Vă prezentăm cea de-a șaptea parte a seriei despre modul în care Securitatea Statului a ajuns să trădeze în România Socialistă.
Emisiunea a fost difuzată în direct de televiziunea Global News în data de 5 iulie 2023.
Tema specifică a emisiunii: Jefuirea României socialiste de către Securitate.
Invitat special: profesor universitar doctor Corvin Lupu.
Moderator: dr. Calistrat Atudorei.
Vă recomandăm să vizionați și prima parte, a doua parte, a treia parte, a patra parte, a cincea parte și respectiv a șasea parte a seriei.
Transcriere parțială:
Însuși gen. Iulian Vlad a criticat anumite aspecte ale activității unităților de aport valutar special, referindu-se la cele care încasau sume de valută în contul restituirii unor cheltuieli de școlarizare și de îngrijirea sănătății pentru cetățenii de etnie evreiască și germană care doreau să emigreze în Israel, în Germania și în SUA. În primăvara anului 1990, Iulian Vlad a declarat: „Multe prejudicii s-au adus muncii de securitate, prestigiului instituţiei şi chiar bunului renume al ţării de către aşa-zisa activitate de aport valutar, pe care o realizau cu prioritate unităţile externe UM 0544 şi UM 0195, precum şi UM 0650 din Securitatea internă. În afară de faptul că sumele respective, de cele mai multe ori, reprezentau o câtime din preţul de vânzare a mărfurilor şi statul oricum le-ar fi încasat în condiţiile unor negocieri corecte, ofiţerii de securitate trebuiau să intre în tot felul de combinaţii cu străinii, nu de puţine ori compromiţătoare, iar controlul activităţii lor şi al valutei nu era sigur. Tot atât de rău era şi faptul că unităţile respective fuseseră într-o bună măsură deturnate de la misiunile pentru care au fost create şi care erau utile ţării.
Cu toate încercările pe care le-am făcut de a scoate din preocupările Securităţii această sarcină, sau măcar de o reduce substanţial, nu am reuşit. Dimpotrivă, [Tudor] Postelnicu a ridicat-o la rangul de atribuţie prioritară, pentru îndeplinirea căreia trebuia să-şi aducă contribuţia întregul aparat.
În aceste condiții a luat ființă și ICE „Dunărea” considerată ca fiind una din cele mai importante „creații” ale fostului șef al Departamentului, ținând-o în subordine și ca ministru de Interne. În afară de faptul că toată lumea știa că este o unitate de securitate, ba încă a Centrului de Informații Externe, ceea ce era inadmisibil era modul cum își selecta pentru economia națională mărfurile pentru export, precum și faptul că aparatul securității și chiar al întregului Minister de Interne lucra într-un fel sau altul pentru „Dunărea”, inclusiv prin acțiuni de influență și presiuni care se făceau atât la întreprinderile producătoare cât și la ministerele tutelare.
De menționat că lucrătorii acestei așa-zise întreprinderi de comerț exterior, fiind ofițeri de informații, erau remunerați ca atare și nu ca salariații întreprinderilor similare după alt barem funcție de realizarea planului. Așa a ajuns ICE „Dunărea” erou al muncii socialiste, iar în jurul Securității aprecierile negative și atmosfera proastă să se extindă.“
Prin această organizare a comerțului exterior al României care ajunsese foarte dezvoltat și răspândit în întreaga lume, aparent, s-a pus ordine. În realitate însă, așa cum s-a văzut ulterior, Securitatea a pus mâna pe „borcanul cu miere” și nu s-a mulțumit să se înfrupte din el, ci, în final, a dus borcanul acasă cu totul și nu a mai vrut să-l împartă cu țara. Și acest episod face parte din marea trădare a Securității. Din păcate acesta a fost și un „model” pe care Securitatea l-a lăsat moștenire copiilor ei, respectiv serviciilor secrete de astăzi.
ICE „Dunărea” a intrat în concurență cu celelalte aproximativ 20 de întreprinderi civile de comerț exterior, având superioritatea de influență și de deținere a informațiilor, preluându-le activitățile de import-export. Astfel au fost de exemplu ICE Tehnoimport-export, ILEXIM și ICECOOP, care au fost „înghițite” de ICE „Dunărea”.
În timpul regimului Ceaușescu, ofițerii deplin conspirați ai Securității au reprezentat un procent de 65%. În timpul regimului socialist, ofițerii deplin conspirați erau avansați doar până la gradul de colonel. După 1990, Ion Iliescu a avansat la gradul de general o serie de ofițeri acoperiți, printre care Teodor Meleșcanu, Ion Țiriac, sau George Constantin Păunescu.
