GRUPUL PENTRU ROMÂNIA. Comunicatul Nr. 18

Poziția GPR față de proiectele legislative privind apărarea națională și managementul situațiilor de criză

18:16, 3 iunie 2024 | | 241 vizualizări | Nu există niciun comentariu
Distribuie

Grupul pentru România consideră că apărarea națională este un domeniu fundamental pentru existența națiunii române, a statului național unitar român și a etniei române, cu toate acumulările ei istorice.

Grupul pentru România consideră că în perioada istorică începută în 22 decembrie 1989, domeniul apărării naționale a fost neglijat de conducerile succesive ale țării, acest fapt fiind făcut în interesul stăpânilor externi ai României, pentru slăbirea statului, în scopul supunerii lui tot mai accentuate și exploatării în folos străin a resurselor materiale, financiare și umane ale poporului român.

Grupul pentru România consideră că abandonarea principiului istoric românesc, care a dăinuit de la formarea statelor feudale românești și până în decembrie 1989, potrivit căruia apărarea țării este o îndatorire a întregului popor, a fost o greșeală care a dezorganizat sistemul de apărare a României.

Grupul pentru România consideră că abandonarea serviciului militar obligatoriu în România, care funcționa de sute de ani, a fost de asemenea o greșeală care a dezorganizat sistemul militar românesc. Desființarea serviciului militar obligatoriu s-a realizat prin referendumul pentru modificarea Constituției României, din noiembrie 2003, referendum falsificat. În mod ilegal, la încheierea scrutinului, referendumul fiind invalid întrucât nu a întrunit procentul minim prevăzut de lege, votul s-a extins cu încă 24 de ore, iar în timpul derulării procesului electoral ministrul Administrației publice, Octav Cozmâncă, a amenințat prefecții și președinții consiliilor județene că dacă nu vor asigura succesul votării modificării Constituției, nu vor mai fi admiși pe listele de partid pentru a-și menține funcțiile. Amenințarea a fost urmată de abuzuri ale autorităților locale pentru asigurarea numărului de buletine de vot favorabile voinței puterii politice. Deci, desființarea serviciului militar obligatoriu s-a făcut prin încălcarea legii, a democrației și a interesului național profund.

Grupul pentru România consideră că lichidarea treptată a industriei de apărare a României, deosebit de dezvoltată și performantă, construită de poporul român în anii regimului socialist de stat, a fost rezultatul unei sume de măsuri de trădare națională, făcute în folosul samsarilor străini de armament. Industria românească de apărare a produs armament de foarte bună calitate, căutat în foarte multe state ale Lumii. România producea tot armamentul necesar apărării sale și obținea mari sume de bani din exportul de armament, cu care se asigurau cheltuielile necesare sistemului național de apărare. Cei 250.000 de angajați ai industriei militare produceau echivalentul în bani pe care îl producea agricultura românească, în care munceau cinci milioane de oameni. Cifrele statistice folosite corect validează afirmația de mai sus.

Grupul pentru România a luat act din presa română și internațională, cu vădită îngrijorare, despre faptul că România achiziționează armament uzat fizic și moral la sume exorbitante, a luat act de faptul că sume mari de valută au fost avansate pentru armament și echipamente care nu s-au livrat deloc, iar unele contracte nici nu au termene de livrare. Grupul pentru România consideră că supraprețul pe care îl achită conducerea României pentru armament uzat fizic și moral, livrat de mari companii din Occident, mai ales din SUA, este în realitate o plată de tribut și, concomitent, taxă de protecție a unor politicieni care doresc să-și consolideze poziții personale prin aceste taxe de protecție.

Grupul pentru România a luat act din presa română despre proiectele legislative privitoare la apărarea națională și managementul integrat al situațiilor de criză, față de care, în prezentul comunicat, dorește să facă unele precizări de poziție.

Așa cum a precizat cu claritate și în alte comunicate, Grupul pentru România consideră că principalul obiectiv al oricărui act normativ este acela de a promova un nivel de suveranitate națională cât mai înalt posibil, conform cu prevederile din Constituția României. Aderarea României la NATO și la UE s-a făcut în condiții de menținere a suveranității și independenței naționale. Nici o măsură care încalcă suveranitatea României nu are voie să fie implementată sau acceptată. Împrejurarea că membrii Curții Constituționale, profitori ai sistemului ticăloșit, au dat decizii de constituționalitate pentru acte normative care încalcă cu evidență Constituția României, nu este un argument pentru a se continua pe această linie.

