de Pepe Escobar
Dolarul american este esențial pentru proiecția puterii globale a SUA. Dar în 2022, ponderea dolarului a monedelor de rezervă a scăzut de 10 ori mai repede decât media din ultimele două decenii.
Este limpede acum că statutul de monedă de rezervă globală al Dolarului american se degradează galopant.
Când presa corporatistă occidentală începe să atace serios narațiunea de-dolarizării lumii multi-polare, atunci știi că la Washington s-a instalat panica.
Cifrele: partea Dolarului în totalul monedelor de rezervă mondiale era de 73% în 2001, de 55% în 2021 și de 47% în 2022.
Cel mai important aspect care trebuie reținut este că, anul trecut, partea Dolarului a scăzut de 10 ori mai repede în comparație cu media ultimelor două decenii.
Nu este exagerat să estimăm că, la sfârșitul lui 2024 – când au loc alegerile prezidențiale din SUA – partea Dolarului din totalul rezervelor mondiale va fi de numai 30%.
Momentul decisiv – adevăratul declanșator al procesului care va duce la Căderea Hegemonului – a fost februarie 2022, când peste 300 de miliarde de dolari în rezerve străine ai Rusiei au fost „înghețate” de Occidentul Colectiv.
Fiecare stat de pe planetă a început să se teamă pentru propriile sale rezerve de dolari depuse în străinătate.
A existat și un moment comic: UE este nu poate să găsească cea mai mare parte a celor 300 de miliarde.
Să trecem acum la unele evoluții esențiale actuale de pe frontul comercial.
Peste 70% din acordurile comerciale între Rusia și China utilizează acum fie Rubla, fie Yuanul, potrivit ministrului rus de Finanțe, Anton Siluanov.
Rusia și India deja tranzacționează petrolul în Rupii.
Cu mai puțin de patru săptămâni în urmă, Banco Bocom BBM a devenit prima bancă latino-americană care s-a înscris ca participant direct în sistemul transfrontalier de plăți interbancare (CIPS), care este alternativa chineză a sistemului de mesagerie financiară occidentală (SWIFT).
Compania chineză CNOOC și compania franceză Total au semnat primul lor contract comercial de Gaze Naturale Lichefiate în Yuani, via Shanghai Petroleum and Natural Gas Exchange.
Acordul dintre Rusia și Bangladesh pentru construirea centralei nucleare de la Rooppur va ocoli și el Dolarul. Prima tranșă de 300 de milioane de Dolari se va face în Yuani, însă Rusia va încerca să convertească următoarele tranșe în Ruble.
Comerțul bilateral dintre Rusia și Bolivia acceptă acum contractele în Bolivianos. Un aspect esențial, dată fiind intenția Rosatom de a deține o poziție-cheie în exploatarea zăcămintelor din litiu din Bolivia.
Foarte important: o parte semnificativă a acestor schimburi implică țări membre BRICS. Iar alte cel puțin 19 țări au solicitat aderarea la BRICS+, versiunea extinsă a marii organizații multipolare a secolului XXI, ai cărei membri fondatori sunt Brazilia, Rusia, India și China urmate de Africa de Sud.
Miniștri de Externe ai acestor cinci state vor începe să discute modalitățile de aderare de noi membri la viitorul summit, care are loc în iunie, la Cape Town.
BRICS, în formatul său actual, deține deja o pondere mai mare în cadrul economiei mondiale decât G7.
Ultimele cifre ale FMI arată că cele cinci țări BRICS actuale contribuie cu 32,1% la creșterea mondială, față de numai 29,9% G7.
Cu Iranul, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Turcia, Indonezia și Mexicul – ca posibili noi membri, este limpede că principalii actori ai Sudului încep să se concentreze pe instituția multilaterală prin excelență pentru a zdrobi hegemonia occidentală.
Președintele rus Vladimir Putin și prințul moștenitor saudit Mohammad bin Salman (MbS) conlucrează într-o perfectă sincronizare, în condițiile în care parteneriatul Moscovei cu Riadul din cadrul OPEC+ se extinde cu rapiditate în sânul BRICS+, în paralel cu consolidarea parteneriatului strategic al Rusiei cu Iranul.
MbS a orientat deliberat Arabia Saudită către noul trident de putere eurasiatică Rusia-Iran-China (RIC), îndepărtând-o de Statele Unite.
Noua miză în Asia de Vest este viitorul BRIICSS, având în rol de vedete Iranul și Arabia Saudită, a căror reconciliere istorică a fost negociată de o altă piesă grea a BRICS, China.
Este important să notăm că apropierea Iran-Arabia Saudită implică și o relație mult mai strânsă între Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG) în ansamblul său și parteneriatul strategic Rusia-China.
Aceasta va avea ca efect roluri complementare – în termeni de conectivitate comercială și de sisteme de plată – pentru Coridorul Internațional de Transport Nord-Sud (INSTC), care leagă Rusia-Iran-India, și Coridorul Economic China – Asia Centrală – Asia de Vest, un element cheie al ambițiosului program chinez Belt and Road Initiative (BRI).
Astăzi, doar Brazilia, cu președintele său, Luiz Inacio Lula da Silva, ostatic al americanilor, și cu politica sa externă haotică, riscă să fie retrogradată de BRICS la rangul de actor secundar.
Dincolo de BRIICSS
Evenimentele în lanț care conduc către de-dolarizare au fost accelerate de efectele cumulate ale haosului lanțurilor de aprovizionare legate de COVID și de sancțiunile occidentale colective împotriva Rusiei.
Elementul-cheie este acesta: BRICS are materiile prime iar G7 controlează finanțele.
