de Calistrat Atudorei
Vă prezentăm o primă parte dintr-o serie de informații de o excepțională valoare pentru înțelegerea adecvată a actualului conflict din Ucraina. Aceste informații au fost prezentate de profesorul Corvin Lupu, un foarte reputat istoric și analist politic, ce dă dovadă de un mare curaj și probitate morală. Emisiunea a fost transmisă în direct în data de 3 septembrie 2022 de postul de televiziune România Civică TV și a fost moderată de dr. Calistrat Atudorei.
Evaluarea generală cu care ne pune în gardă de la început domnul Corvin Lupu este că în realitate principala „armă” la care se recurge în spațiul euro-atlantic este manipularea. Populația din cele 40 de state care s-au poziționat alături de SUA în susținerea Ucrainei, împotriva Rusiei, este „bombardată” doar cu retorica pe care o dorește Washingtonul. Această retorică are la bază premisa că Rusia ar fi lansat în 24 februarie 2022 un „atac mișelesc” asupra Ucrainei. Lucrurile nu stau chiar așa, dar ca să înțelegem este necesar să efectuăm o analiză care să meargă mai la rădăcina evenimentelor.
Trebuie clarificat mai întâi că întregul cadru internațional actual a fost configurat la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, imediat după anul 1945. Au fost stabilite în acest sens câteva tratate sau înțelegeri secrete (unele chiar foarte secrete) sau acte adiționale (tot secrete) asociate respectivelor tratate. Așadar atunci s-a decis modul în care să fie menținută pacea la nivel mondial. ONU a început să ia decizii în sfera relațiilor internaționale prin intermediul celor cinci învingători din război (SUA, Rusia, Marea Britanie, China și Franța).
În anul 2014 Vladimir Putin a devoalat că Stalin a făcut în 1945 o înțelegere secretă foarte convenabilă cu Occidentul. Și că acele înțelegeri nu pot fi modificate, ci doar completate. Acesta este în realitate motivul pentru care la negocierile de la Malta (în 2-3 decembrie 1989) nu s-a semnat nimic între liderii atlantiști și Gorbaciov. Au fost doar înțelegeri verbale, la care niciuna dintre marile puteri nu voia să renunțe. Mai mult, chiar au lăsat să se înțeleagă că poate și NATO se va desființa odată cu Tratatul de la Varșovia. Cel care a insistat în acest sens a fost Ceaușescu. El a solicitat public ca cele două organizații militare să se desființeze concomitent. Acesta se pare că a fost încă un motiv pentru care Ceaușescu devenise incomod.
Tot în perioada imediat următoare celui de-al Doilea Război Mondial s-a decis ca Germania și Japonia să nu mai aibă (1) voie în viitor să dețină arme nucleare și (2) să nu li se permită să lanseze rachete în spațiu, lucru care este menținut și în prezent.
Un element care este complet ascuns de populația lumii este că chinezii (și, bineînțeles, americanii) au baze pe Lună încă de multe zeci de ani. Informațiile oferite public sunt doar un spectacol de cancan, menit să țină atenția maselor ocupată cu știri nesemnificative și superficiale.
Așadar „cheia succesului” în menținerea ordinii internaționale era respectarea strictă a tratatelor la vedere și a înțelegerilor secrete.
Să remarcăm de asemenea că în august 1975, în cadrul Conferinței de Pace și Securitate din Europa, 32 de state europene alături de SUA și Canada au semnat respectarea status quo-ului stabilit după 1945. SUA și Rusia au intervenit doar în sferele lor de influență. SUA a intervenit (prin CIA și operațiunile Gladio) în Italia și Grecia. Marea Britanie a intervenit în Irlanda de Nord. URSS a intervenit în Polonia (în 1953), în Ungaria (în 1956) și în Cehoslovacia (în 1968) în scopul de a menține la conducere grupările pro-sovietice.
