de Florin Platon
Se tot vorbește zilele acestea de pachetul de Legi ale Securității, noua ‘Bulă Papală’ servită Românilor. Nimic mai ironic decât surpriza comentatorilor pe noutatea demersului. Și nimic mai greșit.
Se omite disonant că pentru avansarea acestor legi și modificărilor aferente este nevoie în primul rând de voință și acord politic – consemnul politic! Un consens politic perpetuat aproape fără nicio piedică din ’89 până azi, cu creșteri bugetare și mărirea puterii ‘Serviciilor’ continuu de la un guvern la următorul. Nu poți judeca puterea și abuzul acestor ‘Servicii’ fără să judeci puterea politică care le face posibile.
Practic, în timp ce guvernele, președinții și parlamentele se schimbau, în timp ce ideologiile se perindau iar noi votam pe unii împotriva celorlalți – ‘Serviciile’ au rămas singura putere neschimbată, intangibilă și invariabilă votului nostru.
Am putea să ne întrebăm onest atunci, dacă schimbând sistemul politic în ’89, am schimbat oare și ‘Serviciile’. Dacă ‘Securitatea’ era atât de omniprezentă și puternică cum se spune, cum ar fi fost posibilă ‘Revoluția’ fără concursul lor?! Și în timp ce diverși politicieni, de la prim-miniștri la președinți post-decembriști, de la Năstase la Băsescu, sunt executați penal și asasinați politic, ‘Nașii’ trădării și asasinării lui Ceaușescu sunt și astăzi intangibili, o proiecție a puterii și continuității lor chiar și 32 de ani mai târziu.
Societatea românească de după ’89 a devenit astfel captivă acestei Securități, câștigătoare a ‘Revoluției’ și care s-a perpetuat astfel și dincolo de comunism, in liberalismul post-decembrist. Mai mult de atât, aceasta s-a eliberat de controlul politic exercitat și condiționat de partid anterior lui ‘89 și a devenit propriul său stăpân și jucător politic în noua ‘democrație capitalistă’, independentă de voința și controlul cetățenilor. Iar prin rolul jucat în răsturnarea regimului naționalist-comunist al lui Ceaușescu, în favoarea și cu girul puterilor externe, Securitatea a devenit și interfața și garantul acestor interese străine în viitorul neoliberal al României, cu tot ceea ce a urmat – de la privatizări, la devalizarea statului, traseul pro-american și militarismul atlantic.
Este de notat că acest model de proiectare a unor interese private/ străine prin sistemul opac al serviciilor de informații al unui stat, nu este o noutate sau caz izolat, fiind în fapt principalul risc al oricărui astfel de serviciu și motivul necesității fundamentale de control politic și cetățenesc al acestor servicii. În anii Războiului Rece, Uniunea Sovietică a realizat acest control, infiltrare și proiecție a propriilor interese în toate serviciile de securitate/ informații ale statelor de sub influența sa. Și același fenomen s-a întâmplat desigur și în tabăra opusă, cu infiltrarea și controlul de către Statele Unite a serviciilor de informații/ securitate din statele Blocului Vestic, cu cazuri marcante de imixtiune politică și anti-democratică în state precum Italia sau Grecia.
Această structură inflexibilă variațiilor politice și dispozițiilor populare de moment, este în fapt o structură suprastatală și suprapolitică, legitimată și consolidată, la momentul respectiv, în primul rând prin opoziția și pretextul pericolului Sovietic din Războiul Rece. Cât a mai reușit societatea civilă să reia din puterile acestor servicii rămâne îndoielnic, din moment ce după expirarea unui pericol justificator, apărea mereu altul, generând noi pretexte, excepții și noi puteri acestor servicii.
Judecând prin prisma acestor structuri de putere putem încerca și interpretări mai nuanțate pe conflicte geopolitice precum cel din Ucraina – unde președintele statului invadator este fost ofițer KGB, iar Ucraina este captivă încă din 2014, unui sistem de forță opac, format din trupe paramilitare, “consultanți străini” și un serviciu de securitate (SBU) care funcționează ca aparat represiv direct, cu arestări discreționare și asasinări în stradă.
Întrebarea care rămâne este – dacă aceste ‘Servicii’ funcționează în societate sub controlul nostru politic sau exact invers – „Democrația” noastră e doar marja de toleranță a propriului lor sistem?!