Criza indusă care a dus la răsturnarea regimului Ceaușescu

16:58, 25 decembrie 2022 | | 1261 vizualizări | Nu există niciun comentariu
Distribuie

În continuarea articolului Până în 1989 industria României NU era un „morman de fiare vechi” vă prezentăm o nouă serie de dezvăluiri excepționale făcute de profesorul Corvin Lupu, de data aceasta fiind vorba despre mijloacele prin care Securitatea l-a trădat pe președintele Ceaușescu și a oferit „pe tavă” România colonizatorilor străini.

Articolul reprezintă o sinteză a interviului pe care domnul Corvin Lupu, un renumit istoric și profesor universitar, i l-a oferit în data de 10 decembrie 2022 lui Calistrat Atudorei în cadrul unei emisiuni difuzată de postul de televiziune România Civică (ROC TV).

Cadrul general în care a fost creată criza

Problematica legată de criza indusă în ultimii ani ai regimului Ceaușescu este o temă extrem de importantă pentru istoria recentă a României. Mulți dintre români știu (din proprie experiență sau din auzite) că în ultimii ani ai regimului Ceaușescu, România a traversat o criză severă de alimente, de energie și a bunurilor de larg consum. Criza a început mai exact în anul 1982. În perioada precedentă, de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial până în 1982 (deci timp de 37 de ani) nivelul de trai a crescut încet, dar constant. Și totuși, iată că în 1982 părea să fi survenit un declin greu de înțeles.

Explicația este că respectiva criză a fost indusă. Mulți români nu știu nici măcar acum că până în decembrie 1989 populației i se spunea că nu există de nici unele, dar în decembrie 1989 și după aceea s-a constatat că depozitele erau pline. Arhivele statului arată că în respectiva perioadă de „criză”, dinainte de 1989, existau chiar numeroase solicitări din teritoriu pentru a se crea noi depozite pentru excesul de producție, care era abundentă.

Ca să o spunem direct: criza a fost creată de opozanții lui Nicolae Ceaușescu, în scopul creării de nemulțumiri populare. Aceste nemulțumiri urmau să asigure baza necesară pentru punerea în aplicare a Planului Niestr, prin care sovieticii pregăteau înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu de la conducerea României și înlocuirea lui cu un lider devotat Moscovei. Planul a fost elaborat la Kremlin în anul 1969, după ce conducerea URSS de atunci a renunțat la planul de înlăturare prin forță a lui Ceaușescu, așa cum sovieticii  făcuseră de exemplu în 1968 în Cehoslovacia cu președintele Dubcek.

Rata de dezvoltare a economiei României era în perioada lui Ceaușescu cea mai mare din Europa. Un procent de 33% din bugetul statului era alocat la investiții pentru dezvoltare. Aceasta deranja teribil marile puteri și de aceea și dobânda impusă de FMI a fost dublată în anul 1982 în scopul de a încetini ascensiunea economică a României. Ceaușescu a urmărit să plătească rapid toată datoria externă a țării, să scape de dobânzi și să mențină ritmul de creștere a țării. El ar fi putut foarte ușor să facă aceste lucruri dacă nu ar fi fost trădat de Securitate, care așa cum am arătat în articolul/emisiunea precedentă, a „căpușat” (fraudat) masiv economia românească. Am arătat că Securitatea furase sume și active în valoare de 33 de miliarde de dolari plus că deturnase fonduri de 8 miliarde de dolari proveniți din tranzacții aflate pe rol. Trebuie să avem în vedere și că valoarea din anii 1980 a dolarului era net superioară celei din prezent.

