Prezentul articol reprezintă sinteza informațiilor pe care prof. univ. dr. Corvin Lupu le-a oferit în data de 29 ianuarie 2023 în cadrul unei emisiuni difuzată în direct de postul de televiziune DIS TV. Moderatorul emisiunii a fost jurnalistul Calistrat Atudorei.
În ce direcție se îndreaptă războiul din Ucraina?
Războiul din Ucraina este războiul naționaliștilor ruși care conduc astăzi Federația Rusă, redevenită țara rușilor pentru ruși, scoasă de sub controlul kazaro-evreiesc, de sub controlul bolșevicilor internaționaliști (adică globaliști) împotriva conducerii kazaro-evreiești exercitată din sfera occidentală de influență și având în prima linie marile familii de bancheri kazaro-evreiești, în frunte cu familia Rotschild. Guvernul SUA condus de Joe Biden, NATO și UE nu sunt decât supușii conducerii kazaro-evreiești a lumii occidentale, care au fost puși de aceasta să înarmeze Ucraina, să o finanțeze, să o antreneze și să-i trimită mercenari.
Războiul este unul de lungă durată datorită voinței ambelor părți aflate în luptă. Bineînțeles, nu mă refer la Ucraina, care este doar un pion, mă refer la cele două părți principale aflate în luptă, adică Statele Unite și Federația Rusă. Să nu ne închipuim că războiul nu putea fi încheiat repede, chiar și fără a se folosi arme nucleare. Există bombe de mare putere care dacă ar fi lansate chiar și una singură ar distruge tot Kievul și totul s-ar termina într-o noapte.
Să explic ce vreau să spun în legătură cu interesul Rusiei de a se prelungi războiul.
În primul rând Rusia a avut nevoie de acest război pentru a opri propria penetrare de către Occident și a stopa din temelii modelul de cooperare al Rusiei cu Occidentul. A fost un model instituit în perioada Gorbaciov și Elțîn, care era defavorabil Rusiei. Federația Rusă a declanșat astfel un energic proces de de-globalizare. În timpul conducătorilor Mihail Gorbaciov și Boris Elțîn, conducători pe care președintele Vladimir Putin i-a declarat „trădători”, Rusia a fost penetrată economic și informativ de Occident, iar o parte importantă a resurselor minerale ale Rusiei au fost acaparate în această perioadă de oligarhii kazaro-evrei. Aceștia au reprezentat curelele de transmisie prin care economia, resursele, informațiile și interesele Rusiei au fost ținute legate de Occident. Rusia și-a pierdut atunci o parte importantă din libertatea națională, care a fost transferată în folosul Occidentului. DAR, de peste 23 de ani (de la venirea la conducere a lui Vladimir Putin, în anul 2000), cu multă diplomație, dar și cu forță, bazându-se pe un program de guvernare naționalist, bine gândit și acționând foarte performant, conducerea naționalistă rusă a început să redea Rusiei libertatea și puterea. Cheia succesului a fost subordonarea totală a serviciilor de securitate și informații rusești față de conducerea naționalistă a țării.
Regimul politic din Rusia Sovietică a anului 1917, ca și regimul URSS-ul anului 1945 erau de factură judeo-bolșevică, ce promovau internaționalismul proletar, adică, în termenii de astăzi, o orientare de tip globalist. În schimb Rusia de astăzi, începând de după anul 1999, în frunte cu Vladimir Putin și cu Dmitri Medvedev (care a fost și el timp de un mandat președinte și a fost mulți ani prim-ministru) este un regim politic naționalist-suveranist, adversar al globalizării și al kazaro-evreimii mondiale, împotriva căreia Rusia luptă astăzi pe viață și pe moarte pe teritoriul Ucrainei.