După un model valabil în toată lumea, ofițerii acoperiți care lucrau în domeniul comerțului exterior erau dublați de ofițeri ai UM 0195, de contrainformații externe, care le monitorizau activitatea. După 1990, unii dintre ei, care au lucrat în Guvernul României ca miniștri , sau care au deținut alte funcții importante în agenții guvernamentale, au folosit dosarele lor de urmărire întocmite de UM 0195 ca argument că au fost urmăriți de Securitate, auto-declarându-se ca fiind „victime” ale instituției Securității.
În afară de I.C.E. „Dunărea”, Securitatea a înființat și controlat și numeroase alte întreprinderi de comerț exterior. Unele dintre ele au continuat activitatea și după decembrie 1989, majoritatea dintre ele fiind preluate de foști ofițeri acoperiți care au lucrat în acele întreprinderi. Voi menționa doar câteva dintre ele.
Toate întreprinderile de comerț exterior erau controlate de Securitate, iar unele erau în subordinea directă a Securității, neavând nici o relație de subordonare și control din partea Ministerului Comerțului Exterior și Cooperării Economice Internaționale. Astfel de întreprinderi erau ICE „Dunărea”, TERRA, sau ICE „Carpați”. ICE „Dunărea” supraveghea întreaga rețea românească de comerț exterior. Ofițerul acoperit de securitate Viorel Cataramă conducea firma „Argus” a Securității, ulterior anului 1990, el constituindu-și propria firmă, „Elvila”, care avea același obiect de activitate cu fosta firmă a Securității, care ar fi trebuit să fie a României. Dar pentru ca să fie a României, ar fi fost nevoie de corectitudine și ca toate veniturile obținute să se regăsească în trezoreria statului, nu în conturi secrete controlate (în ultimii ani ceaușiști) de col. Cataramă și de gen. Stamatoiu.
Firma TERRA se ocupa cu spionajul și contraspionajul, mai ales în domeniul comerțului internațional de arme și cu vânzarea armamentului românesc în străinătate. După 22 decembrie 1989, când a existat interesul ca ICE „Dunărea” să dispară fără să lase urme ale conturilor ei secrete, ascunse de ochii Partidului Comunist și ai lui Ceaușescu, existând încă operațiuni în derulare, unele dintre acestea au fost preluate de firma „Crescent”. Aceasta a fost creată de CIE în anul 1980, în Pireu/Grecia, pentru a desfășura activități de Aport Valutar Special. Primul director al firmei a fost libaneza de etnie greacă Nadia Fouad Sanbar. Printr-o procură prin care l-a împuternicit pe soțul ei, Michael Fouad Sanbar, ea a depus o cerere la București pentru a deschide o sucursală în România, care să fie condusă de colonelul Dan Voiculescu, care era la data respectivă angajat al ICE „VITROCIM”. Ca urmare, la 1 martie 1982 și-a început activitatea CRESCENT COMERCIAL & MARITIME LTD, avându-l pe col. Dan Voiculescu ca director general. În doar câteva luni, firma CRESCENT a ajuns la o cifră de afaceri de o sută de milioane de dolari, în timp ce firma „mamă” din Grecia, la data înființării sucursalei din România, nu desfășurase nici un fel de activități. Mai mult decât atâta, Michael Fouad Sanbar ajunge să fie urmărit de autoritățile SUA pentru legături cu organizațiile palestiniene ale lui Yasser Arafat, fapt care determină CIE să desființeze firma din Pireu și să înființeze o altă firmă cu numele CRESCENT, în Cipru, în zona greacă, pe numele unui cetățean britanic, posibil ofițer deplin conspirat al CIE, pe numele din acte de John Edgington. Sucursala din București, a continuat să fie condusă de ofițerul acoperit Dan Voiculescu. Ea și-a mărit cifra de afaceri la 200 de milioane de dolari anual și a deschis sucursale în SUA, Marea Britanie, Austria și Malta. În anul 1988 CRESCENT vindea prin ICE „Dunărea” 40% din producția românească de ciment destinată exportului, iar în 1989, 26% din aceasta.
Trustul ICE „Carpați” a fost o întreprindere de servicii în domeniul construcțiilor de toate felurile. Ea era controlată de Securitate, dar se afla în subordinea CC al PCR, existând un control guvernamental al sumelor foarte mari pe care le încasa din construcțiile pe care le efectua, cu deosebire în Europa Occidentală și în țările arabe bogate. O altă întreprindere de comerț exterior controlată de Securitate a fost ARPIMEX, care se ocupa cu exportul de produse din pielărie și marochinărie.
***
Iată și înregistrarea video a emisiunii:
(VA URMA)