Mai trebuie spus că la sfârșitul anilor 1980 Statele Unite, Uniunea Sovietică, Franța și Germania Federală negociaseră o mutare a influenței Occidentului mai adânc către interiorul spațiului sovietic. În acest context internațional Securitatea din România a continuat să deturneze în conturile personale ale celor peste 300 de „directori de credit” toate fondurile obținute de statul român inclusiv după plata datoriei externe (achitată în martie 1989). Securiștii trădători din România erau fideli KGB-ului sovietic și gândeau că Ceaușescu a depășit o „linie roșie” față de Moscova. Ei erau de părere că regimul din România tindea să devină unul anti-sovietic, ceea ce li se părea eronat din punct de vedere strategic. Poziția securiștilor nu era în totalitate falsă pentru că Ceaușescu se împotrivea într-adevăr Moscovei și chiar căuta să colaboreze cu SUA. Ca un exemplu, în 1974 Ceaușescu făcuse un acord secret cu americanii și începuse să le livreze arme primite de România de la sovietici sub umbrela Tratatului de la Varșovia.

Între principalii agenți ai Securității care l-au mințit și trădat pe Ceaușescu pot fi menționați Iulian Vlad (șef al Securității timp de 12 ani, din 1977), Constantin Dăscălescu (prim-ministru al lui Ceaușescu) și Ana Mureșan (ministru al Comerțului intern). Aceștia și subalternii lor direcți au orchestrat crizele din România și au intermediat învrăjbirea populației prin penuria de alimente, produse industriale și servicii. Este foarte semnificativ că în 22 decembrie, pe la orele 14:00, adică la o oră și jumătate după ce Ceaușescu a fost preluat (înșelat să urce în elicopter), magazinele țării erau pline de tot felul de mărfuri care până atunci lipsiseră. De unde au apărut așa brusc? Majoritatea erau de producție românească, sau cele străine (gen portocale) nu ar fi avut timp să ajungă așa repede din afara țării.

Situația socio-economică a României socialiste

Există informații certe că în 20 decembrie 1989 în depozitele din România se găseau 10,5 milioane de tone de grâu disponibil. În plus, mai existau și așa-numitele „rezerve de stat” pentru situații de urgență (inundații, cutremure, etc). Plus rezervele armatei, care avea stocurile ei, necesare pentru cei 500.000 de soldați pe care statul îi avea gata oricând în caz că ar fi survenit o intervenție militară străină. Deci exista o uriașă prosperitate alimentară. Și totuși pâinea se dădea limitat, pe cartelă! România aloca anual pentru consumul intern (uman și animalier) doar cinci milioane de tone de grâu, ceea ce indica existența unui important excedent . În același timp securiștii sabotau și coordonarea muncilor agricole. Puneau de exemplu oamenii să adune boabele de grâu rămase în spatele combinei (cantități puțin semnificative), dar abandonau pe câmp sute de tone de legume și fructe (ardei, roșii, mere struguri, etc). Aceste produse erau foarte căutate pe piața internațională și ar fi putut fi vândute deosebit de profitabil.

La fel era și cu consumul de energie. România avea rezerve și capacități imense, dar românii erau ținuți în frig în case și curentul electric era deseori întrerupt. Aceasta în condițiile în care populația consuma doar 7-8% din producția totală de energie electrică a țării. Partea cea mai mare din energia electrică, de care securiștii nu se atingeau era cea necesară în industrie, agricultură, în transporturi și în instituțiile de stat, care utilizau 92-93% din totalul producției de energie electrică din România. Cei care au indus criza (Securitatea) s-au hotărât totuși să facă „economii” din cei 7% alocați poporului! Mai era oprit curentul și la întreprinderile mici, ceea ce genera în momentul opririi foarte multe rebuturi. Sau, se mai oprea curentul în spitale, în unitățile de învățământ sau de cercetare, ceea ce, de asemenea, ducea la defectarea aparatelor și a instalațiilor. Nu era lumină noaptea pe străzi, iluminatul public era redus până aproape de zero. Există de asemenea informații certe că în decembrie 1989 depozitele de carburanți ale țării erau arhipline. Și totuși populației i se dădeau carburanți doar pe cartelă, în cantități foarte mici.

