de Iurie Roșca
În eseul de față mă voi referi la o dublă inadecvare la noile realități, determinate de o serie de factori spirituali, economici și tehnologici. Și anume la falsa alternativă la sistemul globalist, pe care o pretinde o serie de țări reunite în cadrul BRICS și la ineficiența rezistenței legaliste practicate de cei care încearcă să facă opoziție sistemului.
Personal urmăresc presa de alternativă în patru limbi, engleză, franceză, rusă și română. În special după declanșarea operațiunii speciale de asasinare prin injectare, de modificare genetică și control mental, ce s-a desfășurat sub numele de cod ”pandemia Covid-19”. Au trecut mai bine de trei ani de la începutul acestei farse sinistre ce a vădit o nouă realitate geopolitică, care ne scăpa atenției până atunci. Și anume. Toate statele vizibile ca pondere geopolitică și-au demonstrat o obediență absolută față de un singur centru de comandă mondial.
1. Aderarea la religia covidismului ca probă a loialității față de globaliști
Singurele state care au încercat să reziste în fața agresiunii totale a forțelor globalist-sataniste cu pretext medical au plătit cu viața propriilor conducători. Și spre onoarea lor, toți fără excepție au fost de culoare. Vezi în acest sens materialul sugerat la subsolul paginii. Am putea adăuga la aceste exemple Suedia și Belarus, unde autoritățile au evitat să-și terorizeze propriile populații cu restricții draconice și să-și distrugă propriile economii prin lockdown-uri.
În rest, SUA, Canada, țările UE, Rusia și China, alături de celelalte țări reunite în cadrul BRICS, s-au dovedit a fi conduse de către niște guverne-marionetă, controlate de un singur centru de putere pe care îl putem numi fără nicio exagerare Guvernul Mondial care acționează prin agenții afiliate ONU precum OMS.
Așa cum am arătat în câteva articole recente, numitorul comun al tuturor statelor supuse centrului de comandă globalist este ONU cu politicile sale stabilite prin Agenda 21 și Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă.
Enumerăm aici încă o dată doar principalele elemente ale Marii Resetări ca sfârșit al civilizației umane și intrare în faza apocaliptică a TEHNOCRAȚIEI și TRANSUMANISMULUI, care țintește două priorități majore, DEPOPULARE și CONTROL, promovate pretutindeni în lume, fără ca statele cu pretenții de a reprezenta o alternativă ”Occidentului colectiv” să manifeste dezacorduri majore:
· Organizarea de false pandemii precum Covid-19 în scopul introducerii unor seruri letale, impregnate cu elemente precum proteina spike, nano-particule, substanțe fluorescente numite sugestiv luciferază, celule din fetuși umani avortați etc., toate laolaltă producând modificări genetice iremediabile, o creștere uriașă a ratei mortalității, inclusiv printre minori și tineri, a avorturilor spontane și a deceselor subite, îmbolnăviri masive de cancer și de SIDA, precum și o sterilizarea populației mondiale.
· Aderarea la mitul climatismului, care impune falsul încălzirii globale, a efectului de seră ca pretext pentru distrugerea totală a economiei mondiale prin interzicerea combustibilului tradițional (petrol, gaz, cărbune), precum și prin impunerea „economiei verzi”, a ”amprentei de carbon” etc;
· Promovarea politicii de eliminare a banilor lichizi și impunerea monedei digitale a băncii centrale (CBDC);
· Instaurarea unui sistem de supraveghere totală prin utilizarea masivă a camerelor de supraveghere, a programelor de recunoaștere facială, a QR-codurilor, a portofelului digital etc.;
· Digitalizarea totală a societății;
· Introducerea masivă a IA și a roboticii care va provoca, pe lângă supravegherea și controlul total, un șomaj mondial de proporții colosale;
· Ingineria genetică ce vizează refasonarea întregii creații, de la plante și animale până la ființa umană, inclusiv clonarea animalelor și a oamenilor;
· Augmentarea omului prin fuziunea dintre fizic, digital și biologic în cadrul cele de-a patra revoluții industriale;
· Convergența dintre disciplinele științifice Nanotehnologie, Biotehnologie, Tehnologia informațională și Știința cognitivă, abreviate în engleză prin acronimul NBIC;
· Interzicerea alimentației normale cu carne de origine animalieră sub pretexte de ordin sanitar (gripa porcină, gripa aviară, evacuarea gazelor la bovine drept cauză a încălzirii globale etc.);
· Impunerea unor insecte și viermi cu titlul de produse alimentare.
