de Florin Platon
Astăzi, 15 Noiembrie 2020, se desfășoară alegeri în Republica Moldova. Turul doi din confruntarea pentru Președinția Moldovei.
Diferit de Occident de exemplu, alegerile din Europa de Est au de cele mai multe ori, aparența alegerii între bine și rău, între două poziții irenconciliabile care depășesc dialogul și parteneriatul politic firești în orice democrație și stat normal. O confruntare între mai mult decât soluții și opțiuni politice. O confruntare în note geopolitice, care însă depășește simplele granițe și interese străine – o confruntare între două Europe.
Alegerile de azi din Moldova sunt doar continuarea unei confruntări începute cu mult înainte și cu mize mult mai mari. În 1992, Samuel Huntington lansa teza „Ciocnirii Civilizațiilor”, o replică la teza lui Francis Fukuyama, „Sfărșitul Istoriei”. Opoziția celor două teze conturează nu doar micul conflict electoral din Moldova, ci chiar viitorul Europei și poate chiar al lumii.
Într-adevăr, pentru mulți dintre promotorii Liberalismului Vestic, istoria nu oferă nicio altă perspectivă posibilă, însăși opțiunea alegerii, fundamentată de democrație, devine indezirabilă. Dincolo de Liberalism și Europenism, pentru aceștia, nu mai există nimic. Este chiar „sfârșitul istoriei” lui Fukuyama. În opoziție, teza „Ciocnirii Civilizațiilor” reduce Liberalismul Vestic la o simplă opțiune politică și parcurs istoric finit. Ceea ce la Fukuyama e un sfărșit, la Huntington sunt abia zorii unui nou început, dincolo de Liberalism.
Este de notat că acest conflict civilizațional a început cu mult înainte de mica confruntare din Moldova și chiar mult înainte de Războiul Rece. Chiar și separarea Imperiului Roman între cel Vestic, de sorginte latină și germanică, și cel Estic, de sorginte greacă și orientală, poate fi considerat prima opoziție civilizațională a Europei. Pe falia noii diviziuni de putere, Biserica se va scinda la rândul ei, în Catolică și Ortodoxă. Însă dincolo de considerentele politice ale scindării, fiecare cultură își va imprima propria identitate în diviziunile create, așa cum separarea între Catolicism și Ortodoxism nu este doar o diferență de rit, ci însăși diferența civilizațională dintre Europa Germanică și Europa Orientală.
Puțini știu azi, vizitând Veneția, că monumentul de pe fațada catedralei Sf. Marcu, cei patru cai de bronz[1], sunt o rememorare a faptului că înainte să fie ocupat de Islam, Constantinopolul, centrul Creștinătății Ortodoxe, a fost atacat și jefuit de Catolici, eveniment după care Bizanțul nu va mai reveni niciodată la puterea inițială și va permite în final ocuparea Estului European de către Turci pentru secolele următoare.
Mai spre nord, pe această falie, opoziția civilizațională a însemnat prigonirea Ortodocșilor de către Biserica Catolică, lipsirea acestora de drepturi sau tratarea lor ca cetățeni de mâna a doua – de la prigonirea Românilor din Transilvania, la Cruciadele Catolice împotriva slavilor ortodocși.
În toată această expansiune și conflict între civilizații, Europenii Estici și Orthodocși au fost considerați de către Vest drept barbari, în afara civilizației, și inferiori ca indivizi umani. Această mentalitate își va găsi expresia ultimă în Fascismul Vestului European și „Lebensraum”[2] (Spațiul Vital), care sub Hitler și planul său „Generalplan Ost” (Master Plan for the East), planifica exterminarea sau transformarea în sclavi a tuturor slavilor („Untermenschen” – sub-oameni) din teritoriile ocupate. Polonezi, Ucraineni, Ruși, Cehi și oricare alți slavi sau persoane considerate ca nefiind Arieni aveau să fie exterminați în cele mai crude moduri posibile. Înfometare, executați prin împușcare în gropi comune, de către batalioanele morții (Einsatzgruppen[3]) sau arși de vii.
Adevărata frontieră este cea care separă Lumea Germanică, de Lumea Slavă. Este datoria noastră s-o plasăm unde vrem noi să fie. Dacă cineva întreabă de unde am obținut dreptul de a extinde spațiul germanic către Est, noi răspundem că pentru o națiune, conștiința a ceea ce reprezintă, aduce cu ea acest drept. Succesul justifică orice.
– Adolf Hitler[4]
Ceea ce Nazismul a eșuat prin victoria URSS în 1945, a fost reluat în aceeași logică în 1989, prin revanșa Vestului European împotriva Europei de Est. Ceea ce a urmat nu a fost cu nimic altceva decât același „Lebensraum”, practicat de către Occident prin colonialism în întreaga lume, timp de sute de ani.
După 30 de ani de Liberalism Vestic, la vest de Moldova, România și-a pierdut toată industria națională, mare parte din terenurile agricole, pădurile, resursele și cam tot ce ce se putea prăda sub o formă sau alta. Iar populația, mare parte din ea, transformată în forță de muncă ieftină pentru Occident. Dacă în Nazism, se murea în lagăre de concentrare, astăzi Est-Europenii mor în lagăre de muncă[5]. „Arbeit macht frei”[6] (munca te va elibera), sloganul de la intrarea în lagărul de exterminare de la Auschwitz, e azi mai actual ca oricând.
