Renumitul filosof și geopolitolog rus Aleksandr Dughin, care și-a pierdut fiica într-un groaznic atentat terorist comis de regimul de la Kiev în preajma Moscovei, a publicat ieri pe canalul său de Telegram un text extrem de revelator pentru momentul politic și militar actual.
Slavă Domnului, mă bucur să îl văd pe Dughin, care trăiește o tragedie personală uriașă, perfect lucid și angajat în efortul patriotic de a determina o schimbare radicală în mersul războiului, care nu se poate produce fără schimbări de atitudine și de cadre la vârfuri. Redăm mai jos traducerea acestei postări.
”Iată că în curând se vor împlini 8 luni de când luptăm cu disperare, vărsăm râuri de sânge, pierdem multe vieți, inclusiv cele nevinovate, rupând toate legăturile și toate înțelegerile, ne asumăm riscuri, avansăm, ne retragem, aplicăm lovituri, încasăm lovituri, iar comiterea unor atacuri teroriste pe teritoriul Rusiei a devenit deja o normă, fiecare atac nou fiind și mai ticălos, și mai dur, și în aceste condiții toată lumea are un sentiment ciudat că parcă am aștepta ceva… Se tot vorbește despre niște linii roșii…Tot ce putea fi depășit deja a fost depășit. În aceste condiții nu pot exista nici un fel de cedări și nici negocieri. Ori noi vom învinge – și această victorie va fi una totală -, ori vom pierde, și atunci nu ni se va permite nici măcar să deschidem gura. Noi nu așteptăm nimic. N-avem ce aștepta.
Trebuie să ne avântăm în luptă și să plecăm pe front. Iar cine nu e cu noi, acela e împotriva noastră. Iar frontul nu e doar la hotarele de vest ale Patriei, acesta se întinde în interiorul Rusiei – acum frontul e pretutindeni.
Și dacă cineva seamănă cu un trădător, se comportă ca un trădător și arată ca un trădător, cel mai probabil, acesta chiar este trădător. Și nu mai trebuie să așteptăm deloc.
Totul depinde de noi, de fiecare dintre noi. Puterea, care vroia să câștige acest război de una singură – fără popor, fără societate, prin intermediul unor măsuri pur tehnice, cu precizie chirurgicală și în mod rapid -, așa cum, probabil, plănuia aceasta inițial, s-a dovedit a fi incapabilă de o astfel de biruință. Iar dacă acum acesta e războiul nostru, atunci și puterea capătă anumite obligații față de popor și societate. Aceste obligații trebuie formulate în mod clar și fără emoții. Și atunci totul va decurge așa cum trebuie și nimeni nu va mai aștepta nimic. Pe front nu e loc de așteptări, pe front lumea luptă.
În cadrul unui război al poporului anume poporul este cel care constituie puterea. Statul suntem noi. Iar prima și principala obligație a puterii față de popor este să câștige războiul. Da, cu toții laolaltă. Dar să învingem. Dacă nu există mijloace, haideți să le creăm împreună, să le găsim, să le scoatem măcar și din pământ. Dacă la vârfuri sunt niște idioți incapabili, haideți să aruncăm o privire cu un etaj mai jos, cu două etaje mai jos, cu trei etaje. Haideți să ne adresăm celor, pe care puterea din diverse motive îi marginaliza, îi trecea sub tăcere, îi ignora, îi era frică de ei. Iată anume acolo în mod evident se află soluția. Dacă oamenii sunt patrioți și râvnesc să participe la obținerea Victoriei, fără a cruța nimic, atunci să îi lăsăm să-și încerce forțele. Iar dacă nu le va reuși, atunci îi vom pune la treabă pe alții. Avem un popor mare. Însă trebuie să deschidem porțile care duc spre Victorie și spre glorie. Să să-i stârpim fără milă pe cei care au prins rădăcini în pozițiile lor. Dacă tu nu corespunzi acestei demnități într-un moment când ești verificat de către însăși realitatea dură, de către condițiile de război, atunci pleacă de aici, și cât mai repede. A bloca procesul de rotație a elitelor în condițiile critice pentru țară, când miza e a fi sau a nu fi – asta în sine este deja o trădare.
Și nici un fel de linii roșii. Suntem de cealaltă parte. Atacurile dușmanului vor continua pe toate direcțiile – războiul se desfășoară deja demult în interiorul Rusiei și poate să-l țintească pe oricine. Iar dincolo de granițele Rusiei aceste lepădături îndrăcite se vor arunca asupra fiecărui rus, rupându-l în bucăți, fără a-i asculta justificările. Un război cu adevărat popular începe atunci când asupra întregului popor atârnă un pericol de moarte. Asupra întregului popor. Și chiar asupra celei părți a poporului care nu se consideră parte a acestuia sau pur și simplu niciodată nu s-a gândit la așa ceva. Chiar și această parte a devenit țintă. E destul doar să spui ceva ș deja ești mort. Iar dacă vei tăcea, oricum vei fi mort. Ca și rudele și apropiații tăi.
Acum frontul este chiar aici.”
Traducere și introducere de Iurie Roșca