Actuala Federație Rusă este continuatoarea Uniunii Sovietice din punct de vedere geopolitic, al stăpânirii spațiului cosmic și al dreptului internațional, dar, ATENȚIE, ea nu și-a asumat regimul politic al fostei Uniuni Sovietice, pe care l-a eliminat complet și pe care îl dezavuează! Bolșevismul ce a caracterizat URSS a fost integral creație pur evreiască. Federația Rusă a renunțat acum total la ideologia bolșevică păguboasă. Regimul impus de la Kremlin a devenit unul naționalist rus, cu nuanțele lui tradiționale, cele din perioada țarilor. Ateismul „științific” deosebit de păgubos promovat de judeo-bolșevici, ca să distrugă ființa națională a poporului rus, a fost de multă vreme abandonat de Federația Rusă. Acum Biserica Ortodoxă Rusă se bucură de întregul sprijin al statului rus și a devenit, așa cum era și în timpul țarilor, liantul între toate forțele patriotice din Rusia. Biserica Ortodoxă Rusă, condusă de Patriarhul Chiril, contribuie mult la unitatea națiunii ruse în jurul conducătorilor ei și susține necondiționat cultura și civilizația tradițională rusă, cea care a făcut ca această națiune să fie una dintre cele mai importante și valoroase de pe pământ.
Membrii Consiliului Siloviki („cei puternici” – structura de conducere care administrează puterea în Rusia) sunt toți etnici ruși. Siloviki este un organ colectiv în care fiecare membru are păreri, formulează proiecte și influențează decizii. Astăzi, Siloviki este compus doar din etnici ruși. În fruntea Siloviki se află Vladimir Putin, Dmitri Medvedev, Nikolai Patrușev, Serghei Narîșkin, Serghei Shoigu, Dmitri Rogozin, Vitali Gherasimov, Alexander Bortnikov, Viaceslav Volodin, Mihail Vladimirovici Mișustin, Serghei Lavrov, patriarhul Kiril și alții.
Conflictul internațional actual între național-suveraniști și globaliști este unul real, nesimulat și se întrevede că, pe măsură ce criza generală a regimului globalist euro-atlantic se va accentua, confruntarea va deveni tot mai dură. Globaliștii nu se vor da duși cu ușurință. Câinele încolțit mușcă rău de tot. Deocamdată, armele principale ale globaliștilor rămân manipularea popoarelor și propaganda agresivă (adeseori foarte mincinoasă) exercitată prin mass-media pe care o controlează cu autoritate. Cât timp va mai putea să fie acoperită criza generală a Occidentului cu vorbe abil meșteșugite, rămâne de văzut.
Revenind la problematica faptului că Federația Rusă este continuatoarea fostei Uniuni Sovietice, doresc să subliniez că în anul 2020, cu ocazia unor modificări aduse Constituției Rusiei, s-a precizat explicit în document că Rusia este continuatoarea URSS. Existența în Constituție a acestei prevederi impune și o obligație națională de refacere a autorității pe care URSS a avut-o asupra sferei sale de influență, autoritate pe care ceilalți învingători din al doilea război mondial i-au recunoscut-o atunci Rusiei pentru eternitate. Acest obiectiv este unul pe termen lung și tocmai de acesta este legat și prezentul conflict, de unde se înțelege clar că războiul este unul de lungă durată.
Oligarhii evrei, cei care au fost „curelele de transmisie” dintre Rusia și Occident, cei care globalizaseră economia Rusiei, au fost acum eliminați din joc din punct de vedere politic și în foarte mare parte și din punct de vedere economic. Mulți dintre ei au fost asasinați.
Făcând afirmațiile anterioare, ne-am apropiat de răspunsul la întrebarea inițială și anume „În ce direcție se îndreaptă conflictul din Ucraina?”. Trebuie spus că războiul acesta a fost conceput de Rusia să fie unul de lungă durată, din mai multe motive pe care le voi expune. Menționez că doar propaganda occidentală mincinoasă a repetat sistematic afirmația că acest război ar fi fost dorit de către Rusia să fie unul fulger și în câteva zile Ucraina să fie cucerită. Este complet fals.