Este necesar să subliniem că în anul 1945 sistemul internațional a fost conceput de SUA ca să fie bipolar. În acea perioadă SUA producea enorm de mult armament, avea averi fabuloase, avansau tehnologic foarte rapid. Dar în 1945 războiul dintre SUA și Japonia era în impas. Japonezii luptau cu mare determinare și nu acceptau să se predea. În aceste condiții americanii au planificat invadarea totală a Japoniei. Urmau să atace din Okinawa. Dar bombardamentul atomic „a rezolvat” problema, Japonia a fost învinsă și depozitul din Okinawa a rămas nefolosit. Pentru negustorii războiului pacea a devenit un impediment. Ca urmare, au trimis armamentul în Coreea de Sud și Vietnamul de Sud, pentru a susține grupările anti-comuniste din aceste zone aflate sub influența SUA. Au rezultat două focare de război menținute pe timpul Războiului Rece, aproape 30 de ani. Așa a funcționat Lumea Bipolară. Dar cele două sfere de influență se mențineau în principiu într-un anumit echilibru între ele. Cele două superputeri efectuau lovituri de stat doar în propriile sfere de influență. Și astfel, la nivel mondial a fost menținută o pace care a durat 75 de ani.
Este important să mai știm că în ultima perioadă a existenței URSS, în interiorul său au avut loc mari frământări, pe care lumea nu le cunoaște. După moartea mareșalului Leonid Brejnev (care a condus URSS între anii 1964-1982) în URSS au activat trei grupări:
Prima era de tip autoritarist, de model stalinisto-brejnevist.
A doua era o grupare reformistă, prezentă în partid și în serviciile secrete, foarte strâns legată de Occident, și care propunea reformarea țării pe model Occidental. Dar acest plan nu era potrivit deoarece marile capacități ale Rusiei și resursele sale sunt de tip asiatic. Liderii URSS chiar au luat în discuție mutarea capitalei de la Moscova mai spre Est.
A treia grupare era naționalistă. Din cele 15 republici câte existau în Uniunea Sovietică, 14 aveau sistematic probleme foarte mari la bilanțul de sfârșit de an, erau mereu în criză, produceau mari datorii. Cea care mergea bine era Rusia, dar trebuia să acopere pierderile din celelalte 14, pe care practic le ducea în spate. Din acest motiv naționaliștii ruși doreau în secret destrămarea URSS.
Este semnificativ că în anul 2014 președintele Putin a afirmat public, neîntâmplător, că prăbușirea URSS a avut loc prin trădarea a doi foști președinți ai Rusiei: Mihail Gorbaciov și Boris Elțin. Ei erau exponenți ai celei de-a doua grupări, cea racordată la interesele globaliste.
Un alt aspect foarte important este că încă din anii 1970 Occidentul a intrat în criza de supra-producție: nu mai erau suficiente piețe de desfacere. Sfera sovietică de influență era închisă aproape ermetic. Iar Vestul avea o imensă cantitate de produse nevândute, șomajul creștea amețitor, apăruseră probleme sociale majore. Pe acest fundal occidentalii au început să negocieze cu Gorbaciov. Germania negocia și ea, separat și contra-cost, reunificarea între RFG și RDG. Ca un detaliu elocvent: în septembrie 1997, cancelarul Helmuth Kohl a fost acuzat public (de către Gerhard Schroeder, în plină campanie electorală) că a transferat către URSS (înainte de 1989) suma de 500 de miliarde mărci aur, ca mită pentru liderii comuniști în scopul de a accepta reunificarea. Reamintim că unificarea a avut loc în anul 1990, marcată de dărâmarea faimosului Zid al Berlinului. Însă directorul Deutsche Bank și trezorierul acesteia au fost găsiți morți și, conform versiunii oficiale, asasinii nu au fost găsiți. În astfel de situații este destul de clar că cei doi au fost pedepsiți de serviciile secrete.