Este bine să reținem că la ora actuală are loc o tranziție rapidă de la ”civilizația banilor” (Valentin Katasonov) spre ”civilizația tehno-științei” și a postumanității. În acest sens toate predicțiile lui Jacques Ellul despre ”trădarea tehnologiei” se materializează cu exactitate. Obsesia cuceririi naturii de către om s-a transformat în cucerirea omului de către tehnologie.
Lista realităților de coșmar enumerate mai sus ar putea fi continuată. De pildă, conceperea artificială a copiilor, sexualizării minorilor, legalizarea pedocriminalității, revoluția LGBT etc. E adevărat că o serie de țări musulmane, China și Rusia se opun sodomizării și distrugerii familiei, însă având în vedere forța devastatoare a culturii de masă promovate prin tehnologiile moderne și războiul cognitiv total purtat de către centrele de putere globaliste, o anume desincronizare în gradul de depravare a societăților va fi depășită în maximum un deceniu-două. Occidentul a devenit global, reușind să contamineze întreaga lume cu maladiile sale.
Dinamica și amploarea fenomenelor enumerate mai sus este una de-a dreptul diluviană sau, mai exact, literalmente apocaliptică. Din această perspectivă se impune o evaluare corectă și profundă a acestei realități internaționale care nu se înscrie în schemele geopoliticii clasice, depășind clivajele pe orizontală dintre state și grupuri de state. De asemenea, este necesară o inventariere a metodelor de luptă a mișcării de rezistență față de dictatura tehno-științifică ce se instaurează cu o rapiditate fulgerătoare.
Pentru a testa gradul de loialitate a oricărui stat și conducător de stat față de centrul de putere globalist pe care îl numim generic Guvernul Mondial este suficient să întreprindem următorul exercițiu intelectual. Să proiectăm asupra acestora grila de lectură propusă mai sus, care va developa cu precizie maximă adevărata natură a regimurilor politice respective și a demnitarilor din ierarhiile statale.
Primul exercițiu. A aderat sau nu statul/conducătorul respectiv la genocidul mondial sub acoperirea falsei pandemii Covid-19 sau nu? Și aici – o, ce surpriză șocantă! – regăsim în aceeași colecție de fantoșe ale Guvernului Mondial pe Donald Trump și Joe Biden, pe Vladimir Putin și Xi Jinping, pe Justin Trudeau și pe Narendra Damodardas Modi, pe Emmanuel Macron și pe Ursula Gertrud von der Leyen, pe Vladimir Zelensky și pe Viktor Orban.
De aici reiese că orice conflict existent între ”Occidentul colectiv” și Rusia/China/BRICS – de ordin ideologic, diplomatic, economic sau militar – este unul secundar în raport cu agenda comună impusă acestora prin organizații globaliste precum ONU și OMS. Și asta pentru că – atenție maximă!!! – desfășurarea cu forța unui tsunami a agendei globaliste va provoca niște transformări uriașe la scară mondială care vor accelera sosirea fazei terminale a civilizației umane. Toate romanele distopice și filmele din seria horror cu funcții de programare predictivă nu doar că vor deveni realitate mai rapid decât ne putem imagina noi, cei din disidența anti-Sistem. Dacă nu se va produce nici o turnură radicală, nici o ruptură majoră în ordinea internațională, omenirea se va pomeni în fața unei extincții implacabile. Atunci chiar și ateii, și liber-cugetătorii își vor aminti brusc de Apocalipsă și vor striga la Dumnezeu. Din simplul motiv că vor vedea cu ochii lor aceste realități transcendentale inaccesibile omului modern.