Am să arăt acum de ce nu s-a dorit ca războiul să fie fulger, raportat la obiectivele rusești asupra războiului. Mai întâi, armatei ruse i s-a cerut să distrugă armata ucraineană, să de-militarizeze Ucraina, dar cu precizarea că trebuie protejată populația civilă. Este vorba de a distruge în mod distinct mii de unități militare, depozite de toate felurile, poligoane, aeroporturi militare, fabrici de armament, obiective de infrastructură care au utilitate militară, dar fără a folosi bombe uriașe care să distrugă nediscriminatoriu totul. Comandanții ruși au plecat la război cu lista obiectivelor de distrus. Cum puteau fi toate acestea distruse în câteva zile? Având în vedere aceste precizări este ușor să ne dăm seama ce enormități debitau la televiziuni tot felul de pseudo-analiști militari și politici, propagandiștii sistemului ticăloșit, foști generali, foști miniștri, profitorii statului eșuat care ne mint în fiecare zi.
Un alt obiectiv important al Rusiei în acest război este să perfecționeze pregătirea armatei. Armata rusă a intrat în război total neantrenată. Rusia nu a mai avut războaie de aproape patru decenii, din Afganistan. Cadrele militare din acel război au ieșit de multă vreme din serviciu, iar mulți au trecut la cele veșnice. Implicarea Rusiei în războiul din Siria s-a făcut doar cu unități de aviație și cu artileria de mare distanță. Bombardamentele de sprijin pentru Siria s-au efectuat de pe nave rusești din Marea Neagră sau de pe submarine din Marea Mediterană. Forțele terestre externe Siriei au constat atunci în doar 100.000 de militari veniți din Iran. De aceea, la începutul războiului, armatei ruse i s-a dat tehnică de luptă și proiectile foarte vechi. Pe măsură ce pregătirea trupelor de pe front devine tot mai bună, ele vor primi și tehnică superioară. Apoi, sunt multe arme moderne sau mai vechi modernizate pe care Rusia dorește să le experimenteze în condiții reale de război.
Pentru pregătirea armatei ruse este nevoie de rodarea și antrenarea în condiții de război a cât mai multor ofițeri și subofițeri. De aceea comandamentele sunt periodic înlocuite. Nouă ni se spun la televizor povești despre destituiri de comandanți și altele asemenea. Desigur că asupra comandanților militari se pune presiune de la centru, dar în realitate comandamentele sunt înlocuite pentru a roda un număr cât mai mare de militari.
O altă cauză pentru care Rusia prelungește războiul este intenția de de-globalizare. În condițiile stării de război, deglobalizarea se face acum cu eficiență foarte mare. Sunt demontate toate pârghiile care țineau Rusia legată de Occident. Se alungă străinii, cu sau fără subtilitate, se întorc acasă un mare număr de agenți, de atașați economici, de diplomați, etc.
Încă din luna mai 2022, la Forumul Economic al statelor aliate cu Rusia, într-un discurs, președintele Putin a arătat că în trecut Rusia a importat numeroase tehnologii din Occident. A făcut aceste importuri pentru că acele tehnologii erau de bună calitate și era foarte comod ca pe conducte să curgă petrol și gaze, să se livreze diverse alte materii prime, iar în schimb să se importe tehnologii. Dar să nu-și închipuie cineva că Rusia nu deține informațiile tehnologice ale acelor tehnologii și că nu le poate produce și singură în orice moment. Timpurile în care Occidentul deținea tehnologii pe care alții nu le puteau reproduce au apus de multă vreme. Putin a spus că Rusia își va produce singură tot ceea ce are nevoie sau le va importa de la aliații săi din Asia, din China, India, Iran, etc.