Este oare aceasta Europa pe care ne-o dorim?
Într-o prefață cenzurată la „Ferma Animalelor”, George Orwell spunea:
În Anglia, o țară liberă, ideile nepopulare pot fi cenzurate și fără violență (…) Unul din motive fiind faptul ca presa este deținută de persoane bogate care au toate motivele pentru a cenzura anumite idei. Și un al doilea motiv este practic – „buna educație”. Dacă ai o „bună educație”, ai fost la cele mai bune școli, atunci ai internalizat înțelegerea că sunt anumite lucruri pe care pur și simplu nu trebuie să le spui – și cred că putem adăuga – nici să le gândești[7]
„Buna educație” înseamnă să nu vezi astăzi un jurnalist ca Julian Assange torturat și încarcerat fără proces, în chiar Uniunea Europeană. Înseamnă să nu vezi abuzurile poliției împotriva protestelor, din Franța, până în Germania sau România. Să nu vezi discriminările care se fac față de Est-Europeni și emigranții închiși în lagăre. Să nu vezi condițiile de muncă în care oamenii sunt tratați ca animalele. Să nu vezi tinerele fete din Est, prostituate în Occident, iar pentru cele „mai norocoase”, prostituate online (Bucureștiul este capitala mondială a prostituției online[8]).
Înseamnă să nu vezi sărăcia și copiii care se duc la culcare flămânzi. Să nu vezi distrugerea sistemului de sănătate, al educației și transformarea satelor în „lumea a treia”. Să nu vezi munți întregi defrișați, poluare și distrugerile de mediu iremediabile. Să nu vezi industria de armament și toate războaiele susținute cu armament sau cu intervenții militare de către Occident. Să nu vezi revoluțiile „colorate” care au aruncat state întregi în haos, distrugere și sărăcie, și cauza migrațiilor din prezent.
Să nu vezi că „piața liberă” exportă inechitate socială și sărăcie și condamnă țări întregi la precaritate. Să nu vezi că distrugerea climatică și poluarea sunt creația Capitalismului, a cărui singură logică este exploatarea.
Pentru cei care și-au definit succesul în societatea Capitalistă, condiția lor de posibilitate este identică cu cea a societății în care s-au împlinit. Pentru ei, Capitalismul și Liberalismul Occidental sunt singura posibilitate și „sfârșit al istoriei”.
Pentru un câștigător al Capitalismului, lumea sa, în chiar sfârșitul său, este cea mai bună dintre lumi. Iar în această logică, chiar alegerea sfârșitului devine confirmarea propriei sale împliniri individuale, preferând să sfârșească în lumea distrusă de el, decât să-și poata imagina o lume diferită. Este paradoxul observat de Slavoj Žižek când spunea – „Este mai ușor de imaginat sfârșitul lumii, decât sfârșitul Capitalismului”.
Pentru aceștia nu poate exista nicio altă lume decât cea Capitalistă, iar sfârșitul lumii la capătul Capitalismului este singurul sfârșit logic și acceptat.
Acest individualism, autojustificat prin Excepționalismul propriu, este chiar esența Fascismului, viu în toată logica Capitalistă a Liberalismului Vestic.
Dar cum poate cineva să spună adevărul despre Fascism, dacă nu este pregătit să vorbească împotriva Capitalismului, care de fapt îl produce?
– Bertolt Brecht
La marginea Europei, într-un spațiu pe care puțini Occidentali pot să-l arate pe hartă, pe chiar falia dintre civilizații, Moldova este astăzi în inima acestei confruntări pentru posibilitatea unei alte Europe, unui alt viitor, poate chiar dincolo de Capitalism și Liberalismul prădalnic.
Viitorul nu mai poate fi imaginat prin opoziția Vestului față de restul lumii. Nu mai poate fi imaginat prin exploatarea unei națiuni de către altă națiune. Nu mai poate fi imaginat prin transformarea planetei într-o marfă pe o piață și exploatarea sa ca o sursă nesfârșită de profit. Viitorul nu se mai găsește în Capitalism și Liberalism, iar ele au rămas doar un trecut, care, incapabil să se transforme într-un viitor, luptă împotriva oricărui alt viitor posibil.
Viitorul poate fi imaginat doar împreună, responsabilitatea și bucuria întregii Umanități. Acesta este singurul final posibil al conflictului civilizațional între Vest și Est, dacă va fi să mai avem un viitor. Iar crearea acestei posibilități, șansa acestui viitor comun, va fi jucată azi și de către acest mic stat, la marginea tuturor imperiilor – Moldova.
Referințe
[1] https://en.wikipedia.org/wiki/Horses_of_Saint_Mark
[2] https://en.wikipedia.org/wiki/Lebensraum
[3] https://en.wikipedia.org/wiki/Einsatzgruppen
[4] https://academic.oup.com/ahr/article-abstract/81/1/172/200170?redirectedFrom=fulltext
[5] https://www.arte.tv/de/videos/098419-002-A/re-schuften-im-schlachthof/
[6] https://en.wikipedia.org/wiki/Arbeit_macht_frei
[7] https://www.thenation.com/article/noam-chomsky-90th-birthday/
[8] https://video.vice.com/en_us/video/online-live-sex-cam-girl-world-capital-romania/5afae1aaf1cdb34717582029