Fost angajat al serviciilor de informații: „În 2020 alegerile din SUA au fost fraudate prin implicarea majoră a autorităților din România” – Partea III

22:12, 14 februarie 2022 | | 306 vizualizări | Nu există niciun comentariu
Distribuie

Vă prezentăm partea treia a interviului oferit de Raul Coltor lui Calistrat Atudorei în data de 9 februarie 2022. În prima parte și în a doua parte am arătat succint modul în care Raul Coltor, fost angajat al serviciilor de informații, a ajuns să dețină date electronice de o uriașă valoare operativă pentru sfera relațiilor internaționale. Am indicat de asemenea la ce se refereau în general acele date și care a fost reacția autorităților române atunci când domnul Coltor le-a predat cu bună credință toate respectivele informații și date.

Calistrat Atudorei: Așadar, domnule Coltor, din ceea ce ne relatați înțelegem că dumneavoastră știați clar încă din anul 2011 că se pregătea fraudarea alegerilor din SUA ce urmau să aibă loc în 2016 și în 2020 și știați destul de precis și cum se va acționa în acest sens. Este uimitor!

Raul Coltor: Într-adevăr, știam. Dar, ca să ajut la crearea unor conexiuni care ușurează înțelegerea situației în care mă aflu, dați-mi voie să formulez câteva întrebări deocamdată retorice. De ce mi-a fost permis încă din 2011 și îmi este permis și în prezent să dețin aceste date? Cine îmi permite și care este motivul pentru care din 2011 până în prezent nimeni nu dă curs unei cercetări penale referitoare la identitățile la care fac referire? Plecând de la premisa că aceste conturi bancare au fost fraudate, ridic o altă întrebare: cum s-a reușit finalizarea bilanțurilor bancare din 2011 până în prezent în ceea ce privește băncile și clienții afectați? Răspunsurile adevărate sunt șocante și de-abia aștept momentul în care poporul să mă oblige legal să le arăt și să le explic.

C. A.: Să revenim la discuția pe care o aveați cu colonelul SRI Ioan Tarnu.

R. C.: De acord. În discuția cu colonelul Tarnu i-am menționat că respectivele conturi bancare pe care i le pun la dispoziție alături de identitățile personale ale victimelor (mai exact cele 25 de milioane de identități ale cetățenilor americani) reprezintă o sursă majoră de efectuare a infracțiunilor cibernetice bancare și de folosire a acestor fonduri ilegale în finanțarea de atacuri teroriste de pe întregul mapamond. Am fost nevoit să-i fac această mențiune datorită faptului că numărul de infractori cibernetici de naționalitate română crește exponențial de la an la an. Implicarea hackerilor în acest gen de acțiuni ilicite deosebit de grave reprezintă un risc de securitate foarte serios la nivel internațional. Ca să aveți o imagine mai clară menționez că la momentul discuției însăși Laura Codruța Kovesi, șefa DNA, afirmase în spațiul public că numărul de infractori cibernetici de pe teritoriul României era de peste 200.000.

C. A.: Iar o mare parte dintre ei, din câte ne-ați explicat, erau coordonați chiar de către structurile de informații ale statului român… Continuați vă rog.

R. C.: În aceeași discuție i-am arătat și indicat colonelului SRI Ioan Tarnu un folder aflat pe stick-ul pe care urma să i-l înmânez. Folderul avea numele de „XXX”. I-am recomandat într-un mod imperativ ca acel folder să fie deschis doar într-un mediu controlat, mai precis pe un calculator neconectat la rețeaua de calculatoare și la internet. În acest fel s-ar fi putut cerceta și studia conținutul folderului fără riscuri asupra rețelei naționale de calculatoare. Declar acum public că în acel folder se afla virusul „Octombrie Roșu”, cu care ulterior a fost virusată întreaga rețea națională de calculatoare aparținând autorităților din România, dar a fost afectată și rețeaua publică, până la nivel de calculatoare personale.

C. A.: A respectat colonelul Tarnu recomandarea pe care i-ați făcut-o?

R. C.: El personal, da. Dar cei care au preluat mai departe de la el, nu. Ca urmare, nerespectarea recomandărilor făcute de mine a atras următoarele consecințe grave: sistemul național de calculatoare având în componență toate instituțiile publice cu calculatoarele aferente a fost virusat în întregime, iar datele aflate pe unitățile de hard-disk ale acestora au fost copiate și exportate internațional în intervalul 2011-2013. În acest fel a fost declanșată „epidemia cibernetică” ce a dus la supunerea fără echivoc a structurilor de securitate națională unor puteri străine. Ghiciți cine a profitat la maxim de această breșă de securitate națională creată?