Ce ar trebui să facă un stat/un regim politic/un conducător al unei națiuni independente?
1)Să denunțe cu fermitate crima împotriva umanității care este operațiunea de asasinare în masă a omenirii sub acoperirea pLandemiei Covid-19?
2) Să părăsească de urgență Organizația Mondială a Sănătății și să denunțe orice relație cu GAVI, Alianța Globală pentru Vaccinuri și Imunizare.
3) Să întrerupă orice cooperare cu Big Pharma, denunțând toate acordurile cu corporațiile transnaționale producătoare de vaccinuri.
4) Să anuleze orice obligativitate de vaccinare a populației, de la copiii nou-născuți și până la persoanele în vârstă.
5) Să inițieze o anchetă penală împotriva demnitarilor care au stabilit relații de complicitate cu criminalii din elita mondialistă în scopul comiterii unor asasinate în masă.
La distanța de peste trei ani de la declanșarea pLandemiei Covid-19 a întreprins vreun stat astfel de măsuri? Evident, nu. Și atunci, de ce atâta entuziasm în cercurile internaționale de rezistență împotriva hegemonismului american față de Rusia lui Putin, China lui Xi sau BRICS? Încerc să răspund la această întrebare.
1. Prietenii noștri occidentali din rețeaua disidenților detestă atât de puternic sistemul dominant, încât basculează într-o stare de adorație oarbă față de țările și conducătorii formali ai acestora, ajungând până la stări de idolatrie.
2. Confuzia respectivă este alimentată masiv de discursul oficial al oamenilor de fațadă din Est, care contestă ”valorile occidentale”, pretinzând că ar apăra valori civilizaționale de alternativă. Adică, intelectualii din rezistența antioccidentală cad în capcana retoricii oficiale și nu fac nici o distincție între vorbe și fapte.
3. În orice conflict dintre două părți avem tentația să luăm partea uneia dintre acestea. Este sindromul spectatorului al unui meci de fotbal sau al unui alegător în cadrul confruntării dintre guvernare și opoziție. În astfel de situații este greu de acceptat ideea că fauna politică respectivă nu are nici un figurant pozitiv.
4. Propaganda unor capitale precum Moscova, prin RT, Sputnik etc. este destul de eficientă pentru a menține iluzia unei alternative în raport cu Occidentul. Aceasta este întreținută și prin faptul că studiourile respectivei companii media existente în țările occidentale îi invită în permanență pe intelectualii interziși în presa dominantă, iar ambasadele au grijă de prezența lor la toate evenimentele mondene.
5. Moscova recurge la vechea strategie aplicată pe parcursul anilor 1920-1930 de către Comintern, care știa să flateze și să corupă un număr impunător de intelectuali occidentali care se transformau în trompete ale regimului sovietic, ”de alternativă” celui capitalist.
6. În momentul de față o serie întreagă de rebeli angajați în lupta cu Sistemul s-au stabilit la Moscova sau fac vizite regulate acolo, transformându-se volens-nolens în niște neocominterniști aflați în slujba Kremlinului.
7. Având un spirit critic remarcabil și manifestând o putere de analiză lăudabilă în articolele, conferințele publice și cărțile lor, deseori prietenii noștri occidentali manifestă o orbire uimitoare în raport cu realitățile din Rusia sau din China. A discuta cu ei despre natura puterii politice, structura instituțiilor de stat, procesul decizional, structura economiei naționale, politica editorială a presei dominante din aceste țări etc. este imposibil. Oamenii sunt dispuși să-și cultive la infinit propriile iluzii atunci când pur și simplu nu sunt nevoiți să-și onoreze simbria primită de la generoșii lor prieteni estici.