Odată cu destrămarea URSS apare o nouă generație de oligarhi evrei în tot spațiul fostei uniuni, dar mai ales în Ucraina și Rusia. Trebuie spus că înainte de 24 februarie 2022 doar în Ucraina erau aproximativ 140 de oligarhi (majoritatea evrei). Ca termen de comparație, în toată Uniunea Europeană sunt doar 50 de oligarhi multimiliardari care au un grad de bogăție asemănător cu cel al oligarhilor din Ucraina! De unde au făcut atât de mulți bani? Din bogățiile fostei URSS. În Federația Rusă acești oligarhii s-au înmulțit și îmbogățit foarte mult în timpul lui Boris Elțin, adică în perioada 1992-1999. Este important să înțelegem că oligarhii au ținut Rusia la remorca economiei mondiale, globaliste. Ei au fost și sunt orientați împotriva suveranismului. Au căutat prin toate mijloacele să alinieze Rusia la globalizare, ceea ce a slăbit enorm de mult Rusia din toate punctele de vedere: economic, politic, militar.
Dar în anul 1999 naționaliștii ruși (cei din a treia categorie) au reușit să îl oblige pe Elțin să predea puterea către KGB (actualul FSB). L-au pus în locul lui pe Putin (fost agent KGB-ist), care fusese pregătit din timp și împins în față prin ordin. A ieșit din spionaj și a intrat în administrație ca viceprimar al Leningradului. Apoi l-au mutat la Moscova, ca șef oficial al FSB, cu misiunea de a-și instala oamenii lui în toată Rusia. În opinia domnului Corvin Lupu, Putin nu a fost niciodată omul globaliștilor. A fost întotdeauna un naționalist. Putin nu este nici supusul lui Klaus Schwab și nici al lui Rotschild, deși le-a făcut cu abilitate jocurile. Trebuie înțeles că este foarte greu să pui mâna pe putere în Rusia. Propaganda euro-atlantistă că Putin ar conduce de unul singur Rusia, ca un dictator, este hilară. Chiar să vrei să conduci de unul singur Rusia, nu ai cum. Pentru că sunt mii de direcții de rezolvat, nu poți să te impui de unul singur. Tot la fel a fost și cazul lui Stalin.
Problema lui Putin a fost că moștenea un vast aparat de putere construit de Gorbaciov și Elțin. Punctul care a marcat o mare transformare a survenit în data de 24 februarie 2022, odată cu operațiunea militară specială în Ucraina. Se poate spune că atunci a avut loc trecerea Federație Ruse de la globalism la suveranism. Să analizăm câteva detalii elocvente.
În primele zile de război s-a prăbușit bursa din Moscova, iar rubla s-a înjumătățit ca valoare. Totodată valoarea acțiunilor marilor companii ale oligarhilor ruși (marile companii ale Rusiei) s-a prăbușit complet. Valoarea acțiunilor companiilor ruse de pe bursele din toată lumea s-a prăbușit și ea. Ei bine, statul rus condus de naționaliștii lui Putin exact asta aștepta! Sute de avioane au pornit în toată lumea, iar guvernul rus a cumpărat toate aceste acțiuni ale companiilor ruse prăbușite, adică ale acestor oligarhi. A fost ca un fel de naționalizare. O mișcare extrem de abilă, prin care, pe bani puțini, naționaliștii ruși au acaparat aproape tot ce avuseseră oligarhii evrei. Practic i-au deposedat de averi. În acest mod statul rus a obținut o putere uriașă. În scurt timp, pentru prima dată, Putin a expus pe față fățărnicia oligarhilor ruși. A spus public că sunt egoiști, globaliști, că nu sunt patrioți. Interesant este că după aceea au început să moară în mod straniu mulți oligarhi evrei. Ca să o spunem mai direct: se pare că rebelii au fost pedepsiți pentru că doreau să țină mai departe Rusia la remorca Ocultei evreiești mondiale.
Așadar să înțelegem cu claritate: conflictul din Ucraina este o confruntare între naționaliștii ruși și puterea evreiască de la nivel mondial, cu sediul la Washington. Asta nu ne spune nimeni în mass-media! Domnul Corvin Lupu afirmă că a explicat câte ceva pe această direcție într-o emisiune difuzată în direct de Realitatea TV și ca urmare postul a fost amendat.
