GRUPUL PENTRU ROMÂNIA. Comunicatul Nr. 19

Distribuie

Cetățeni ai României,

Politicieni din conducerea României,

Ofițeri ai sistemului de Apărare, Siguranță Națională și Ordine Publică,

Jurnaliști din toate instituțiile mass-media din România,

Grupul pentru România se adresează dumneavoastră din dorința de a vă conștientiza asupra nevoii de promovare a unui proiect coerent de țară, în baza căruia să se acționeze pentru scoaterea României din statutul colonial dezastruos în care se găsește. În Comunicatul nr. 1 al GpR am prezentat pe scurt la ce ne referim când afirmăm această stare de fapt a României.

Decidenții politici ai României trebuie să acționeze doar în slujba țării și să pornească la implementarea unui nou proiect de țară de la Constituția actuală a României, cea care proclamă faptul că țara noastră este o țară suverană și independentă și să nu privească această prevedere constituțională ca fiind una opțională, sau ca pe o vorbă aruncată pe o hârtie.

Într-un comunicat trecut adresat societății românești ne-am referit la necesitatea resetării și reorganizării serviciilor secrete din România, ca un prim pas pentru eliberarea țării de sub controlul străin și preluarea puterii efective de către reprezentanți aleși în mod corect. GpR are convingerea că alegerile care se desfășoară în România nu sunt corecte, ci sunt manipulate de către serviciile secrete care le controlează în totalitate, în mod direct prin Serviciul de Telecomunicații Speciale și indirect prin agenți interpuși din cadrul Autorității Electorale. Prezența pe listele electorale din România a unor poziții fictive, de ordinul milioanelor (!) este suficientă pentru a exista certitudinea incorectitudinii alegerilor din România, la toate nivelele. Rezultatele alegerilor nu reflectă dorințele majorității poporului român și nici starea lui de spirit. Rezultatele alegerilor reflectă dorințele stăpânitorilor colonialiști ai României și ale slugilor lor din interiorul țării.

În prezentul comunicat, GpR dorește să promoveze cu determinare ideea necesității promovării luptei pentru Pace, ca și obiectiv care este cu certitudine o mare aspirație a întregului popor român. La posibili cetățeni iresponsabili, eventual chiar politicieni fiind ei, care ar dori război, nu ne vom referi.

Pentru promovarea Păcii, Grupul pentru România este de părere că:

– Este strict necesară promovarea unei politici de neutralitate față de părțile beligerante din actualul război (numit de Papa de la Roma „Al Treilea Război Mondial”), atât în Ucraina, cât și în Israel și oriunde altundeva s-ar mai putea el extinde.

Legat de promovarea unei politici de neutralitate, GpR reamintește că există precedente ca o țară membră a unei alianțe militare să fie neutră, neutralitatea fiind promovată în trecut inclusiv de România.

Împrejurarea că România este membru al NATO, nu presupune supunerea în orb a țării față de deciziile NATO. NATO se compune dintr-o sumă de state suverane și independente, așa cum ar trebui să fie și România și cum este legiferat în Constituție. Inițiativele NATO privitoare la implicarea organizației în diverse conflicte nu sunt obligatorii pentru statele membre. Conform prevederilor din tratatul organizației, NATO ar trebui să fie o organizație politico-militară cu caracter pur defensiv. Ca urmare, acțiunile militare ale NATO, de tipul atacurilor din Iugoslavia (1999) sau Afganistan (2001-2021) au fost agresiuni. Ele nu au avut nici un fel de conotație defensivă. Implicarea NATO în Ucraina nu este una legală, întrucât Ucraina nu este parte a NATO.