2. Climatismul ca armă de distrugere în masă în mâinile globaliștilor
Acum câteva cuvinte despre mitul climatismului și implicațiile acestuia în instaurarea Noii Ordini Mondiale. Nu voi aprofunda subiectul, în schimb aș recomanda o serie de cărți pe marginea acestui subiect de o valoare academică exemplară:
François Gervais: ”L’urgence climatique est un leurre”, ”Merci au CO2: Impact climatique et conséquences: quelques points de repères”, ”Impasses-climatiques-contradictions-discours-alarmiste”; Christian Gerondeau: ”Le CO2 est bon pour la planète: Climat, la grande manipulation” ”La religion ecologiste”, ”La voiture électrique et autres folies: la religion écologiste”; Tim Ball; ”The Deliberate Corruption of Climate Science”; Calude Allegre: ”L’imposture climatique”; Rémy Prud’homme: ”L’idéologie du réchauffement”, ”Warmism as an ideology: soft science and hard doctrine”, ”Le mythe des energies renouvelables”, Marc Morano, ”Climat Change”, ”Green Fraude”.
Amintim aici un adevăr banal, cunoscut de toată lumea din mediul intelectual al disidenței antiglobaliste. Desuveranizarea statelor este un plan vechi al elitelor mondialiste care a fost realizat din plin. Și dacă știm că lumea este condusă de niște rețele de influență, de societăți secrete și corporații transnaționale, de ce limităm acest adevăr axiomatic doar la spațiul occidental?
Mai amintim și faptul că diversiunea de proporții mondiale cu o miză strategică majoră numită pe bună dreptate ”religia ecologistă” sau ”ideologia încălzirii globale” a fost impusă statelor ca urmare a elaborărilor Clubului de la Roma creat de către clanul Rockefeller în scopul fundamentării teoriei depopulării. Această teorie falsă a devenit convenție internațională în urma Summit-ului Pământului de la Rio de Janeiro din 1992, care s-a desfășurat sub egida ONU. Astfel, climatismul a devenit normă internațională, iar conceptul Dezvoltare Durabilă a migrat în mai multe acte ale aceleiași ONU. Tabăra noastră înțelege prea bine scopul acestor proiecte – instaurarea Noii Ordini Mondiale. Dar oare i se opune vreo țară acestei strategii? Nu. Atunci cum se explică faptul că vedem prea bine cum acest plan este implementat în Occident, dar ne scapă faptul că în Est se întâmplă același lucru?
Ce ar fi trebuit să facă un stat/un guvern independent și patriotic pentru a respinge agenda globalistă bazată pe religia ecologismului?
1. Să denunțe toate convențiile internaționale adoptate în cadrul ONU și ratificate de către statele membre, care dau o aparență legală mitului climatismului și strategiei perfide numite Dezvoltare Durabilă?
2. Să inițieze o dezbatere oficială la nivel internațional, cu atragerea experților onești din domeniu, pentru a denunța această diversiune ce urmărește reducerea populației și instaurarea unei dictaturi mondiale.
A schițat vreun stat sau vreun conducător al acestuia vreo intenție de a se dezice de niște angajamente internaționale care anulează independența națională, distrug economia și conduc spre depopulare în masă? Nu. Și dacă lucrurile stau așa, de ce preferăm să avem o abordare selectivă și asupra acestei probleme majore a umanității?
Sau, să zicem, care stat (grup de state) cu pretenții de independență și-ar putea permite luxul să abandoneze Organizația Mondială a Comerțului și Banca Reglementelor Internaționale? Nici unul? Atunci despre ce fel de independență economică am putea vorbi? Dar anume independența economică determină independența politică. Ca să nu mai spunem despre obsesia generalizată a dependenței unei economii naționale de piețele străine și de comerțul exterior, orice idee de protecționism economic sau economie de proximitate fiind date uitării deopotrivă de țările mici ca și de cele mari.
În aceeași ordine de idei subliniem că ieșirea din îmbrățișarea mortală a Sistemului globalist trece prin respingerea tranșantă și oficială a planului de lichidare a banilor lichizi (cashless society), a obsesiilor tehnolatre care devin normă juridică și realitate practică precum ”orașe de 15 minute”, ”smart cities – smart thigs – smart bodies – smart minds” etc.