Toate aceste măsuri aberante nu îi erau raportate lui Ceaușescu. Și, bineînțeles, ele amplificau nemulțumirea populației, care punea totul în seama lui Ceaușescu. Programul la televizor în timpul săptămânii era de doar două ore pe zi, în ideea că trebuie să facem economie de curent. Asta deși aveam atunci artiști și programe culturale de un foarte înalt nivel. Acestea erau însă marginalizate pentru a se difuza în locul lor propaganda de partid și pentru a se face într-un mod penibil cultul personalității lui Ceaușescu. Totul era gândit de Securitate pentru a irita populația, care era scârbită de propaganda de partid și de slăvirea conducătorului. În același timp, securiștii îi spuneau lui Ceaușescu că poporul îl adoră, că este „cel mai iubit fiu al poporului”, că oamenii sunt mulțumiți și fericiți și că au de toate.

Reamintim că în decembrie 1989 în țară erau 23,4 milioane de români, dintre care 12,5 milioane erau salariați încadrați în câmpul muncii, cinci milioane erau pensionari și alte cinci milioane erau tineri până în 18 ani. Este de remarcat că minerii și alți muncitori necalificați aveau salarii foarte mari, mai mari decât ale unui profesor, și munca lor era foarte respectată.

În paralel, la posturile de radio afiliate Occidentului (Europa Liberă, Vocea Americii) orientarea lui Ceaușescu și economia României erau desconsiderate, creând populației impresia că țara este la marginea prăpastiei din cauza lui Ceaușescu. Poporul habar nu avea cât de bogată este în realitate România și că profiturile imense obținute sunt căpușate de securiști. Toate rapoartele contabile erau oprite și cenzurate să nu ajungă în forma originală la Ceaușescu.

Metodele securiste de subminare a țării

Toți oamenii importanți care au știut toate aceste manevre ale Securității, în speță marii demnitari patrioți ai statului, au fost după decembrie 1989 arestați sau lichidați. Cei care au orchestrat întreaga situație pe plan intern au fost cadrele de la conducerea Securității în frunte cu generalul Iulian Vlad. Mulți dintre ofițerii din teritoriu ai Securității își făceau treaba și transmiteau în mod corect informațiile la vârf, dar nu aflaseră de Planul Niestr comandat de KGB.

Este necesar să subliniem că șefii Securității erau extrem de duplicitari. Pe de o parte îi pupau mâinile lui Ceaușescu și se prefăceau că ar fi în totalitate fideli președintelui, dar pe la spate îi sabotau poziția perfid și pe toate planurile. Ei speculau faptul că Ceaușescu ținea foarte mult cont de sfaturile și informațiile consilierilor din jurul său, dar aceștia erau, în marea lor majoritate, trădători și îl țineau într-un con de ignoranță. Atunci când Ceaușescu se ducea într-o vizită pe undeva, prin vreun oraș, se avea grijă ca totul să fie impecabil, cu magazinele bine aprovizionate.

La un moment dat acești trădători securiști au dat vina pe speculanții care ar acționa, chipurile, pe o imensă piață neagră din România și că aceștia ar cumpăra excesiv în scop de speculă. Ca urmare, securiștii i-au propus lui Ceaușescu să aprobe vânzarea produselor doar pe cartelă. Ceaușescu i-a crezut și a fost de acord!

De asemenea, securiștii le-au luat lucrătorilor din cooperativele agricole dreptul de a mai primi 10% din ceea ce lucrau, așa cum era stabilit prin lege. Le-au interzis să își mai taie vitele pe care le creșteau acasă. Acestea trebuiau vândute statului la un preț mult subevaluat. Bineînțeles, nemulțumirea oamenilor a crescut și marea majoritate aveau impresia că vinovat ar fi Ceaușescu. Dar lui Ceaușescu nu i se aduceau la cunoștință respectivele măsuri. La final de an erau raportate cifre grandioase, cu depășire de plan, și tot poporul privea asta cu frustrare deoarece vedea că este ținut în lipsuri.

