În pofida ofensivei propagandistice israeliene care a convins presa occidentală că replica iraniană ar fi fost nesemnificativă, adevărul iese la iveală. Teheranul nu a urmărit să atace populația civilă israeliană, ci să testeze apărarea IDF. Pentru prima dată, a folosit rachete hipersonice pe care nici aliații Israelului, nici armata sa nu au putut să le intercepteze.
Replica iraniană așteptată fusese anunțată intens cu 72 de ore înainte și chiar calibrată, potrivit Financial Times, de teama creșterii prețurilor la petrol.
Larry Johnson, un fost agent CIA, a subliniat că, în ciuda insistențelor Occidentului asupra eșecului Iranului – cântecul „boierilor” occidentali, a căror multimedia este controlată în mare parte de „lobby-ul israelian” – Iranul a operat ceea ce plănuia să facă în Israel și a demonstrat o capacitate remarcabil de sofisticată, cu focoase manevrabile [1].
Cel mai popular ziar israelian, Yediot Aharonot, a criticat eșecul strategic al Israelului, în timp ce Washington Times a denunțat „eșecul de descurajare” al administrației Biden în prevenirea unui conflict între Iran și Israel [2].
Hayman Tamir, directorul think-tank-ului israelian Institute for National Security Studies (INSS), a declarat că Iranul este capabil să producă daune Israelului fără ca SUA să se angajeze într-un contraatac – ceea ce premierul Netanyahu și-ar fi dorit foarte mult [3].
Ilya Tsukanov de la Sputnik – un organ de presă din Rusia, una dintre cele două superputeri când vine vorba de rachete hipersonice, la unison cu China – relatează că multimedia iraniană confirmă utilizarea de rachete hipersonice nedetectabile.
În ceea ce privește canalul iranian PressTV, acesta a arătat, cu dovezi video, că toate rachetele hipersonice folosite au reușit să își atingă țintele: foarte importanta bază aeriană Nevatim, unde se află F-35, și Ramon, foarte aproape de centrala nucleară clandestină Dimona [4].
PressTV susține că Iranul este una dintre puținele țări care dispune de tehnologia necesară pentru a produce rachete hipersonice capabile să se deplaseze la viteze uimitoare și să își atingă țintele cu mare precizie [5].
Alte surse iraniene susțin că rachetele sale hipersonice (Fattah 2) au lovit o bază militară secretă a Mossadului pe Înălțimile Golan siriene, care aparține Siriei și a fost anexată de Israel – ceea ce ar fi costat viața a 44 (sic) de spioni – și chiar a lovit o clădire a Mossad-ului din Tel Aviv.
Dincolo de războiul de propagandă dominat de „lobby-ul israelian” în Occident, care laudă isprava Israelului, ajutat de Statele Unite, Marea Britanie, Franța și chiar Iordania, de a fi doborât 99% (sic) din arsenalul de drone/rachete de croazieră/rachete balistice al Iranului, fostul ofițer de informații al Marinei americane Scott Ritter – care s-a făcut remarcat prin demascarea prostiilor lui Baby Bush despre faptul că armele de distrugere în masă ale lui Saddam Hussein nu ar fi existat niciodată – susține că „Iranul a restabilit disuasiunea” (din latinescul deterrere, a descuraja prin teroare) pentru a ține la distanță Israelul și Statele Unite, în timp ce Israelul credea că poate lansa un atac împotriva Iranului fără să sufere consecințele. Acest lucru s-a întâmplat acum, chiar dacă Iranul nu a provocat în mod deliberat un atac excesiv de letal asupra Israelului [6]. A fost un mesaj de descurajare, nu un atac!
Celebrul analist militar rus Andrey Martyanov [7] a explicat că Israelul era un tigru de hârtie în fața imensului triumf strategic al Iranului, care este acum principalul lider al lumii musulmane, cu o populație de 1,8 miliarde de locuitori. Aș nuanța însă acest lucru spunând că Iranul nu are bombe nucleare, invenție repetată continuu de Israel, care are peste 300 de bombe nucleare clandestine la Dimona (conform fostului președinte Carter).
Pe 14 aprilie, Orientul Mijlociu s-a trezit cu o nouă ecuație geopolitică, în care Iranul a intrat în scenă cu panoplia sa de nouă rachete hipersonice, pe care le ține secrete, deși nu-și folosește încă arsenalul tehnologic avansat.
Iranul își păstrează în rezervă adevărata armă economică: închiderea Strâmtorii Ormuz, care ar provoca o criză mondială odată cu creșterea de neoprit a prețului petrolului.
În timp ce Israelul își repetă mantra „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”, colonelul Douglas McGregor se teme că premierul Netanyahu își va lansa bombele nucleare împotriva Iranului [8].
[1] « Despite Western Insistence that Iran Failed, Iran Did What It Planned to Do in Israel », Larry Johnson, A son of a new american revolution, April 15, 2024.
[2] « Failed deterrence : Iran attack on Israel a second failure of Biden administration to stop conflict », Bill Gertz, The Washington Times, April 16, 2024.
[3] « US, ’Israel’ failed to stop Iran from attacking : INSS », Al-Mayadeen, April 14, 2024.
[4] « Press TV exclusive : All hypersonic missiles used in Iran’s strikes against Israel hit targets », Press TV, April 15, 2024.
[5] « ¿Cómo Responderá Israel ? ¿Usará sus Clandestinas 300 Bombas Nucleares ? », Alfredo Jalife, YouTube, 16 de abril de 2024.
[6] « Scott Ritter : Iran’s Retaliatory Attack ’Reestablished Deterrence’ to Hold Israel, US in Check », Svetlana Ekimenko, Sputnik, April 14, 2024.
[7] « Broken Arrow », SmoothieX12, YouTube, April 16, 2024.
[8] « Col. Douglas Macgregor : Will Israel Go Nuclear ? », Judge Napolitano, YouTube, April 17, 2024.