În același timp, aliații Rusiei din Asia și de pe alte continente, în special cei din BRICS, solicită tot mai multe produse rusești pe care în trecut Rusia le vindea preponderent în Occident. Rusia dorește să redirecționeze acum exportul acestor produse, ajutând astfel statele asiatice să se dezvolte libere față de Occident și să promoveze politici suveraniste. Rusia reduce continuu raporturile cu Occidentul și elimină tot mi mult monedele occidentale din tranzacțiile sale comerciale. Rusia a trecut la exportul cu plata în ruble rusești și yuani chinezești, cu acoperire în aur. Nouă ni se vorbește despre sancțiunile occidentale împotriva Rusiei, dar nu ni se spune nimic despre faptul că Rusia vrea să se rupă de Occident. Și chiar o face! Or, în condiții de război, acest lucru se face cel mai ușor. Legăturile economice sunt mult restricționate, iar companiile rusești, de stat și private, sunt obligate să găsească soluții economice în afara Occidentului. Dar doresc să subliniez (și m-am documentat atent) că sancțiunile occidentale nu au afectat în mod semnificativ economia Rusiei. Din acest motiv, ca nivel de trai, în Rusia se trăiește acum în condiții similare celor dinainte de război.
Propaganda occidentală încearcă să mențină în conștiința publică marota potrivit căreia Rusia nu se descurcă fără Occident, că toată omenirea este legată de Occident, că fără Occident dispare lumea. Este o imagine cât se poate de falsă, care mai stăruie încă la nivelul opiniei publice.
Mai este un motiv pentru care Rusia dorește să prelungească războiul. Este vorba despre problematica socială și educativă din Rusia. În ultimele patru decenii, decadența occidentală a cuprins și Rusia: drogurile au pătruns, prostituția a escaladat, rolul școlii a scăzut, nivelul cultural a scăzut, eschivarea tinerilor de la satisfacerea serviciului militar a crescut… Toate acestea au venit pe lângă alte fenomene negative aduse de globalizare. Prin propaganda intitulată „Acum”, în condițiile stării de război, populația Rusiei revine la mobilizarea patriotică tradițională rusă și se aliniază necesităților de război și de slujire a țării. Tot tineretul este încorporat, face milităria în termen, unii dintre ei inclusiv pe front. Observăm că se schimbă întreaga stare de spirit a societății ruse, care se dezleagă de la modelele promovate de decadența occidentală răspândită prin intermediul internetului.
Care este acum situația Ucrainei?
Referindu-ne strict la Ucraina, trebuie să arătăm că, în momentul în care, începând din anul 2014, prin lovitură de stat dată de serviciile secrete americane și vest-europene, Ucraina a intrat sub control occidental și sub influența unei conduceri 80% kazaro-evreiești (inclusiv președinții Poroșenko și Zelensky, care prin constituție au prerogative foarte largi). Ucraina a devenit în prezent un dușman pe față al Rusiei. Prelungirea războiului conduce la distrugerea accelerată a economiei și bazei materiale a acestui inamic și depopulează Ucraina, slăbind-o foarte mult. Încă din vara trecută se vorbea despre faptul că 12 milioane de ucraineni au părăsit țara și fluxul de refugiați continuă. Rusia le-a distrus producția și instalațiile electrice și le-a tăiat gazul. Noi nu avem cifre exacte despre numărul de ucraineni emigrați (pentru că cifrele nu se dau publicului), dar este cert că țara este depopulată. Acest obiectiv rusesc de distrugere a noului inamic nu se putea face într-un război fulger. Cu cât se va prelungi războiul, Ucraina va fi tot mai slabă.
De ce SUA și China doresc prelungirea războiului din Ucraina?
Nici Statele Unite nu au interes să se termine războiul. SUA vinde arme câștigând sume foarte mari. Dar nu dau ajutoarele pe gratis. SUA dau Ucrainei armamentul și echipamentele după legea de închiriere și împrumut din anul 1922, contra bani, bani care sunt dați de Uniunea Europeană Ucrainei. Deci, noi, europenii, plătim americanilor armele pe care ei le livrează Ucrainei. Apoi, statele europene au fost determinate de conducerea kazaro-evreiască a zonei noastre de influență să livreze stocurile lor de arme de proveniență sovietică și rusească pe care le aveau și pe care armata ucraineană, dotată cu asemenea arme, era antrenată să le folosească. Golindu-și depozitele de armament și muniție, statele europene trebuie să se reînarmeze. O mare parte din armament este cumpărat tot din SUA. În Ucraina s-a tocat și se toacă tot armamentul care se livrează și prelungirea războiului alimentează la greu industria militară occidentală, mai ales americană. Deci, războiul este foarte util pentru multe forțe.
