cu sine noi alianțe politice, economice și militare. De aceea este necesar să se arate adevărul, să se oprească manipularea maselor și să se consolideze implementarea pe scară largă a noii paradigme multipolare.
Ca jurnalist și cercetător, consider că este foarte important să ne investim eforturile în informarea corectă și de calitate a populației. În acest sens, avem nevoie de mass-media, de presă, de educație, de studii mai aprofundate, precum și de o mai bună conectivitate internațională. Să ținem cont de faptul că, deși oligarhia plutocratică poate încă impune o narațiune în Occident, influența sa la nivel mondial scade rapid. Cea mai mare teamă a exponenților vechii ordini unipolare este că populația lumii se va trezi, se va ridica și se va uni. Și exact asta este ceea ce facem.

Referințe bibliografice

1. International Monetary Fund World Economic Outlook (October – 2025), provided by StatisticTimes, October 24, 2025, https://statisticstimes.com/economy/projected-world-gdp-ranking.php

2. PPP GDP of the world 2025, StatRanker, May 13, 2025, https://statranker.org/economy/macroeconomics/ppp-gdp-of-the-world-2025/

3. BRICS vs G7: Who Is Richer in 2025?, Cryptorank, Jun, 04, 2025, https://cryptorank.io/news/feed/d6a39-brics-vs-g7-who-is-richer-in-2025

4. Aanchal Sinha, BRICS Vs G7: Comparative Analysis Of Global Economic Powerhouses, News18.com, July 07, 2025, https://www.news18.com/photogallery/photogallery/brics-vs-g7-everything-to-know-about-their-members-population-gdp-overview-strategic-goals-ws-l-9426257.html

5. IMF Sees Growth Shift Toward BRICS and Away from G7 in New Outlook, Bloomberg, 25 octombrie 2024, https://www.bloomberg.com/news/articles/2024-10-23/imf-sees-growth-shift-toward-brics-away-from-g7-in-new-outlook

6. China’s State Administration of Foreign Exchange: RMB accounted for 53% of China’s cross-border receipts and payments in the first half of 2025, Ainvest, Jul 22, 2025, https://www.ainvest.com/news/china-state-administration-foreign-exchange-rmb-accounted-53-china-cross-border-receipts-payments-2507/

7. Doa Ali, How to Kill an Entire Country. The Legacy of the Sanctions against Iraq, The Transnational Institute (TNI), 26 July 2023, https://www.tni.org/en/article/how-to-kill-an-entire-country

8. Cristina Corpaci, Nicușor Dan RECUNOAȘTE: alegerile s-au anulat pe INTUIȚII. Dovezile? Peste câțiva ANI. Totul după ce l-a ACUZAT pe Călin Georgescu că a pus în pericol ordinea CONSTITUȚIONALĂ a României, a susținut că are DOVEZI și a împărțit rechizitoriul oficialilor străini, Gândul, 29 octombrie 2025, https://www.gandul.ro/politica/nicusor-dan-recunoaste-alegerile-s-au-anulat-pe-intuitii-dovezile-peste-cativa-ani-totul-dupa-ce-l-a-acuzat-pe-calin-georgescu-ca-a-pus-in-pericol-ordinea-constitutionala-a-romaniei-a-sustinut-ca-20686206

9. EU official: We can invalidate the election in Germany “if necessary”, NorddicTimes, January 14, 2025, https://nordictimes.com/europe/eu-official-we-can-invalidate-the-election-in-germany-if-necessary/