C. A.: Sincer, nu știu.

R. C.: Vă răspund tot eu. Pentru a încadra răspunsul în anumiți parametri menționez următoarele: furnizorul principal de internet, prietenul de casă al autorităților române, este RDS-RCS, încă din anul 1997. Capitalul firmei este unguresc, iar în spatele tuturor marionetelor din conducerea firmei se află George Soros. Mergând pe firul istoric, după lovitura de stat din 1989, primii bani care au fost aduși în România erau ai lui George Soros (primul milion de dolari). Strategic vorbind, în momentul în care vrei să ocupi un stat pui prima dată mâna pe sistemul de comunicații și telecomunicații. Alături de acest furnizor de internet (Soros via RCS-RDS), un alt personaj care a reușit să devină un jucător indispensabil în acest context „virtual” este Sebastian Ghiță, cu toate firmele sale din domeniul IT. Așadar, printr-o „teoremă matematică” simplă deducem că ceea ce dețin și am predat eu deține și Sebastian Ghiță. Diferența dintre mine și Sebastian Ghiță este că eu am predat datele, iar el le-a păstrat. În decembrie 2020 FBI a confiscat serverele celei mai importante firme IT a lui Ghiță datorită implicării acesteia în alegerile din SUA din noiembrie 2020, fapt care a fost catalogat în presă ca un „moment de cotitură” pentru statul român. Și totuși Sebastian Ghiță este liber, iar „incidentul” pare să fi fost uitat. Credeți că este o coincidență că acest personaj este în continuare intangibil pentru autoritățile românești?

C. A.: Ați indicat o serie de puncte de legătură esențiale care lipseau dintr-un mare puzzle post-decembrist! Dar ce consecințe a avut virusarea rețelei naționale de calculatoare?

R.C.: Acest caz al „epidemiei cibernetice” a fost recunoscut public de către SRI în anul 2013, dar sub o formă mincinoasă. Astfel, s-a recunoscut gravitatea situației, în speță virusarea întregii rețele naționale de calculatoare, dar s-a mințit referitor la inițiatorul atacului. A fost indicat în mod fals un oarecare musulman din Berlin pe post de atacator. Ulterior, la aproximativ cinci ani distanță, SRI a revenit cu un comunicat referitor la acest atac numit „Octombrie Roșu”, recunoscându-și parțial vina, însă tot sub o formă mincinoasă. Ei au indicat laconic motivul ca fiind acela de „eroare umană”. Întrebarea care se naște este: „eroarea umană” a fost de fapt premeditată?

C. A.: Cum acționa în mod concret acel virus?

R. C.: Este un virus electronic foarte perfid. Capacitățile tehnice principale sunt următoarele:
• Infiltrarea în mod stealth (invizibil) în hard-discurile calculatoarelor prin sistemele de operare Windows și Linux. Ca să fiu mai clar, precizez că utilizatorii obișnuiți (chiar și cei care dețin sisteme deosebit de performante de detecție) nu își dau absolut deloc seama că au dispozitivele electronice virusate;
• Copierea tuturor datelor de pe hard-drive și exportarea acestora către diverse entități;
• Monitorizarea în timp real a activității de pe calculatoarele virusate, inclusiv din mediul online;
• Furtul de user-e și parole din calculatoarele virusate.
Ca o completare tehnică profesionistă declar cu certitudine că acest virus a putut fi identificat doar de către cel care l-a „plantat”, iar „plantarea” lui a fost solicitată din extern și a avut cel puțin două obiective. Primul a fost acela că sistemul național de calculatoare trebuia virusat ca o acoperire pentru un alt furt de date, petrecut cu 10 ani în urmă (2001-2003). Al doilea motiv a fost crearea unui pretext solid pentru a îngropa definitiv urmele primului motiv prin importarea de către SRI de la partenerii externi a unui server în valoare de un miliard de dolari, în anul 2016. Ca să vă faceți o imagine de ansamblu, menționez că întreaga securitate națională a României a fost lăsată rând pe rând și pas cu pas pe mâna „partenerilor strategici” (NATO + SUA). Mă refer aici la toate spațiile terestre, maritime, aeriene și virtuale.
Precizez suplimentar că acel virus („Octombrie Roșu”) nu s-a născut în urma unui raport intim dintre o maimuță și un liliac. Solicit specialiștilor din Grupul de Comunicare Strategică să investigheze cauza, pornind de la calculatorul comandantului acțiunii, teroristul Raed Arafat!