Atunci când vapoarele cu marfă de calitate adusă din import ajungeau în portul Constanța, erau serviți în primul rând securiștii, apoi cadrele de partid și șefii din Miliție. Cea mai mare parte a produselor (portocale, banane, curmale, smochine, cafea, etc) erau ținute pe navă luni întregi după care sute de tone erau aruncate în mare cu motivul că s-ar fi stricat.

În data de 11 noiembrie 1989 a fost atinsă una dintre culmile sabotajului Securității. În acea zi, într-o ședință secretă ținută coordonat în trei orașe diferite din țară (București, Brașov și Iași), șefilor Securității din teritoriu li s-a ordonat să interzică aparatului de securitate să mai culeagă date privind acțiunile de înlăturare de la conducerea țării a lui Nicolae Ceaușescu. Motivul era acela că unii ofițeri onești din Securitate constataseră anumite fenomene care dovedeau complotul și începuseră să dea rapoarte în acest sens.

Desigur, Ceaușescu poate fi considerat naiv și chiar vinovat că nu s-a informat mai bine și s-a lăsat manipulat. Chiar și atunci când rudele apropiate sau alți oameni bine intenționați îi spuneau adevărul, el îi desconsidera și avea impresia că aceștia pur și simplu nu se pricep la afacerile de stat și la conducerea țării.

Este semnificativ că după lovitura de stat din 17-25 decembrie 1989 generalul Iulian Vlad și-a recunoscut în scris propria trădare. El a fost arestat în data de 31 decembrie 1989 și a declarat în scris modul în care evita să îl informeze pe Ceaușescu cu privire la chestiunile esențiale de siguranță a statului, deși aceasta ar fi fost obligația fundamentală a șefului Securității. Putem citi declarațiile lui Iulian Vlad în cartea pe care profesorul Corvin Lupu a scris-o împreună cu generalul SRI Cristian Troncotă, lucrare intitulată „Prăbușirea mitului Securității. Adevăruri ascunse despre generalul Iulian Vlad și istoria Securității din timpul regimului comunist din România”. Se poate spune că generalul Iulian Vlad nu l-a trădat doar pe Ceaușescu, ci a trădat statul român și l-a oferit apoi „pe tavă” colonialiștilor străini.

Contextul internațional al devalizării României

Este necesar să subliniem că până la lovitura de stat din decembrie 1989 în România exista un regim naționalist și toate bunurile țării aparțineau poporului român. Străinii nu dețineau nimic în România și nu puteau lua nimic fără să plătească în mod corect. Asta deranja teribil conducerea Uniunii Sovietice (care se considera stăpână pe România socialistă), dar deranja și Occidentul (controlat de bancherii khazaro-evrei). Din martie 1989, de când nu mai avea datorii externe la FMI, România era o țară complet liberă și suverană. Așa ceva nu putea fi tolerat nici de URSS, nici de Occident. Celelalte țări ale lumii erau pe deplin controlate prin îndatorare artificială, prin plata unor dobânzi exagerate și prin politicieni trădători instalați în fruntea țării. Chiar și SUA, care are de mult timp cea mai mare datorie din lume (în prezent are peste 32 de trilioane de dolari datorie externă), plătește cea mai mare parte din dobândă bancherilor khazaro-evrei care dețin Federal Reserve Bank.

În decembrie 1989 Ion Iliescu afirma public că „Ceaușescu a întinat principiile socialismului”, ceea ce vădea orientarea sovietică a noului conducător. Iliescu susținea la început că adevăratul socialism presupune colaborarea cu Moscova. La rândul lor, cadrele din conducerea serviciilor secrete (inclusiv generalul Iulian Vlad) au avut după 1990 tupeul să susțină că Ceaușescu i-ar fi trădat pe ei, deși în realitate tocmai ei fuseseră cei care l-au trădat și care înscenaseră crizele.