În aceste condiții, dacă globalizarea este un destin, o lege inexorabilă în accepția progresismului ca singură viziune asupra lumii, de ce am manifesta atâta zel pentru cultivarea diferențelor de ordin civilizațional, religios sau ideologic? Toate acestea trec pe un plan secund, urmând să fie dizolvate definitiv în cazanul globalizării tehnologice, economice și culturale. Uniformizarea, omogenizarea, dezumanizarea și intrarea în paradigma terminală a celor doi gemeni ai răului – tehnocrația ți transumanismul (Patrick M. Wood) apar ca fiind inevitabile, ca o predestinare ce ar urma să încheie în mod tragic și accelerat istoria omenirii.
3. Inadecvarea metodelor de luptă politică în condițiile tiraniei
Date fiind noile realități internaționale și ținând cont de faptul că dictatura mondialistă a suprimat toate drepturile și libertățile legale, fapt ce s-a văzut din plin cu ocazia falsei pandemii Covid-19, trebuie să recunoaștem că metodele tradiționale de luptă politică au devenit total inoperante. Tirania sanitară impusă de hiperclasa mondialistă este însoțită de o teroare fără precedent împotriva celor care nu acceptă linia oficială. Metodele de instaurare a unui regim totalitar mondial variază de la cenzură pe platformele digitale dominante, la hăituire, stigmatizare publică și ostracizare și până la asasinate directe, care sunt prezentate ca atacuri de cord sau accidente rutiere. Delictul de opinie și impunerea ”gândirii unice” nu este doar apanajul regimului chinez, ci se extinde în egală măsură asupra spațiului occidental și a Rusiei.
În aceste condiții, având în vedere ritmurile accelerate de impunere a Noii Ordini Mondiale, persoanele și grupurile sociale care reprezintă Rezistența se pomenesc într-un impas total. Recursul la vechile metode de luptă politică în noile condiții n-are nicio șansă de succes. A face uz de metodele democratice și legaliste în condițiile terorii de stat este la fel de absurd precum era în Rusia de după lovitura de stat din octombrie 1917 sau în Germania nazistă de după 1933.
Crearea de partide, participarea la alegeri, organizarea unor demonstrații stradale, colectarea de semnături, expedierea de mesaje electronice sau petiții unor demnitari, toate acestea nu-și mai au rostul în noile condiții. Mai grav, întreaga muncă de informare și trezire a societăților la realitate, pe care o facem noi, militanții anti-Sistem are un impact limitat și nu poate să producă o răsturnare a situației. Asta din cauza controlului asupra mentalului colectiv exercitat de decenii prin mass-media dominantă și cultura de masă, prin manipulare și managementul percepțiilor, prin rețelele de socializare și individualismul hedonist.
Iar apelurile interminabile ale unor activiști la conștiința civică a cetățenilor care sunt chemați să se deștepte au un impact limitat, încadrându-se în marja de eroare deloc deranjantă pentru puterea globalistă. În fața unei ineficiențe totale a metodelor legaliste, soluția care rămâne este recursul la violența politică. Însă și această variantă pare a fi luată în calcul de către oligarhia mondială. ”Guvernarea prin haos” (L. Cerise) este tocmai ceea ce se urmărește de către aceasta.
În aceste condiții doar intervenția lui Dumnezeu în istorie mai poate răsturna actuala stare de lucruri și deschide o perspectivă mai luminoasă pentru omenire. Însă Occidentul devenit global L-a trădat pe Dumnezeu, este mândru de propria orbire spirituală și persistă în eroarea autosuficienței omului autonom. Chiar și larga majoritate dintre noi, militanții antiglobaliști și suveraniști, ne-am laicizat definitiv, având o percepție orizontală asupra lumii. Și asta spre deosebire de dușmanii noștri, profund atașați lui Satan, care știu bine cu cine luptă. Prin urmare, precum spuneam în articolul precedent, în timp ce sataniștii s-au aliat cu prințul acestei lumi, noi, dușmanii lor, refuzăm alianța cu Împăratul cerului și al pământului, Iisus Hristos.
În aceste circumstanțe, când ne-am pomenit trădați de toți oamenii de stat, lipsiți de drepturi, incapabili de violență politică și străini de sursa divină, ce ne mai rămâne să facem?