De-a lungul existenței NATO, o serie de state s-au manifestat în mod suveran și independent și au refuzat să se implice în agresiuni. Astfel, în noiembrie și decembrie 1998, mai multe state vest-europene au refuzat să ia parte la agresiunea planificată de SUA și de conducerea NATO în Irak. Acest fapt a condus la imposibilitatea implicării NATO în război în Irak și la organizarea de către SUA a unei coaliții care a atacat Irakul, i-a asasinat conducătorul, l-a distrus și a ucis 3 milioane de civili. Este regretabil că România a participat la acea agresiune, devenind părtașă la acțiunile genocidale din Irak și implicându-se în organizarea la București a unei închisori secrete a CIA, unde au fost torturați patrioți irakieni care luptau pentru libertatea patriei lor. O comisie a Parlamentului European a anchetat acest din urmă fapt și a concluzionat că acuzațiile la adresa României sunt reale. Astfel, în 31 mai 2018, CEDO a pronunțat o sentință de vinovăție a României pentru organizarea unei închisori de detenție și tortură secretă a CIA, în perioada septembrie 2003-noiembrie 2005. Această implicare a României este o pată pe istoria României, care, până la instaurarea regimului iudeo-euro-atlantic nu s-a mai petrecut niciodată. De altfel, președintele SUA din acel an, 2018, Donald Trump, a declarat că „războaiele din Orientul Mijlociu au fost mari greșeli”, iar lumea de astăzi avându-i în viață și activitate pe președinții Irakului și Libiei, Saddam Hussein și Muammar al-Gaddafi, ar fi fost „o lume mai bună”. România nu mai trebuie să se implice în asemenea agresiuni.

România s-a implicat și în agresiunea NATO din Afganistan, unde a acționat militar timp de 20 de ani, cheltuind sume mari de bani, pregătindu-și armata în condiții total diferite de necesitățile de apărare a teritoriului național și atrăgându-și adversitatea a numeroase state musulmane, foste partenere economico-financiare ale țării noastre. Din foști prieteni ai acelor popoare, am devenit dușmani ai lor de moarte. Întoarsă în România după retragerea rușinoasă din Afganistan, armata română a fost pusă de conducătorii iresponsabili ai președinției și guvernului să defileze pe sub Arcul de Triumf, pe sub care au trecut glorioșii învingători de la Mărăști, Mărășești și Oituz și regii României care au înfăptuit România Mare. Armata României nu mai trebuie umilită în aceste moduri.

Aceste greșeli politice ale diriguitorilor politicii României trebuie să fie analizate cu responsabilitate pentru a se evita în prezent și în viitor repetarea lor. Astăzi, când se derulează conflictul mondial din Ucraina, în cadrul NATO și al UE avem exemplele unor state mai mici decât România, demne și suverane, care au refuzat să sprijine vreuna dintre părțile implicate în război. Astfel au fost Ungaria, Austria și Slovacia.

Ungaria este un stat care în istorie a fost și este un adversar al României, dar care ne poate oferi exemple categoric superioare de suveranism național și de promovare prioritară a intereselor naționale proprii. Ungaria, stat NATO și membru al UE, menține relații de colaborare pe multiple planuri cu Federația Rusă și cu Republica Populară Chineză, având securitatea națională asigurată, știind că nu va fi implicată în război și nu va fi țintă, iar dezvoltarea țării se face în ritm accelerat bazându-se pe finanțarea unor mari proiecte de către Republica Populară Chineză. Ungaria a rupt acordul cu Fondul Monetar Internațional și nu mai plătește tribut cămătarilor evrei.

Avem exemple pozitive și din trecutul istoric recent al României. Conducătorii României, pe vremea când țara era membru al Organizației Tratatului de la Varșovia, în anul 1962, l-au trimis la Washington pe ministrul de Externe, Corneliu Mănescu, la secretarul de stat al SUA, Dean Rusk, pentru a transmite Statelor Unite că în cazul unui război între NATO și organizație Tratatului de la Varșovia, România nu va lovi ținte din Occident și de aceea roagă conducerea SUA să scoată țara noastră de pe harta cu țintele pe care NATO urma să le lovească în cazul unui război. Ca urmare, țintele care urmau a fi lovite de NATO în România au fost radiate de pe hartă și România a avut certitudinea securității militare asigurată, inclusiv în cazul izbucnirii unui război. În august 1968, se știe că România nu a participat la acțiunea militară a Tratatului de la Varșovia împotriva Cehoslovaciei, deși era membru al acelei organizații militare. Deci, s-a putut și se poate și astăzi, dacă este voință politică patriotică!

– Lupta pentru pace și neutralitate este și o formă de promovare a unui nivel mai înalt de suveranitate națională, iar GpR a arătat în comunicate precedente necesitatea creșterii nivelului de suveranitate pentru reușita promovării intereselor naționale ale românilor.

– De asemenea, promovarea Păcii și a neutralității țării creează condiții pentru obținerea de garanții de securitate din partea Rusiei și a Republicii Populare Chineze. Adversitatea Rusiei este astăzi un factor grav de risc de securitate pe care „partenerii” noștri strategici îl încurajează. Politicienii noștri trebuie să evite cu orice preț atragerea României în cursă, pentru a nu fi implicată în război.

