de Teodor Bujor
Se pare că am ajuns în vremurile despre care Sfânta Evanghelie după Matei ne-a avertizat încă de mult timp în urmă, în cap. 24, vrs. 4-5: ”Răspunzând, Iisus le-a zis: Vedeţi să nu vă amăgească cineva. Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi pe mulţi îi vor amăgi”. Acțiunile așa numitului și pretinsului Patriarh Bartolomeu se înscriu perfect în descrierea pe care Mântuitorul o face profeților mincinoși, celor care amăgesc lumea spunând că vorbesc în numele Domnului, dar care îi rătăcesc pe cei naivi care le dau ascultare.
Într-un mod similar, Bartolomeu, care se pretinde a fi ocupantul scaunului patriarhal al cetății Constantinopolului, cetate care de fapt a dispărut în Evul Mediu, o dată cu cucerirea ei de către Imperiul Otoman și transformarea în Istanbul, își folosește în scopul dezbinării și distrugerii aparenta greutate istorică. Aparentă pentru că în mod real Patriarhia Constantinopolului nu reprezintă o Biserică națională, la fel ca celelalte Biserici Ortodoxe autocefale, având în fapt doar 5000 de credincioși pe teritoriul Turciei, restul jurisdicției sale fiind alcătuit din diferite diaspore greu de cuantificat și asupra cărora pretențiile Patriarhiei Constantinopolului sunt destul de greu de justificat.
În mod deloc întâmplător, principala jurisdicție a lui Bartolomeu I este în SUA, de unde ar rezulta că, de fapt, acest impostor este mai degrabă un episcop american decât unul european, ceea ce se și vede din acțiunile sale întru ruperea Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Se vede că, lipsit de jurisdicție reală, Bartolomeu vrea să își facă rost – prin anomalia inventării unei noi biserici – de o jurisdicție teritorială în Europa mai consistentă decât mănăstirile de la Muntele Athos. Dar ca să rupi o Biserică istorică și să dezbini ortodoxia doar pentru a-ți justifica existența și pentru a corespunde cerințelor politicii americane în Ucraina, este o faptă mult prea gravă ca să poată fi catalogată doar ca o simplă ”simonie”.
Iar celelalte Biserici Ortodoxe naționale ar trebui să fie foarte atente la manevrele de acest fel ale lui Bartolomeu I. Cine poate garanta că, peste o vreme, același Bartolomeu nu va dori să își facă rost de fiefuri și în alte țări ortodoxe și să își înființeze și acolo biserici, în numele primatului istoric de care se prevalează scaunul de Constantinopol?
Așa încât Bisericile care s-au grăbit să îi recunoască lui Bartolomeu I impostura de a înființa biserici pe teritoriul de drept canonic al altor Biserici istorice, mai bine întemeiate și mai justificate decât Constantinopolul care a rămas doar o lecție de istorie, au comis o mare eroare. Dacă americanii care îl sponsorizează pe Bartolomeu se vor supăra mâine pe Biserica Ortodoxă Română sau pe Biserica Ortodoxă Greacă sau pe Biserica Ortodoxă Sârbă pentru că nu sunt de acord cu căsătoriile între persoane de același sex sau cu adopția copiilor de către aceste cupluri, îl vor trimite frumos pe Bartolomeu să inventeze alte biserici pe teritoriul Bisericilor naționale istorice, pentru a le distruge și a le închide gura?
Așa încât cutia Pandorei pe care a deschis-o Bartolomeu inventând o nouă biserică a Ucrainei, total falsă și dezbinătoare, reprezintă acum un avertisment pentru toate Bisericile Ortodoxe autocefale. Nu sunt Bisericile Ortodoxe de acord cu o nouă anulare a Paștelui din cauza așa numitei „pandemii”? Nu sunt de acord Bisericile Ortodoxe cu închiderea bisericilor, cu vaccinarea obligatorie, cu corectitudinea politică sau cu ”Zona liberă pentru LGBTIQ” (instituită recent chiar de Parlamentul European pe teritoriul UE, ca mesaj și politică de promovare a acestor relații), așadar ce se întâmplă dacă Bisericile nu se arată supuse în fața acestor enormități? Ei, ia să vedeți cum vine ereziarhul Bartolomeu I și le trântește o biserică paralelă cu sprijin internațional de la americani ca să distrugă orice opoziție față de globalizarea furibundă și anormală, față de distrugerea valorilor creștine și umane.
Așa încât cazul Bartolomeu I care inventează biserici pentru a le face pe plac globaliștilor nu ar trebui tratat cu ușurință, câtă vreme și celelalte Biserici Ortodoxe autocefale se află sub presiunea guvernelor din propriile state, a Uniunii Europene și a SUA, de a se ”adapta” noilor realități progresiste și „transumaniste”.