Grupul pentru România consideră că România trebuie să-și mențină comanda operațională a forțelor sale militare, inclusiv în cazul unor operațiuni comune cu presupușii aliați de conjunctură politică din această etapă istorică. De asemenea, GpR consideră că orice operațiuni militare va desfășura armata română în viitor, ele trebuie să fie întreprinse doar pentru apărarea teritoriului național al României. Legea apărării naționale trebuie să prevadă dreptul statului român de a nu participa la operațiuni ale NATO sau în cadrul oricărei coaliții de conjunctură, dacă aceasta nu are caracter defensiv, în conformitate cu prevederile Tratatului Nord-Atlantic. România s-a implicat ilegal din punctul de vedere al legislației NATO, atât în agresiunea împotriva Iugoslaviei, din 1999, când și-a pus teritoriul național la dispoziția agresorilor, cât și în războiul declanșat de NATO în Afganistan.

Operațiunile militare desfășurate în cadrul unor ofensive „aliate” împotriva unor state străine nu mai trebuie aprobate. De altfel, în anul 2018, președintele SUA a recunoscut că războaiele purtate de SUA în Orientul Mijlociu, la care a participat și armata română, „au fost mari greșeli”. Tot președintele de atunci al SUA, Donald Trump, a declarat că lumea de astăzi ar fi fost una mai bună dacă i-ar fi avut și pe președinții Irak-ului și Libiei, Saddam Hussein și Muammar al-Gaddafi, care au fost asasinați în mod mișelesc. În același timp, propaganda manipulatoare a conducătorilor slugarnici ai României, a elogiat participarea României la agresiunile SUA din Orientul Mijlociu și i-a demonizat pe conducătorii elogiați de președintele SUA.

Grupul pentru România consideră că legea apărării naționale trebuie să prevadă interdicția desfășurării de operațiuni militare împotriva altor state, altele decât cele pentru apărarea teritoriului național al României.

Grupul pentru România consideră că adversarii istorici ai României se găsesc printre vecinii țării, iar măsurile de apărare națională trebuie luate în conformitate cu nevoia de a putea face față unor confruntări cu unii dintre vecini, așa cum s-a întâmplat, în mod repetat, în istorie. Inamicii României nu au fost și nu sunt în Orientul Mijlociu și nici în Extremul Orient. Acolo, România a avut parteneri apropiați de afaceri economico-financiare, nu inamici pe care să-i atace. În timpul regimului socialist de stat, conducerea țării și-a luat măsuri pentru ca armata română să fie superioară celei a vecinilor săi, inclusiv să fie superioară forțelor reunite ale vecinilor, fiind pregătită și pentru a face față unui atac comun bulgaro-unguresc, așa cum s-a întâmplat în primul război mondial.

Conducătorii României au exemplul deciziilor istorice din anul 1918, când guvernul român condus de Ion I.C. Brătianu a refuzat cererea SUA, Marii Britanii și Franței de a intra în război împotriva Rusiei Sovietice. De asemenea, conducătorii de astăzi ai României au exemplul istoric al neimplicării României în atacul Organizației Tratatului de la Varșovia împotriva Cehoslovaciei, din august 1968, în ciuda faptului că România era membră a acelei alianțe militare. Din contră, România, prin vocea președintelui ei de atunci, a condamnat în termeni foarte severi acea agresiune comisă de aliații ei.

Grupul pentru România consideră că Arcul de Triumf din București este un simbol istoric al victoriilor armatei române, iar printr-un act normativ ar trebui să se prevadă în ce împrejurări istorice este permisă defilarea pe sub Arcul de Triumf. Trecerea nejustificată pe sub Arcul de Triumf a unor militari care nu s-au ilustrat cu nimic în istoria României trebuie interzisă, pentru a nu fi ofensați eroii adevărați ai armatei române. Grupul pentru România consideră că gestul președintelui României, Klaus Werner Johannis, de a organiza o defilare pe sub Arcul de Triumf, după întoarcerea armatei române din Afganistan, în urma înfrângerii rușinoase suferită de armata coaliției condusă de SUA și a abandonării susținătorilor coaliției în mâna talibanilor, a constituit o rușine istorică și o ofensă adusă istoriei armatei române și eroilor ei care au defilat pe sub Arcul de Triumf după realizarea României Mari.

Grupul pentru România consideră că întreaga politică de apărare a țării și întreaga activitate diplomatică pe această linie de apărare națională trebuie realizată pentru eliminarea tuturor factorilor de risc de adversitate cu marile puteri ale Lumii. Din acest punct de vedere, politica de apărare a României, are și deosebiri esențiale față de politica de confruntare pe care o promovează unele state din NATO și din UE. România trebuie să se extragă din orice politică de confruntare, cu deosebire de confruntarea cu Federația Rusă, care i-ar fi fatală. Din acest punct de vedere, Grupul pentru România consideră că prevederea legislativă potrivit căreia armata română este îndreptățită să acționeze pentru apărarea românilor din afara granițelor este una care poate fi folosită de decidenți politici străini sau din România cu afectarea intereselor majorității poporului român. Formularea din proiectul legii apărării naționale este de natură să poată fi folosită în direcția unor decizii politico-militare care să genereze mari riscuri de securitate.