Implicarea României în acest război presupune adversitatea militară a Rusiei și riscuri de securitate națională grave, pe care România nu le poate gestiona, nici militar, nici diplomatic. Noi nu dorim să fim ajutați militar de „partenerii” strategici după ce vom fi implicați în război. Noi dorim să nu fim implicați în război. De aceea, Grupul pentru România cere conducătorilor României să nu se implice în nici un fel în războiul din Ucraina.

Ajutorul militar pe care Statele Unite ale Americii, l-au oferit altor popoare implicate în diverse conflicte internaționale după al doilea război mondial și după acordul verbal din Malta, din 2-3 decembrie 1989, nu a fost în măsură să salveze aceste popoare de la distrugerea cvazi-totală. Ne referim la statele și popoarele Coreei, Vietnamului, Laos, Cambodgiei, Afganistanului, Irakului, Siriei, Libiei, iar acum Ucrainei, pe care Statele Unite ale Americii le-au ajutat militar și care au fost distruse în foarte mare parte. Acest tip de ajutor militar este unul dezastruos și clasa politică și militaro-informativă a României trebuie să îl evite cu orice preț.

Unul dintre cei mai valoroși politicieni ai SUA și gânditori politici ai secolului al XX-lea, evreul Henry Kissinger, a afirmat o realitate care nu trebuie uitată niciodată de politicienii români: „a fi adversar al SUA este periculos, dar a fi prieten cu SUA, este mortal!” România trebuie să fie o țară colaboratoare cu SUA și să evite să facă pași care s-o ducă la pieire.

– Pentru atingerea obiectivului de neutralitate a țării, România clasa politică românească trebuie să solicite trupelor străine din țară să se retragă, așa cum a procedat România și în anul 1958, când a reușit excepționala performanță de a determina retragerea din țară a armatei sovietice de ocupație.

– Nevoia neutralității României și a neimplicării ei în orice război rezidă și din faptul că poporul român nu mai are decât puține lucruri de apărat. Uriașa economie pe care a construit-o după al doilea război mondial a fost lichidată sau înstrăinată. Economia actuală din România aparține în cea mai mare parte companiilor multinaționale străine. Firmele românești mici și mijlocii nu sunt vizate de prezumtivi inamici. Pentru cine să lupte poporul român? Pentru companiile multinaționale care jefuiesc România? Pentru clasa politică ticăloșită și profitorii din jurul ei? Sărăcia românilor nu o vizează nimeni, iar pentru oligarhi, poporul român nu merită să moară. „Partenerii” militari străini din NATO ne cer să rezistăm cu orice preț și sacrificiu timp de 72 de ore până vor veni alții să ne apere. Pentru ce și pentru cine să ne sacrificăm? De cine să ne fie frică mai mult decât de regimul politic ticăloșit iudeo-euro-atlantic, ca să merite să murim, sau să ne trimitem copiii la moarte?

– Neutralitatea României poate oferi șansa transformării parteneriatelor strategice militare în parteneriate economice și tehnico-științifice, care să ajute România să se întrețină din propria economie și să stopeze creșterea datoriei externe, ca apoi să acționeze pentru lichidarea acesteia.

– Neutralitatea României poate oferi șansa deschiderii de cooperări economico-financiare cu Republica Populară Chineză, singura țară din lume care face investiții în dezvoltarea partenerilor de pe Noul Drum al Mătăsii. Investițiile chineze ar putea să refacă economia de stat a României, distrusă de regimul iudeo-euro-atlantic, pentru a oferi statului român mijloacele de care are nevoie pentru dezvoltarea țării. Susținerea României și a poporului român de către Republica Populară Chineză a fost dovedită în ultimul secol.

– Pentru realizarea dezideratelor de pace și neutralitate, aspirații ale majorității zdrobitoare a poporului Român, Grupul pentru România susține crearea unei alianțe naționale a tuturor celor interesați în promovarea proiectelor de pace, neutralitate și parteneriat economico-financiar cu China, respectiv partide politice, fundații, grupuri de reflecție, instituții media, personalități publice etc.

– GpR consideră că aspirațiile de pace și neutralitate ale poporului român trebuie legiferate printr-o lege organică, iar în cazul modificării Constituției României, pacea și neutralitatea trebuie să fie incluse într-un articol distinct, ca fiind obiective obligatoriu de îndeplinit de către conducătorii României.