Continuăm expunerea culiselor Loviturii de Stat din decembrie 1989, acțiune executată prin conlucrarea mai multor servicii secrete, atât din țară, dar mai ales din afara României.
Vă recomandăm să consultați și prima parte a seriei.
Vă prezentăm acum a doua parte a expunerii efectuată de domnul Corvin Lupu într-o serie de emisiuni realizate la televiziunea Global News. Moderatorul emisiunii a fost dr. Calistrat Atudorei. Pentru o mai bună asimilare a elementelor prezentate, vă oferim atât înregistrarea video, cât și transcrierea parțială a expunerii.
Această a doua parte a fost difuzată în data de 16 august 2023. De remarcat că transmisiunea a fost bruiată insistent și până la urmă blocată prin întreruperea conexiunii la internet a domnului Corvin Lupu.
Iată mai întâi înregistrarea video:
Iată și transcrierea parțială a prezentării:
Cauze care au favorizat evenimentele din decembrie 1989 (continuare din partea 1)
Ceaușeștii au ajuns să fie vulnerabili și ușor de nimicit datorită eliminării treptate a cordonului administrativ care ar fi trebuit să-i lege de popor și care nu le mai era loial. Echipa care l-a propulsat la putere i-a fost loială. După îndepărtarea de URSS, cei loiali lui Ceaușescu au dispărut unul câte unul și s-au restrâns la membrii familiei și la câțiva generali, în frunte cu Milea și cu Nuță, care vor fi asasinați de complotiști, fără mari probleme.
După anul 1977, când generalul Iulian Vlad a fost numit secretar de stat în MI cu probleme de securitate, au fost atrași în Securitate copii ai unor înalți demnitari de partid și poziționați foarte convenabil pentru ei, astfel încât aceștia să-l influențeze numai pozitiv pe Ceaușescu cu privire la activitatea instituției Securității. Câteva exemple mai cunoscute sunt fetele lui Ion Dincă, prim-vice-prim-ministru al României, la rândul lor căsătorite cu ofițeri acoperiți ai Securității, fiica și ginerele generalului Victor Athanasie Stănculescu, prim-adjunct al ministrului Apărării, băiatul lui Ștefan Andrei, ultima funcție sa fiind cea de vice-prim-ministru al guvernului, băiatul lui Gheorghe Oprea, prim-vice-prim-ministru al guvernului răspunzător de industria României și alții. Mulți dintre membrii conducerii României aveau să trădeze și să treacă de partea complotiștilor care urmăreau să-l răstoarne pe Ceaușescu și să preia puterea. În 21 decembrie 1989, în sediul CC al PCR, Nicolae Ceaușescu spunea unor înalți demnitari de partid și de stat că: „România este într-o situație mai grea decât în vreme de război. În timp de război, știi cu cine te lupți, ai dușmanul în față. Acum, avem dușmanii în față, în spate și în mijlocul nostru”.
Fiindcă anterior ultimelor idei pe care le-am rostit ne-am abătut și ne-am referit la declarațiile date sub jurământ de colonelul Dumitru Rășină, să mai spunem că el nu a fost singurul care a declarat aceste lucruri. Colonelul de securitate Paulian Păsărin a confirmat și el într-un interviu preluat de o mare parte a presei din România, că morții de la Timișoara care au fost incinerați la București erau membrii ai comandourilor străine și a reamintit că în Ungaria, după evenimentele din România, s-a ridicat și un monument în cinstea ofițerilor eroi unguri morți în România în decembrie 1989, care nu au morminte.
De asemenea, colonelul Dumitru Rășină a arătat că în anul 1990, în cursul procesului la care a fost supus, procurori și judecători militari i-au cerut să dea declarații mincinoase. El a refuzat, a declarat adevărul, iar la proces a constatat că declarațiile sale au fost sustrase de la dosar.[1] Noul regim politic care se declara a fi unul democratic, uman, pus în slujba statului de drept și care îmbrățișează „valori occidentale”, debuta dezastruos.
Tot Dumitru Rășină a fost primul care a dezvăluit că în 11 noiembrie 1989, în cel mai mare secret, șefii județeni de securitate a fost convocați în trei locuri din țară, unde să se prezinte fără șoferii lor[2] și unde li s-a comunicat că în scurt timp, Ceaușescu va fi răsturnat și ucis, în urma unor mișcări populare de tipul celor de la Brașov (15 noiembrie 1987) și Valea Jiului (1-3 august 1977), când va fi obligat să fugă, va fi prins și judecat. Dumitru Rășină a spus că ultimul ordin a fost: „…mergeţi la inspectorat, chemaţi şefii, nu-i panicaţi, ca să fie cu urechile în patru şi ei să selecţioneze pe ăia care ar fi capabili să facă dezinformare, să facă provocare, să facă incitare, în caz că au loc treburile astea.”[3]
Discutând la mine în casă despre Dumitru Rășină, generalul Iulian Vlad mi-a spus că Rășină era nebun! Fără să reflectez, am reacționat instantaneu și i-am spus că nu cred că Rășină era nebun și că sunt convins că dacă dumnealui, generalul Iulian Vlad, ar fi știut că Rășină este nebun l-ar fi destituit imediat și l-ar fi scos din aparatul de securitate. Or, Rășină a rămas în funcție până după 22 decembrie 1989. A fost unul dintre primele mele dialoguri în contradictoriu cu generalul Iulian Vlad. La discuție participa și un prieten comun al nostru, cadru de securitate la unitatea de transmisiuni cifrate, care avusese tangențe cu transmisiuni cifrate emanate de colonelul Rășină și care mi-a spus ulterior că eu am avut dreptate, respectiv că Rășină nu era nebun, doar că el n-a avut curaj în fața generalului Vlad să mă confirme.
Toate dezvăluirile făcute de Dumitru Rășină s-au adeverit în timp. Era un securist mai onest, care nu făcea parte din complotul anticeaușist/antiromânesc care urmărea îngenunchierea României, jefuirea ei și readucerea țării în sfera sovietică de interese.
Note bibliografice
[1] Corvin Lupu, Trădarea Securității în decembrie 1989. Secrete ale intervenției străine împotriva României, București, 2015, pp. 128-129 și 222.
[2] Mulți dintre șoferi erau recrutați de ofițerii Unității Autonome de Contrainformații de pe lângă DSS.
[3] Iulian Grosu, Revoluția, Securitatea și o zi misterioasă: 11 noiembrie 1989, în „Adevărul” din 6 iulie 2011.
(VA URMA)