Poporul român din România nu trebuie să fie expus riscurilor de război prin intervenții în Ucraina, în Republica Moldova, sau în Serbia, unde există comunități etnice românești, mai mici sau mai mari, inclusiv cetățeni ai României. După ce conducerile trădătoare ale României au recunoscut în mod criminal apartenența la Ucraina a unor vechi teritorii românești, prin tratatul din 1997, după ce România a recunoscut Republica Moldova ca stat suveran și independent, în 1991, ignorând „podul de flori” și neacționând în nici un fel, timp de 34 de ani, pentru recuperarea acestor teritorii românești, nu este în folosul securității naționale ca acum, în condiții de război internațional, pe care Papa de la Roma l-a numit „Al Treilea Război Mondial”, să legifereze dreptul armatei române de a interveni militar în afara granițelor pentru a-i ocroti pe unii români.

Apoi, privitor la Republica Moldova, planificatorii decidenților statului român trebuie să ia în considerare și faptul că o mare parte a populației din această țară, probabil mai mult de jumătate, nu doresc unirea cu România. Această masă de oameni nu trebuie ignorată.

Pentru a-i ocroti pe românii din afara granițelor, conducătorii României trebuie să ia măsuri diplomatice de amploare, bine gândite, nu să legifereze „pe repede înainte”, la sfat străin, din interese străine de România, intervenții militare sub pretextul apărării românilor din afara granițelor.

Grupul pentru România consideră că prezența militară străină pe teritoriul României și existența unor baze militare străine nu este un factor de asigurare a securității naționale, ci un factor de risc, întrucât irită conducerea Federației Ruse și îi creează mari nemulțumiri. Poporul român nu dorește să provoace Rusia să acționeze militar împotriva României, ca apoi România să fie „ajutată” să lupte contra Rusiei, ceea ce ar duce la distrugerea ei totală, așa cum au pățit toate țările pe care SUA le-a „ajutat” după al doilea război mondial, printre care Coreea, Vietnamul, Afganistanul, Irakul, Libia, Siria, Yemen, Somalia, Georgia și altele, iar acum Ucraina. Poporul român nu dorește acest gen de „ajutor” pe care SUA l-a oferit statelor menționate mai sus.

Grupul pentru România a aflat cu mare îngrijorare că bazele militare străine din România sunt focare de răspândire a drogurilor, focare de prostituție, de sclavie sexuală a unor fetițe răpite, de corupție și de influență nefastă asupra societății românești.

Grupul pentru România solicită Președinției României, Guvernului și Parlamentului să întreprindă măsurile diplomatice necesare retragerii armatelor străine care ocupă România și preluarea de către armata română a bazelor militare străine din țară.

De asemenea, Grupul pentru România solicită Președinției României, Guvernului și Parlamentului să întreprindă măsurile politice și diplomatice necesare neimplicării României în nici un fel în războiul din Ucraina. Din acest punct de vedere, GpR oferă modelul actual al Slovaciei și Ungariei, state mici și demne, care reușesc să-și mențină neutralitatea, în ciuda faptului că sunt membre ale NATO și ale UE.

Proiectele legii apărării naționale și al legii privind sistemul național de management integrat al situațiilor de criză nu au nici o prevedere privitoare la necesitatea apărării țării și prin prevenirea unor conflicte militare nedorite de poporul român, în care ar putea fi antrenată România din interesele unor puteri occidentale. Grupul pentru România recomandă clasei politice românești să legifereze interdicția intervențiilor militare românești în afara granițelor țării.

Legislația apărării naționale ar trebui să prevadă obligativitatea pentru conducătorii politici și militari ai României, care și-au dovedit din plin incompetența după 22 decembrie 1989, de a cunoaște principalele momente ale istoriei militare și diplomatice a României, care oferă adevărate lecții politico-militare care sunt la fel de actuale astăzi, cum au fost la data consumării lor. Astfel, în cadrul Universității Naționale de Apărare „Carol I” a României ar trebui organizate cursuri obligatorii de apărare națională, pentru toți conducătorii României, inclusiv pentr președinte, prim-ministru și președinții celor două camere ale Parlamentului, prin care cursanții să cunoască în mod real, nepolitizat, modul în care s-au derulat marile momente de cumpănă din istoria modernă și contemporană a României. Ignorarea de către oamenii politici și de către comandanții militari de rang înalt a cunoștințelor profunde de studii de securitate, relații internaționale și istorie modernă și contemporană, a condus la menținerea constantă în mediocritate a clasei politice și militare românești post-socialiste.

Grupul pentru România consideră că recomandările făcute prin prezentele rânduri conducătorilor politico-militari și clasei politice românești sunt de importanță vitală. Ignorarea lor poate avea urmări grave pentru soarta României în perioada următoare.

GRUPUL PENTRU ROMÂNIA

2 iunie 2024

Facebook Comments