G7 nu poate produce materii prime, dar BRICS poate crea devize – mai ales atunci când valoarea lor este legată de lucruri concrete, precum aurul, petrolul, mineralele și alte resurse naturale.
Principalul factor care face ca balanța să se încline dinspre G7 către BRICS este că prețul petrolului și al aurului începe să fie dictat de Rusia, China și Asia de Vest.
În consecință, cererea pentru titlurile de valoare în dolari se prăbușește încet, dar sigur.
Mii de miliarde de dolari americani încep inevitabil să se întoarcă în țară, erodând puterea de cumpărare a dolarului și rata sa de schimb.
Prăbușirea unei monede folosite ca armă va sfârși prin a distruge întregul mecanism care se află în spatele rețelei globale de peste 800 de baze militare ale SUA și al bugetelor lor operative.
De la jumătatea lui martie, la Moscova, cu ocazia Forumului Economic al Comunității Statelor Independente (CSI) – una dintre organizațiile inter-guvernamentale cheie din Eurasia, formată după prăbușirea URSS – a fost discutată o integrare și mai mare între CSI, Uniunea Economică Eurasia (EAEU), Organizația pentru Cooperare de la Shanghai (SCO) și BRICS.
Nu întâmplător, coordonarea contraatacului organizațiilor eurasiatice împotriva sistemului actual controlat de Occident, care încalcă dreptul internațional, a fost una dintre temele cheie ale discursului ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov, la ONU, săptămâna aceasta.
După cum nu întâmplător patru state membre ale CIS – Rusia și trei „-stanuri” asiatice – au întemeiat SCO împreună cu China, în iunie 2001.
Din aceste motive, alianța globalistă Davos/Marea Resetare a declanșat războiul împotriva petrolului după începerea Operațiunii Militare Speciale (SMO) a Rusiei în Ucraina.
Au amenințat OPEC+ cerându-i să izoleze Rusia, dar au eșuat lamentabil.
În prezent, OPEC+, condus de Moscova – Riad, dictează regulile pe piața mondială a petrolului.
Elitele occidentale sunt panicate. Mai ales după bomba aruncată de președintele brazilian Lula în China, în cadrul întâlnirii cu Xi Jinping, când a lansat un apel către Sudul global să înlocuiască Dolarul cu monedele proprii în comerțul internațional.
Christine Lagarde, președinta Băncii Centrale Europene (BCE), a declarat recent la Consiliul pentru Relații Externe din New York – nucleul matricei Establishmentului american – că „tensiunile geopolitice între Statele Unite și China ar putea majora inflația cu 5% și pune în pericol dominația Dolarului și a Euro”.
Discursul la unison al presei corporatiste occidentale este că economiile BRICS care desfășoară relații comerciale normale cu Rusia „creează noi probleme pentru restul lumii”.
Total absurd! Creează probleme doar pentru Euro și Dolar.
Occidentul Colectiv a atins culmea disperării odată cu anunțul uluitor al unei noi candidaturi Biden-Harris în 2024.
Aceasta înseamnă că neo-conservatorii care conduc în realitate administrația americană își vor înteți acțiunile pentru a dezlănțui un război industrial împotriva tandemului Rusia-China în 2025.
Factorul Petro-Yuan
Ceea ce ne duce înapoi la de-dolarizare și la ce va înlocui hegemonia monedei de rezervă mondială.
Astăzi, peste 25% din importurile de petrol ale Chinei provin din Arabia Saudită. Iar China, după cum era de așteptat, este cel mai important partener comercial al Consiliului de Cooperare al Golfului (CCG).
Bursa Petrolului și Gazelor Naturale de la Shanghai și-a început activitatea în martie 2018. Orice producător de petrol, de oriunde, poate vinde astăzi la Shanghai, în Yuani.
Aceasta înseamnă că echilibrul de forțe pe piețele petroliere este pe cale să basculeze dinspre Dolar către Yuan.
Șpilul este că majoritatea producătorilor de petrol preferă să nu păstreze rezerve mari de Yuani; la urma urmei, toată lumea este încă obișnuită cu Petro-Dolarul.
Un motiv pentru Beijing să lege contractele futures pentru petrol de la Shanghai de convertirea Yuanului în aur.
Și asta fără a se atinge de rezervele masive de aur ale Chinei.
Procesul simplu are loc prin intermediul Burselor de Aur înființate la Shanghai și Hong Kong. Și, nu întâmplător, acest proces de schimb este cheia discuțiilor din cadrul Uniunii Economice Eurasiatice (EAEU) despre o nouă monedă care să ocolească Dolarul.
Boicotarea Dolarului are deja un mecanism: folosirea exclusivă în viitor a contractelor de petrol în Yuani la Bursa de Energie de la Shanghai.
Aceasta este metoda privilegiată pentru a pune capăt Petro-Dolarului.
Exercitarea puterii globale a SUA se bazează în mod fundamental pe controlul asupra monedei globale. Controlul economic reprezintă fundamentul doctrinei Dominației Totale a Pentagonului.
Acum, însă, până și dominația militară americană se clatină, în condițiile în care Rusia are un avans de neajuns în domeniul rachetelor hipersonice, iar triada Rusia-China-Iran poate desfășura o vastă gamă de rachete distrugătoare de portavioane.
Hegemonul – cramponându-se de un amestec toxic de neoliberalism, demență a sancțiunilor și amenințări generalizate – sângerează pe interior.
De-dolarizarea este răspunsul inevitabil la prăbușirea Sistemului.
În realitatea Sun Tsu 2.0, nu este de mirare că parteneriatul strategic Rusia-China nu manifestă nici o intenție de a-și întrerupe adversarul care este atât de ocupat să se sinucidă.
Sursa: The Cradle