Corneliu Vlad: Cum va arăta lumea de mâine? Un echilibru instabil, un nou război rece sau un eșichier multipolar?

Prefață pentru cartea „Tranziția sistemului internațional de la ordinea unipolară la cea multipolară”

19:16, 12 decembrie 2022 | | 153 vizualizări | Nu există niciun comentariu
Distribuie

de Corneliu Vlad

Trăim într-o lume prea complexă, prea schimbătoare și imprevizibilă pentru a-i putea aplica un atribut definitoriu, emblematic. Recurgem fie la felurite răspunsuri la întrebarea, într-un fel naivă, „Cine conduce lumea?”, fie la ierarhizări ale statelor sau alianțelor care au un cuvânt greu de spus în ceea ce privește evoluția mondială. Majoritatea analizelor omit din calcul redutabilii actori non-statali care totuși joacă un rol din ce în ce mai important în viața lumii. Există, dincolo de aceste exemple, o sumedenie de alte abordări în materie.

Calistrat Atudorei, autorul cărții de față, propune de pildă, prin însuși titlul lucrării, o altă formulă: „Tranziția sistemului internațional de la ordinea unipolară la cea multipolară”. O tranziție care este, desigur, greu definibilă, căci în prezent nu este nici război, nici pace. Actualei perioade i se mai spune „război rece” sau „război hibrid”.

Se ajunge adeseori într-un domeniu al vagului, care apropie politologia mai degrabă de artă decât de știință. De aici, ideea resimțită de autorul cărții în discuție, de a se axa pe procesul complex de transformare a lumii de azi în lumea de mâine.

Lumea pe cale de transformare a fost, în mai toată perioada postbelică, una monopolară, cu Statele Unite în ipostaza de hegemon. Anterior, în primul război rece, lumea a fost configurată de o bipolaritate între SUA și URSS, adversari relativ comparabili.

Războiul Rece a fost o epocă istorică specifică, în care bipolaritatea s-a caracterizat printr-un echilibru mai mult sau mai puțin stabil între două puteri foarte mari, dar care a alunecat într-un echilibru asimetric, în care Statele Unite au ajuns să predomine.

Uniunea Sovietică a stat în afara sistemului capitalist mondial, în care Statele Unite erau primus inter pares. După 1945, Statele Unite au dominat spațiul economic mondial, tehnologiile militare, toate mările lumii și au stabilit un arhipelag globalizat de puncte de influență: din Asia de Est până în Europa și până în Orientul Mijlociu, în Golf și în America Latină.

Dintr-un alt punct de vedere, nivelul mediu de trai (financiar) al unui cetățean sovietic era de trei ori mai mic decât cel al unui cetățean american. Așadar Războiul Rece nu a fost o situație reală de simetrie și bipolaritate cu adevărat bine stabilită, ci o situație asimetrică în care Statele Unite erau predominante și doar deținerea armei nucleare și de către sovietici masca asimetria.

Astăzi, configurația mondială este mult mai complexă și mai greu de definit, scrie autorul lucrării. Statele Unite continuă să fie ceea ce am putea denumi o superputere absolută, deși nu mai este hegemon absolut al lumii. China și Rusia sunt, am putea spune, superputeri relative. China se bazează pe forța și potențialul său de natură economică, iar Rusia pe forța sa militară și energetică. O diferență specifică dintre perioada așa-numitului Război Rece și situația actuală este că China, care și-a construit o formă de capitalism de stat sub un guvern autoritar, este unul dintre punctele centrale ale sistemului capitalist mondial. Oricât de paradoxal ar putea părea, China, condusă de un partid comunist, nu numai că face parte din sistemul capitalist global, dar este chiar un pivot al acestuia. Chiar și în mijlocul așa-zisului război comercial dintre Statele Unite și China, cu toate restricțiile puse în aplicare de autoritățile americane, investițiile financiare ale Wall Street și ale firmelor financiare americane nu au fost niciodată atât de intense. Statele Unite și China au devenit cei doi poli mari economici și strategici ai lumii.

Ne aflăm, într-un fel, într-o situație de bipolaritate mai clară decât în timpul Războiului Rece. Dar eșichierul se prezintă totuși mai complex dacă luam în considerare și revenirea în forță a Rusiei ca protagonist de prim rang al vieții internaționale.  Și pentru ca tabloul sa fie și mai complicat, să subliniem faptul că în acest triunghi scalen al superputerilor, echilibrul relativ dintre ele depinde în mod hotărâtor și de viitoarele relații ruso-chineze, căci o eventuală disfuncție în acest tandem ar deschide perspective greu de prevăzut. De altfel, cartea, deși consemnează această eventualitate,  nu se hazardează în prezentarea mai detaliată a delicatelor relații dintre Rusia și China.

Este o situație relativă și incertă într-o lume care – în mod evident – rămâne totuși una a pluralității. De fapt, reflectează diverși politologi, în istoria universală nu a existat niciodată o situație în care un imperiu global să controleze totul.