Războiul și conflictul politic și economic al Occidentului cu Rusia afectează în cea mai mare măsură statele Uniunii Europene. Energia s-a scumpit mult în toată Europa și va continua să se scumpească. Ca urmare, toate produsele europene se scumpesc și acest lucru nu poate fi evitat. Nu există produs al cărui preț să nu fie influențat de prețul energiei. Inflația este mare și se întrevede că ea va exista în continuare. Ca urmare, produsele europene vor concura tot mai mult cu produsele Chinei, ale „tigrilor” asiatici și ale SUA. Rusia a promis numeroșilor ei aliați din Asia că le va livra energie ieftină pentru a ajuta economiile lor să câștige concurența cu produsele occidentale. Tot ca urmare a acestei situații prezentate anterior, economia europeană se restrânge ca volum. Deci, noi, europenii, suntem marii perdanți ai războiului din Ucraina.
Cu cât se prelungește războiul, UE decade, ceea ce convine tuturor marilor puteri, mai ales SUA, care dorește să țină UE sub o ascultare mai mare, să scoată din capul europenilor ideea unei armate proprii, alta decât NATO, să elimine opoziția europeană față de unele inițiative americane și britanice.
China nu dorește nici ea încheierea războiului. Situația economică actuală generată de război o avantajează. Din punct de vedere politic și militar, China așteaptă momentul favorabil pentru reunirea cu Taiwanul (care este de facto parte a Chinei), unul din marile ei obiective de țară.
Va putea Occidentul Colectiv să învingă Rusia?
Dacă vorbim din punct de vedere militar, Rusia nu poate pierde războiul și nici pacea care se va încheia cumva, printr-un tratat de ansamblu, sau doar prin înțelegeri bi- sau multi-laterale. Nu poate pierde războiul pentru că Rusia are cea mai mare cantitate de arme nucleare și cele mai rapide rachete de transport al acestor arme nucleare către obiective. Acest lucru a fost recunoscut și de către președintele Donald Trump. Scutul antirachetă al SUA este acum ineficient în defensiva față de noile arme rusești.
Deci, vorbind din p. de v. militar, Rusia poate pierde un război mondial doar alături de întreaga omenire, adică să piară toți.
Problema care se pune este că, la un moment dat, când obiectivele părților principale vor fi satisfăcute într-o anumită măsură (integral nu este posibil ca toate părțile să fie satisfăcute), cele trei mari puteri învingătoare în Primul Război Mondial, adică SUA, Rusia și Marea Britanie și alături de ele China și Franța (învingătoare și ele alături de cele trei menționate anterior) vor trebui să se întoarcă la masa tratativelor. Toate aceste state au fost semnatare ale tratatelor care au configurat sistemul internațional de astăzi, cel de după al doilea război mondial, adică cel bazat pe ONU și mai ales pe Consiliul de Securitate al ONU. Toate discuțiile vor porni de la stadiul în care se găsesc tratatele lor, încheiate, repet, sub angajamentul că vor fi respectate „pentru eternitate”.
Dl. profesor Corvin Lupu afirmă că nu crede că se vor încheia tratate noi. Cel mai probabil Rusia și China nu ar fi de acord. Cele două sunt mulțumite cu vechile înțelegeri, cu condiția ca acestea să fie respectate. Pe de cealaltă parte, da, Occidentul ar vrea să încheie tratate noi prin care să-și valideze câștigurile obținute prin înțelegerile verbale făcute cu Gorbaciov și Elțîn. Ei bine, aici este una dintre cheile neînțelegerilor de fond.
Puteți urmări în continuare și înregistrarea video a emisiunii:
(va urma)