În prezent economia care pe vremuri era a României a fost înlocuită cu o economie străină, care lucrează în folosul colonizatorilor. Tupeul „stăpânilor” occidentali este uimitor. Ei măsoară PIB-ul României la valoarea dolarului actual, pe vreme de severă inflație, și îl compară cu PIB-ul în dolari de pe vremea lui Ceaușescu, adică din anii 1980 când dolarul era de 9-10 ori mai puternic decât astăzi. În plus, PIB-ul actual nici măcar nu este în totalitate al României, ci este generat în mare parte de companiile multinaționale ale străinilor. Mai mult, aceste companii nici măcar nu sunt corect fiscalizate deoarece își externalizează profitul (îl scot afară din țară). Așadar aceste companii nu plătesc taxe statului român, ANAF-ul nu primește nicio contribuție de la ele și totul este tolerat deși România pierde sume enorme. Iată deci cum sunt românii prostiți să creadă că PIB-ul țării crește încontinuu și că totul ne merge bine.

Studiile asupra economiei reale a României arată că pierderile suferite de statul român după lovitura de stat din 1989 depășesc pierderile din timpul ambelor războaie mondiale plus din timpul catastrofalelor inundații din anii 1970 și 1975 plus din timpul cutremurului din 1977. Așadar o concluzie foarte clară, care până la urmă va trebui recunoscută oficial este aceea că regimul iudeo-liberal euro-atlantic impus în România după anul 1989 ne-a adus țara în mod deliberat în faliment. Desigur, acest regim de tip globalist și sclavagist a fost impus și în alte țări, inclusiv în Federația Rusă după destrămarea URSS.

Este însă evident că mișcarea de revoltă naționalistă și suveranistă este în creștere în toată lumea. Aceasta este de fapt cauza fundamentală a conflictului din Ucraina. Globaliștii nu acceptă ca Federația Rusă să le scape de sub control și să creeze o alternativă viabilă, mai ales prin colaborarea cu alte state ale lumii care să acceadă și ele la un regim naționalist.

Un semnal la care este necesar să fim foarte atenți este acela că acum globaliștii au început să se prefacă a fi și ei naționaliști. Însă în realitate nu poți să fii orientat spre UE și NATO și să te pretinzi naționalist. Aceasta  pentru că UE și NATO sunt prin structura lor organizații supra-naționale, de factură globalistă.

Este util să reamintim că după al Doilea Război Mondial în România a fost impus prin intermediul sovieticilor elementul khazaro-evreiesc care ne-a condus prin tiranie țara până în anul 1958, când au fost retrase armatele sovietice. În 1958 la conducerea României au intrat naționaliștii români, care au redus mult puterea evreiască în PCR, în Securitate și în economia țării. Khazaro-evreii nu ne-au iertat pentru asta și în decembrie 1989 România a fost din nou îngenuncheată. Dar khazaro-evreii din URSS au ajuns ulterior să piardă puterea chiar în Rusia, după ce naționaliștii ruși au preluat puterea, în special după aducerea la conducere a lui Vladimir Putin. În anul 2014 Putin l-a numit pe Gorbaciov „trădător”, iar din 24 februarie 2022 regimul Putin și-a declarat pe față opoziția față de oligarhii evrei, care până atunci continuaseră să ștranguleze Rusia.

Atenție, dragi români! Opoziția împotriva neamului nostru datează de mult timp și are drept centre de subminare Londra, Washington-ul și Tel Aviv-ul. Este necesar să mai înțelegem că sovieticii care au făcut rău Rusiei și României au fost produsul khazaro-evreimii din SUA! Cei care sunt conștienți astăzi de aceste lucruri sunt tot mai mulți. Cu alte cuvinte, masa critică a celor care înțeleg a crescut, ceea ce nu s-a mai petrecut înainte. În urmă cu zece, douăzeci sau treizeci de ani cei care realizau ce se petrece erau foarte puțini. Nivelul de înțelegere al populației României s-a ridicat extraordinar de mult în ultima vreme, ceea ce ne face pregătiți pentru a da în mod real un curs suveranist țării.

Ridicați-vă, români, că destul ați fost asupriți!

Puteți urmări aici și înregistrarea video a emisiunii:

 

Facebook Comments