C. A.: Da, sper că toată lumea a înțeles ironia dvs., mai ales că în ultimii doi ani a fost foarte „la modă” să se dea vina pe tot felul de „viruși naturali” când în realitate cauzele degringoladei generalizate și interesele de culise ale stării de „criză” au fost și sunt cu totul altele. Dar să revenim la predarea de date către colonelul SRI Ioan Tarnu. Ce a urmat?

R. C.: După prezentarea datelor de pe stick-ul respectiv i-am predat stick-ul colonelului Ioan Tarnu. Colonelul mi-a promis că-l va preda la rândul său către departamentul abilitat, că va specifica recomandările mele și că ulterior voi fi contactat de un personal calificat în vederea analizei datelor de pe stick. Colonelul Ioan Tarnu și-a ținut promisiunea făcută mie în fața martorului și în scurt timp am fost, într-adevăr, contactat pe rând de către cinci angajați ai SRI, de la Alba Iulia și de la București. Având în vedere că analiza datelor și detaliile tehnice referitoare la folosirea acelor date au fost discutate și dezbătute cu cei cinci subordonați ai colonelului Tarnu, îl absolv pe acesta de orice vină și responsabilitate referitor la urmările grave, respectiv virusarea întregii rețele naționale de calculatoare. Deși i-am avizat și pe cei cinci SRI-iști asupra pericolului scăpării de sub control a virusului cibernetic, o să înțelegeți din ceea ce o să vă spun imediat că „cineva” nu a ținut cont de ceea ce am avertizat. Sau nu a dorit să o facă.

C. A.: Aproape că am ajuns să ne mirăm că mai sunt și oameni onești în structurile de securitate națională, așa cum ne spuneți că este cazul colonelului Tarnu. Vă rog continuați.

R. C.: Da, este o tristă realitate, și ne-întâmplător tocmai acești oameni ajung să fie pedepsiți. Ca o corelație semnificativă în acest sens menționez că printre datele predate către colonelul Tarnu la acel moment se regăseau și probele referitoare la achiziția celor șase case de către președintele României, Klaus Werner Iohannis. Respectivele date au fost apoi folosite în mod legal într-o anchetă de către DIICOT Alba, mai exact de către procurorul-șef Ioan Mureșan. Având în vedere „tupeul fantastic” al celor doi (procurorul-șef Mureșan și colonelul Tarnu) de a pune în aplicare legea, aceștia au fost ulterior opriți în trafic în drum spre Sibiu de către agenți ai altor structuri (coordonate de către Laura Codruța Kovesi și Florian Coldea). Mureșan și Tarnu, aflați atunci în aceeași mașină și având dosarul la ei, au fost „deposedați” de probele incriminatoare care îl vizau pe Klaus Iohannis. Aceleași probe se regăsesc în dosarul 169/D/P/2020, început de DIICOT Alba Iulia și trimis ulterior la DIICOT central. Mi s-a spus din sursele interne ale DIICOT-ului că DVD-ul cu probe a fost și în acest dosar distrus sau înlocuit. Informația pe care v-o dau poate fi probată de o înregistrare audio de care am reușit să fac rost, fiind obținută ambiental de către o altă structură militară a statului chiar din biroul secretariatului DIICOT Alba.

C. A.: Foarte interesant! Și ce s-a întâmplat cu procurorul Mureșan și cu colonelul Tarnu?

R. C.: Cei doi au fost pedepsiți exemplar: șapte ani cu executare pentru procurorul-șef Mureșan Ioan și doi ani cu suspendare pentru colonelul Ioan Tarnu! Pretextul a fost acela că l-ar fi lezat juridic pe comisarul-șef Traian Berbeceanu, un apropiat al lui Coldea și Kovesi, căruia, ca să vă dau un exemplu, Laura Codruța Kovesi i-a botezat copilul.

C. A.: Ați primit vreun răspuns sau vreun rezultat în urma analizei efectuată de către SRI?

R. C.: În urma întâlnirilor cu cei cinci SRI-iști veniți după predarea către colonelul Ioan Tarnu aceștia mi-au comunicat că au înțeles foarte clar mecanismul care urmează să fie folosit pentru fraudarea alegerilor din SUA din 2016 și din 2020 și că vor raporta mai departe situația pentru a fi informat Departamentul de Stat al SUA prin intermediul ambasadei americane de la București.