Fapt este că trăim într-o lume care nu e nici monopolară, nici bipolară, ci mai degrabă multipolară. Și poate este impropriu de spus multipolară, pentru că în marile jocuri mondiale au apărut noi protagoniști, „hibrizi”, le-am putea spune, după mai noul epitet privilegiat al politologilor, căci nu  mai e vorba doar de superputeri și mari puteri, ci și de actori ne-statali cum ar fi multinaționalele, ONG-urile de tot felul, dar și opinia publică (așa cum remarca chiar un autor american). Autorul a atins și acest domeniu mai ne-convențional, dar nu a urmărit să îl dezvolte într-o carte consacrată în principal analizei superputerilor momentului și a relațiilor dintre ele.

Din acest punct de vedere, cartea oferă o analiza remarcabilă, sub raport sincronic și diacronic, al conceptelor de putere și superputere, bi- și multipolaritate, echilibru mondial, etc. Sunt analize cărora li se acordă un spațiu semnificativ în economia cărții.

O secțiune aparte este consacrată studiului de caz pe criza ucraineană. Autorul exemplifică sugestiv, la zi, tematica lucrării printr-o problematică de cea mai stringentă actualitate.

În sfârșit, dar nu în cele din urmă, capitolul consacrat concluziilor cărții se distinge printr-o abordare sintetică, profund originală, generatoare de idei. Autorul analizează cea mai torturantă și mai dificilă problemă a momentului pe plan internațional, pacea și securitatea lumii. Este vorba în ultimă instanță de supraviețuirea Planetei.

Prin toate aceste calități, lucrarea domnului Calistrat Atudorei se constituie într-o contribuție bibliografică de mare utilitate pentru specialiști și pentru tinerii cercetători sau studenți, dar și de mare interes pentru publicul larg.

*

Corneliu Basarab Vlad este unul dintre cei mai fini și preciși analiști ai presei din România din ultimii 50 de ani, având o anvergură cu totul remarcabilă și în observarea lucidă a vieții politice internaționale. Este un mare patriot, declarat eminiscianist, născut în Basarabia română în anul 1950. Autor a numeroase volume de politică externă și istorie recentă, editorialist al ziarului Curentul, Corneliu Vlad a fost distins de Asociația Civic Media pentru întreaga sa activitate pe frontul jurnalisticii românești cu Premiul Mile Carpenisan 2012 pentru „Curaj și Excelență în Jurnalism”. Activitatea sa denotă o capacitate de invidiat: aceea de previzionar, bazată pe inteligența sa sclipitoare și pe experiența profesională deosebită.

După absolvirea Facultăţii de Filologie la Universitatea Bucureşti, în aproape 50 de ani de carieră gazetărească, a publicat câteva zeci de mii de ştiri de presă, articole, reportaje, comentarii şi analize ale vieţii şi politicii internaţionale, în ziarele “România Liberă”, “Curentul”, “Cronica Română”, “Realitatea românească”,”Tinerama”, ”Luceafărul”, ”Urzica” etc. şi în revistele “Lumea”, “Contemporanul”, “Match Bucureşti”,“Flacăra”, ”Luceafărul”, “Literatorul”, “Clipa”,“Balcanii şi Europa” etc.

A fost, înainte sau după 1989, director general al publicaţiilor “România Liberă”, “Lumea”, “Curentul”, “Cronica Română”, redactor şef la Agerpres şi director general al agenţiilor de presă ”Inforusia” şi ”East Mass Media”.

Corneliu Vlad a dobândit o experiență directă în calitate de corespondent de război al presei române pe fronturile din Vietnam, Laos, Guineea, Transnistria și Iugoslavia. A lucrat ca jurnalist în Elveţia, Austria, Germania și a fost corespondent al agenţiei France Presse la Bucureşti. A fost de asemenea trimis special de presă la Oficiile ONU de la New York, Geneva şi Viena, UNESCO, OSCE, NATO, Tratatul de la Varşovia, Consiliul Europei şi Parlamentul European.

A călătorit, ca ziarist, în câteva zeci de state din Europa, America de Nord şi de Sud, Asia, Africa şi a colaborat la publicaţii, agenţii de presă, posturi de radio şi de TV din ţară şi din străinătate.

Este autorul cărţilor “Când luptătorii îşi curăţă armele”, “Vietnamul cel de toate zilele”, “Vom trăi în anul 2000”, “Lumea, în mişcare, încotro?”, “Generalul Lebed, vecinul nostru”, “Reconcilierea”, “Cuba, zece sfidări”, “Iranul, la rece”, “Rusia, după URSS”, “Şi totuşi, Revoluţia Română”, “Holograma Europa” (în colaborare cu dr. Radu Golban) și „Crimeea schimbă lumea”.

 

Facebook Comments
Navighează dupa cuvinte-cheie: , , , , ,