Ce s-a petrecut în Ucraina? În contul datoriei foarte mari acumulată de statul ucrainean, președinții evrei-khazari Poroșenko și Zelenski au predat familiei Rothschild toate activele statului ucrainean prin fondul de investiții Franklin Templenton, fond care aparține familiei Rothschild. Și, ce să vezi? Când a început războiul, armata rusă a bombardat din start, bucată cu bucată, proprietățile familiei Rothschild! Perla familiei Rothschild a fost uzina de avioane Antonov, de lângă Kiev, cea mai mare uzină de avioane (civile și militare) din Europa. În locul ei au rămas în urma bombardamentelor ruse doar niște cratere adânci de 50 de metri. Nu a mai rămas nimic din uzină. De ce? Pentru că erau acolo mari interese strategice ale familiei Rothschild, care este cea mai influentă de pe glob. De altfel este destul de bine cunoscut că această familie îl dirijează și pe actualul președinte al SUA, Joe Biden.
Să mai înțelegem că în conflictul din Ucraina, liderii SUA nu le dau soldaților care luptă acolo (mulți mercenari străini și soldați din țările NATO) doar armament: le dau inclusiv informații strategice, culese de sateliții americani. Informații esențiale despre mișcările trupelor rusești.
Este semnificativ să mai știm un lucru: trei companii americane au cumpărat 17 milioane de hectare de teren agricol în Ucraina. Adică cea mai mare suprafață de teren arabil din Ucraina. Iată de ce se pune atâta accent în mass-media globalistă pe subiectul exportului de cereale din Ucraina, aparent în numele „umanitarismului”. Și chinezii au teren cumpărat acolo, dar observăm că acela nu a fost bombardat de ruși. Mai mult, rușii chiar au intermediat exportul grâului din zonele cumpărate de China. Pentru că acele cereale nu aparțin Ucrainei, ci deținătorilor privați ai respectivelor terenuri. În realitate acele cereale au fost exportate ulterior către statele prietene cu Rusia. De aceea Rusia a făcut acel cordon pentru exportul de cereale.
Foarte important de știut este că nu doar nouă, românilor, ci populației din toată lumea, ni se refuză această informație fundamentală: evreii khazari dețin în mod real și efectiv puterea în sfera euro-atlantistă de influență. Dacă nu luăm în considerare acest element de fundal nu se poate înțelege nimic din istorie și din relațiile internaționale! Evreii controlează Statele Unite de foarte multă vreme. Doar doi președinți nu s-au supus, Lincoln și Kennedy (și parțial Trump). Și am văzut ce au pățit. Evreii khazari sunt așadar elementul trans-național care controlează scena mondială.
Ceea ce s-a produs este că după 24 februarie 2022 Federația Rusă s-a eliberat în mare parte de sub controlul oligarhic evreiesc/globalist. Este adevărat, mai sunt oligarhi și companii oligarhice evreiești în Rusia. Dar să observăm, de exemplu, că în mod „ciudat” unul dintre ei, evreu, a căzut de curând de la etaj, fiind internat în spital. Nu era un oarecare, ci președintele companiei Lukoil.
Să facem în mod necesar precizare, ca să nu se înțeleagă că am fi anti-semiți: cel puțin 80% dintre cei care își asumă astăzi etnia evreiască nu sunt evrei, ci khazari. Deci noi nu spunem ceva împotriva adevăraților evrei. Iar toate afirmațiile făcute aici pot fi dovedite.
Khazarii au venit în secolele III-IV din Asia Centrală, s-au așezat în Ucraina de astăzi, în nordul Mării Negre, într-o zonă unde erau și ortodocși, și catolici, și musulmani (mai ales tătari și turci). Au fost alungați de acolo și au ales religia mozaică pentru a-și ascunde identitatea. Apoi s-au infiltrat în toate popoarele pe parcursul Evului Mediu, fiind percepuți ca evrei. Să remarcăm că aproape toți liderii relevanți din Ucraina de astăzi sunt evrei-khazari. Ni se vorbește despre liderii regimului Zelenski ca și cum ar fi naționaliști ucraineni, ceea ce este fals. Ultranaționaliștii lor sunt naziști, au avut grupări cum ar fi cea a lui Stepan Bandera.