C. A.: Iată că situația trece la un alt nivel! Sunt curios care a fost reacția americanilor.

R. C.: Ajungem și acolo, dar să o luăm cronologic. În intervalul februarie-iulie 2012 am adus la cunoștința conducerii centrale a SRI, mai exact lui George Maior, care era atunci șeful SRI (și care a fost până în 2021 ambasador al României la Washington), aspectele infracționale ale faptelor comise de către angajații de poliție în anul 2011, precum și faptul că am pus la dispoziția celor cinci angajați ai SRI date electronice de interes național. Am primit un răspuns în urma acestor acțiuni prin care eram asigurat că se vor porni anchete, inclusiv interne, referitor la cele sesizate de mine.

R. C.: Cu toate acestea, din 2012 și până în prezent nu am fost audiat în acest sens, fără să cunosc motivele. În schimb, în februarie 2013 am fost invitat la o discuție de tip negociere cu reprezentanți ai SRI în vederea încadrării mele în SRI. Dar nu era ceea ce părea la prima vedere pentru că, așa cum am înțeles mai târziu, se urmărea să fiu de fapt cooptat în comiterea de fraude bancare electronice, sub însăși protecția SRI. Beneficiarii fraudelor urmau să fie bugetul independent al SRI, precum și bugetul CIA. Proporțiile care mi-au fost propuse explicit au fost 90% pentru CIA și 10% pentru SRI. Nu am fost de acord și am propus o contra-ofertă de 50% pentru bugetul țării și 50% cum vor ei. Contra-oferta mea a fost respinsă și… viața a mers înainte!

C. A.: Ceea ce spuneți este foarte relevant! Arată gradul de servitute, de slugărnicie, pe care îl au așa-zisele „autorități” din România față de… Marele Licurici. În realitate lacheii puși să țină frâiele României nu primesc decât o firmitură de la masa „stăpânilor”, dar sunt atât de mulțumiți încât îi pupă și picioarele pentru că sunt menținuți în funcții…

R. C.: Într-adevăr. Cu privire la sesizarea mea referitoare la viitoarele fraudări ale alegerilor din SUA, la întâlnirea din februarie 2013 mi s-a dat de înțeles că NU poate fi informat Departamentul de Stat al SUA în acest sens. Pentru că identitățile personale predate (cele 50 de milioane) și conturile bancare aferente reprezintă o sursă importantă de venit pentru bugetul SRI.

C. A.: Cum s-ar spune, lacheii români jucau la două capete! Își cam furau stăpânul.

R. C.: Da, motiv pentru care m-am hotărât să mă adresez direct celor din SUA. Prima dată, în decembrie 2012 către FBI, de unde am obținut un case number.

R. C.: În lunile martie-aprilie 2013 am comunicat aspectele referitoare la aceste fraude electorale și bancare șefului Serviciilor Secrete americane (US.SS) pe Europa de Est, Darren White. Însă ceea ce a urmat cred că este edificator.

R. C.: La data de 14 aprilie 2013 bârlogul „Ursului cu Clopoței” (apartamentul meu din Alba) a fost vizitat pe la ora 06:00 dimineața de către agenții BCCO Alba în vederea efectuării unei percheziții. Din câte am aflat, operațiunea a avut loc la ordinul lui Darren White, dat către Laura Codruța Kovesi și Florian Coldea. Ordinul a fost transmis ierarhic către comisarul-șef Traian Berbeceanu și procurorul Florea Cristian de la DIICOT Alba. „Deșteptarea” efectivă mi-a fost făcută de către vechile mele cunoștințe, comisarii-șefi Radu Valentin și Neagu Cristian, adică exact cei care mă amenințaseră cu moartea în anul 2011 (vezi partea 1 și partea 2). Pretextul percheziției a fost o acuzație legată de acțiuni cibernetice, dar mi s-a dat de înțeles că scopul real este acela de a mi se pune clar în vedere ca nu cumva să vorbesc despre mecanismul de fraudare a viitoarelor alegeri din SUA. Am fost abordat de către comisarul-șef Radu Valentin sub forma binecunoscutei strategii psihologice duble, de prietenie/amenințare. Ca mijloc al strategiei „binevoitoare”, mi-a returnat laptop-ul proprietate personală și mi-a adus la cunoștință că procurorul-șef Ioan Mureșan a clasat cazul meu. Strategia amenințării era că dacă nu voi face ceea ce mi se cere, dosarul va fi redeschis cu consecințe grave pentru mine. Ei au considerat astfel că pot fi siguri că planul și mecanismul referitor la fraudarea alegerilor din SUA, ce urmau să aibă loc în 2016 și 2020, va rămâne secret.

(VA URMA)

 

Facebook Comments