.
Grupul pentru România respinge categoric starea de nelegalitate în care se află în prezent funcția de Președinte al României, după data de 21 decembrie 2024, prin menținerea și folosirea ei fără niciun drept de către tiranul Klaus Werner Iohannis și atrage totodată atenția asupra responsabilităților pe care le implică acest atentat la siguranța țării.
Rămânerea personajului abuziv în înalta funcție de demnitate publică, după data de 21 decembrie 2024, cu sprijinul direct sau tacit al celor care au încuviințat și permis acest lucru, reprezintă un atac la ordinea constituțională existentă și un abuz de putere care nu vor putea rămâne nesancționate.
Aroganța și ticăloșia, înfumurarea și inconștiența politică merg mână în mână zilele acestea în toate demersurile alianței aflată la conducerea destinelor României. Ce uită acești vremelnici este faptul că poporul s-a ridicat și nu mai acceptă trădările acestor impostori politici.
Faptul că prin Decizia nr. 32/2024 Curtea Constituțională a reținut în paragrafului 22 ,, ... având în vedere complexitatea și durata în timp a operațiunilor electorale necesare ulterior pronunțării prezentei decizii, constată aplicabilitatea art. 83 alin.(2) din Constituție, potrivit căruia Președintele României în funcție „exercită mandatul până la depunerea jurământului de Președintele nou-ales”, aceste considerente nu echivalează cu o prelungire legitimă a prerogativelor funcției pentru fostul Președinte al României, întrucât singurul care poate dispune în acest sens este numai Parlamentul României, organism care nu a hotărât nimic, până în prezent.
Doctrina este foarte clară, neexistând nicio opinie separată, divergentă. Chiar și actualul Președinte al Curții Constituționale[1], în calitate de membru al completului care a pronunțat Decizia nr. 32 din 06.12.2024, din calitatea de coautor al volumului ,,Președintele României în jurisprudența Curții Constituționale”, publicat de editura C.H. Beck, București în anul 2021, a reținut în secțiunea intitulată ,,Mandatul Președintelui României”, la paginile 4 – 5, fără niciun fel de rezervă, următoarele:
,,Constituția României statuează că durata mandatului de Președinte este de 5 ani și se exercită de la data depunerii jurământului în fața Parlamentului, până la depunerea jurământului de către Președintele nou ales. Mandatul începe la momentul depunerii jurământului de către persoana aleasă în funcție și nu de la momentul alegerii, și se încheie la trecerea a exact 5 ani de la depunerea jurământului.
Pentru a nu se crea o situație de vacanță a funcției de Președinte, între perioada expirării vechiului mandat și începerea exercitării noului mandat, textul constituțional al art. 83 din Constituție a prevăzut prelungirea mandatului până la depunerea jurământului de către Președintele nou ales.
Legea precizează clar situațiile în care mandatul Președintelui poate fi prelungit. Aceste situații sunt strict limitative și nu enumerative, astfel că nu există alte situații care să justifice o prelungire a mandatului prezidențial în afara cazurilor specificate. Astfel, art. 83 din Constituție precizează că prelungirea mandatului de Președinte al României poate fi făcută numai prin lege organică și numai în caz de război sau de catastrofă. (…)
De fiecare dată însă, prelungirea mandatului Președintelui este de competența exclusivă a Parlamentului care trebuie să aibă o justificare solidă, pertinentă și concludentă asupra cauzelor care au determinat măsura. Această justificare poate veni de la Parlament, de la Guvern sau chiar de la Președintele României, care se poate adresa printr-un mesaj Parlamentului cu privire la necesitatea prelungirii mandatului.