În ultimii ani Rusia naționalistă a căutat să își întărească alianțele anti-khazare. Cu câțiva ani în urmă președintele Putin i-a pus în vedere lui Bibi Netanyahu, pe care l-a invitat la Kremlin, că dacă va ataca Iranul, Federația Rusă va oferi Iranului sisteme de apărare S-400, de care Israelul nu se poate apăra. Iranul este un partener de bază al Rusiei și urmărește să scape de presiunea Israelului și a SUA, ca să nu calce pe urmele Irakului, Libiei și ale multor altora. Iranul a cerut acum să fie primit în BRICS. La fel și Turcia, care să nu uităm că e membră NATO. Condiția pe care le-a pus-o Putin a fost ca Iranul să se împace cu Turcia, adică să întărească alianța.
În paralel: de ce se urmărește de-dolarizarea? Pentru că în 1945 dolarii aveau acoperire în aur, bunuri și servicii. Dar din 1971 dolarul este o monedă fiat, adică o abstracțiune bancară ce este transformată în bani prin tipărirea inflaționistă a unor mormane de hârtii. Acum țările care se opun Globalismului khazar urmăresc de-dolarizarea, ceea ce pentru SUA înseamnă o înfrângere extraordinară. Ce au făcut ei până acum? Au cumpărat cu bani fără valoare bunuri și valori reale. În ultimii doi ani lucrurile au luat-o de tot razna: Federal Reserve Bank a tipărit enorm de mulți bani fără valoare reală, mai exact aproape 40% din toată masa monetară pusă în circulație.
Ca o vedere de ansamblu, putem spune că după 1991, cu complicitatea lui Gorbaciov și Elțin, nu au mai fost respectate înțelegerile stabilite după al Doilea Război Mondial. Nu au mai fost respectate cele două sfere de influență. Federația Rusă a fost „păcălită” și NATO s-a tot extins spre Est. Rușii au tot crezut că americanii (conduși de khazari) se vor opri. Dar nu s-au oprit și acum au ajuns la frontiera Rusiei, prin intermediul Ucrainei. Așa cum am arătat, este necesar să observăm că au lucrat și din interiorul Rusiei, prin intermediul oligarhilor evrei.
Cu privire la Rusia condusă de Putin: pe măsură ce au trecut cei 23 de ani de când Putin conduce Federația Rusă, el a naționalizat (rusificat) instituțiile statului. A creat o structură de putere care pe vremuri se numea Complexul Militar-Industrial, dar care acum se numește Siloviki, adică „cei puternici”. Acolo sunt 25-30 de oameni deosebit de influenți, de etnie rusă, care dețin pârghiile puterii. Ei decid politicile Rusiei privind spațiul cosmic, decid cine este desemnat primul ministru, componența serviciilor secrete, cine să conducă armata, președinția, etc. Siloviki este un organ colectiv de conducere. Acolo toți au păreri, propuneri, eventual își exprimă opoziția. Este un organ foarte viu, iar membrii săi nu sunt simpli figuranți, așa cum e în Parlament (Duma de stat). Aceasta este structura prin care conduce Putin. Prin Siloviki, Rusia a început să revină la tradițiile sale seculare. Patriarhul Kirill este și el membru de bază al Siloviki. Mai toți participă duminica la slujbele de la Biserică. Promovează ortodoxia, se opun orientării LGBT. Bineînțeles, și rușii se confruntă intern cu probleme de criminalitate, probleme legate de droguri și multe altele, dar au început acum un program de guvernare prin care își curăță țara.
Concluzie: Nerespectarea înțelegerilor de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a condus la război. Criza se datorează în primul rând Occidentului, care a împins cortina euro-atlantistă către Est. Globaliștii khazari au fost foarte deranjați de posibilitatea ca Rusia să devină o țară suverană.
(va urma)