Mișcarea de Nealiniere este un forum important de consultare politică ce activează în principal în numele intereselor și priorităților națiunilor în curs de dezvoltare, care nu mai doresc să fie colonia nimănui, ci aspiră să rămână independente și suverane.
Cea mai apropiată doctrină politică de cea a mișcării de Ne-Aliniere este cea de neutralitate. Trebuie precizat că aceasta nu înseamnă nici izolaționism, nici non-angajare, nici non-implicare.
Mișcarea a fost fondată cu ocazia conferinței de la Bandung, în Indonezia, în perioada 18–25 aprilie 1955. Conferința a reunit 29 de națiuni care reprezentau peste jumătate din populația globului, dar care dețineau doar 8% din bogățiile lumii. Rezoluția finală adoptată atunci a afirmat dreptul popoarelor de a dispune de propria soartă. S-a învederat că, din păcate, la universalizarea acestui principiu contribuiseră două războaie mondiale.
Aceeași rezoluție afirma o altă valoare universală: egalitatea în suveranitate a tuturor națiunilor. Tot aici se afirma refuzul ingerinței în treburile interne ale altor state întrucât acest principiu frumos rămâne ineficient într-o lume în care națiunile sunt împărțite în „puteri” și „mari puteri”. Rezoluția formulează și dezideratul reglementării pe cale pașnică a conflictelor; se pronunță pentru dezarmare, pentru desființarea armelor de distrugere în masă; condamnă colonialismul ca fenomen care neagă drepturile fundamentale ale omului, care este contrar Cartei Națiunilor Unite și împiedică realizarea păcii și cooperării mondiale.
Conferința de la Bandung a clarificat ideea ca națiunile emergente (în curs de dezvoltare) constituie Lumea a treia, săracă, subdezvoltată și suprapopulată; situată între Lumea Întâi, a țărilor democratice, având ca vârf de lance Statele Unite, și Lumea a doua, a țărilor comuniste, coordonate de Uniunea Sovietică.
Pentru a sublinia importanţa MNA în politica mondială, în 1961, în timpul Primului Summit de la Belgrad, președintele John F. Kennedy a făcut o declarație despre eveniment, afirmând:
Credem că oamenii reprezentați la această conferință sunt devotați unei societăţi mondiale în care indivizii au deopotrivă dreptul și libertatea de a-și determina propriul destin — o lume în care niciun popor nu este înrobit de altul, în care cel puternic nu-l devorează pe cel slab. Poporul american și MNA au în comun acest devotament.
Dintre țările Europei, Iugoslavia s-a integrat foarte bine în retorica nealinierii. Revoluţiile socialiste au avut multe lucruri în comun cu revoluţiile anti-coloniale și anti-imperialiste, ceea ce a conferit o semnificaţie deosebită cazului de emancipare al Iugoslaviei în contextul socialismului. Mișcarea de Nealiniere a oferit Iugoslaviei ocazia de a-și poziţiona politica și cultura pe plan global pe baza formulei:
modernism + socialism = politică de emancipare.
Așa cum formulează A. W. Singham și Shirley Hume în 1986:
Tito a fost cel care a arătat lumii afro-asiatice existenţa unei Europe necoloniale care ar fi plină de înţelegere faţă de aspiraţiile lor. Determinând Europa să se grupeze, Iugoslavia a ajutat la crearea unei mișcări internaţionale. (1)
Cuvinte precum solidaritate, fraternitate, egalitate, pace și lupta împotriva imperialismului, colonialismului și apartheidului au rezonat adeseori la conferinţele MNA.
După încheierea Războiului Rece, Mişcarea Nealiniată şi-a pierdut o mare parte din relevanţa pe plan internaţional. De atunci MNA a devenit mai puțin vizibilă pe scena politică a lumii. Această estompare este, fără îndoială, direct legată de ascensiunea și victoria neoliberalismului în societatea tot mai globalizată. Respectivele influențe neo-liberale au ca efect erodarea în lume a spiritului național în favoarea marilor corporații și a „economiei de piață”, care aduce beneficii tot mai uriașe în folosul unei minuscule clase a bogaților.
Mişcarea de Nealiniere respinge în continuare „unilateralismul” ca instrument al politicii externe precum şi „măsurile adoptate unilateral de anumite state care pot conduce la minimizarea şi încălcarea Cartei ONU, a dreptului internaţional şi a drepturilor omului”, se afirmă în ”Declaraţia politică de la Caracas”, adoptată în iulie 2019 de miniştri de externe şi diplomaţi reuniţi în capitala Venezuelei.
În noul context internațional caracterul Mișcării de Nealiniere a translatat către ne-alinierea față de tendințele unipolare, globaliste, care vizează constituirea unei stări de hegemonie mondială a ordinii liberale. Reprezentanții MNA resping cu fermitate orice tentativă de instituire a unui for mondial care să dicteze celorlalte state norme și directive fără a ține cont de opțiunea acestora.
În octombrie 2019 a avut loc un nou summit al Mişcării de Nealiniere. Summitul s-a desfășurat la Baku, capitala Azerbaidjanului, ţară care a preluat pentru următorii trei ani (până în octombrie 2022) preşedinţia rotativă a acestei mişcări.
Referință:
- A.W.Singham și Shirley Hune, Non-Alignment in an the Age of Alignments, Zimbabwe: The College Press, 1986, p. 52.