În ceea ce privește termenul până la care se realizează această prelungire a mandatului, textul constituțional nu face nicio precizare, lăsând la latitudinea Parlamentului stabilirea prin lege organică a datei până la care să poată fi prelungit mandatul. În mod necesar, legea organică trebuie să precizeze această dată: până la încetarea ostilităților, până la încetarea cauzelor care au dus la producerea catastrofei, etc.”[2]
De asemenea, într-un alt volum de referință pentru doctrina constituțională, anume ,,Constituția României. Comentariu pe articole”, ediția 3 revizuită și adăugită, editura C.H. Beck, București, 2022, unul dintre coordonatori[3] fiind și unul dintre judecătorii Curții Constituționale care a pronunțat Decizia nr. 32/2024, statuează fără echivoc că:
,,Posibilitatea prelungirii mandatului este o atribuție exclusivă a Parlamentului, având în vedere că doar în fața Parlamentului poate depune jurământul de credință Președintele. În cazul prelungirii mandatului prezidențial, Parlamentul exercită o atribuție politică, cu efecte juridice, el nu legiferează în sensul adoptării unei norme juridice cu aplicabilitate universală. (…)
Prelungirea mandatului Președintelui reprezintă o excepție, iar excepțiile sunt totdeauna de strictă aplicare și interpretare, astfel că dacă Parlamentul are această atribuție constituțională el nu și-o poate delega Guvernului. Parlamentul are competențe de legiferare, de control, de aprobare a mobilizării parțiale sau totale a forțelor armate, de încuviințare a măsurilor luate în cazul instituirii stării de urgență sau a stării de asediu etc. ”[4]
Existența dispoziției constituționale cuprinsă în prevederile art. 83 alin.2 referitoare la faptul că ,,Președintele României își exercită mandatul până la depunerea jurământului de Președintele nou ales” este în strânsă legătură cu prevederea de la alin.1, anume că ,, Mandatul Președintelui României este de 5 ani și se exercită de la data depunerii jurământului”. Aceste două prevederi constituționale, reprezintă regula duratei mandatului președintelui, trebuie interpretate împreună și corelativ, excepția fiind consacrată numai în alin. 3 al art. 83 din Constituția României care vizează instituția prelungirii și care reține că: ,,Mandatul Președintelui României poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă.”
Prin urmare, rămânerea în funcție până la depunerea jurământului de către președintele nou ales nu vizează și nu acoperă ipoteza unei prelungiri de mandat, care reprezintă excepția. Aceasta se aplică numai în intervalul de 5 ani care constituie regula duratei mandatului de Președinte al României. Prelungirea de mandat se dispune numai de către Parlamentul României, prin lege organică, în anumite situații limitativ prevăzute de Constituție, pentru un termen bine prestabilit.
Prin urmare, susținerea ideii că instanța de contencios constituțional a procedat prin Decizia nr. 32 din 06.12.2024 la prelungirea mandatului lui Klaus Werner Iohannis este una fără niciun suport legal, în condițiile în care acest atribut este dat în mod exclusiv în favoarea Parlamentului României. Curtea Constituțională nu are vocația de a se pronunța asupra prelungirii mandatului Președintelui României.
De asemenea, susținerile de genul: ,,(…)Ce fac eu? În Constituția României, citim la Articolul 83, alineatul 2: „Președintele României își exercită mandatul până la depunerea jurământului de președintele nou ales”. Concluzie, eu rămân în mandat până când va fi ales un nou Președinte al României. Când noul Președinte va depune jurământul, eu voi pleca de aici….., nu doresc decât să duc acest mandat la un bun sfârșit.” (extras din declarația de presă susținută de Președintele României, Klaus Iohannis, vineri, 6 decembrie 2024, ora 19, la Palatul Cotroceni) sunt afirmații mai mult decât iresponsabile.
Acest trădător al neamului citește prevederea din Constituție în ritmul și înțelesul lui, având garanții de sprijin și complicitate din partea celor care au secătuit țara atâția ani.
Ordinea constituțională este nesocotită de tiranul de la Cotroceni împreună cu nelegitimii din Palatul Victoria (a căror numire este la rândul ei lovită de nulitate absolută), așezați în majoritatea lor în aceleași jilțuri înalte și nemeritate spre a mai pângări pentru a nu știm câta oară legile și bunele moravuri.
România nu este țara pe care să o batjocorească așa cum vor acești nelegiuiți de dimensiuni penale! România are un Parlament legitim, singurul în măsură să decidă asupra dimensiunii și naturii juridice, a limitei actuale a funcției de Președinte al României.
Grupul pentru România atrage atenția că, pornind de la cele enunțate mai sus, se impune convocarea de urgență a Parlamentului pentru a se pronunța asupra mandatului și, implicit, a funcției uzurpate de trădătorul Klaus Werner Iohannis.
Grupul pentru România
6 februarie 2025
Note:
[1] Marian Enache
[2] Ștefan Deaconu, Marian Enache, Președintele României în jurisprudența Curții Constituționale, Editura C.H. Beck, București, 2021, pp .4 – 5
[3] Elena Simina Tănăsescu
[4] I. Muraru, E.S. Tănăsescu (coordonatori), Constituția României Comentariu pe articole, Ediția 3 revizuită și adăugită, Editura C.H. Beck, București, 2022, p.741.