Aș zice să ne continuăm munca de afirmare temerară și hotărâtă a adevărului în pofida tuturor riscurilor. Să demascăm oamenii de stat și politicienii trădători, să încurajăm adepții să se pregătească de o luptă îndelungată și plină de sacrificii. Dar și să fim într-o deplină stare de veghe. În arta războiului ca și în box succesul depinde de intuirea și valorificarea maximă a momentului oportun. Antrenorul meu de box ne învăța așa: ”Atunci când te afli în ring cu adversarul în față, să nu închizi ochii. Riști să scapi cel mai interesant moment”. Adică să primești o lovitură de grație și să fii învins.
4. Războiul ca fază terminală a lumii sau o oportunitate și un nou început?
S-ar putea ca din acest impas istoric să nu existe o altă ieșire decât un război. Nu ni-l dorim. Însă dacă oricum globaliștii l-au provocat deja, să sperăm că sacrificiile enorme, care par la ora actuală greu de evitat, să se soldeze cu un nou început pentru omenire. O soluție greu de acceptat pentru generațiile de azi, demasculinizate, hedoniste și narcisiace. Însă o altă cale de trezire din starea de letargie, de remasculinizare, de reașezare a societăților pe temeiurile virtuților morale, a ierarhiilor și onoarei se pare că nu există.
Războiul ce se desfășoară deocamdată doar pe teritoriul Ucrainei, originile și implicațiile acestuia ar merita un articol aparte. Până atunci, însă, menționăm că acest război urzit și inițiat de către atlantiști, de către SUA care întruchipează răul absolut este doar o verigă în lungul lanț istoric de ofensivă a anglo-saxonilor, a civilizației talasocratice împotriva Rusiei ca civilizație continentală, telurocratică. Scopul este evident: distrugerea Rusiei ca stat, demantelarea ei teritorială, denuclearizarea și scoaterea ei din istorie. Ținta majoră a agresorilor este Ortodoxia și imensele sale resurse naturale.
În aceste condiții, evident, simpatiile noastre sunt de partea victimei agresiunii care este Rusia. Doar că ele nu se extind în mod obligatoriu asupra conducerii acestei țări impregnate cu rețele de influență străine și lipsite de un conducător care ar fi la înălțimea marilor provocări ale momentului istoric de azi. Dinamica ultimilor trei ani, din momentul instituirii terorii covidiste, precum și cele șaisprezece luni de război au dezvăluit fața adevărată a guvernanților ruși. De la obediență față de globaliști și dependența de oligarhia ce controlează economia țării până la incapacitatea șocantă de a face față unei crize majore precum e războiul. Plus o prezență masivă a elementelor ostile interesului național în aparatul de stat și cel propagandistic, situație ce ar putea fi caracterizată prin doi termeni complementari: ”coloana a cincea” și ”xenocrație”. Dar la toate acestea sperăm să revenim mai detaliat într-un alt articol.
De altfel, războiul se înscrie perfect în strategia globalistă ce urmărește depopularea, devastarea statelor naționale, distrugerea economiei, pauperizarea maselor și provocarea unui haos generalizat, toate reprezentând precondițiile instaurării Noii Ordini Mondiale.
În altă ordine de idei, date fiind noile circumstanțe internaționale, actualul sistem politico-juridic și economico-financiar internațional pare să fie nereformabil. Iar o eventuală reașezare a lumii pe niște baze noi, mai echitabile și mai umane, să devină posibilă doar după un nou război mondial. Doar o pace postbelică ar mai putea recroi lumea. Dar asta cu riscul greu de evitat de dispariție a lumii în pârjolul nuclear.
În orice caz, chiar și fără autoanihilare ca urmare a folosirii armelor de distrugere în masă această civilizație hipertehnologizată se îndreaptă vertiginos spre un colaps inevitabil.
În asemenea cazuri noi, creștinii, spunem, ”Facă-se voia ta, Doamne!”. Nu pentru că am fi fataliști, nici adepții ai predestinării. Dimpotrivă. Optimismul creștin este cheia caracterului invincibil al omului religios.