de Calistrat Atudorei
Prăbușirea comunismului în blocul fostelor țări socialiste ce s-au aflat până în anul 1991 sub influența autoritară a Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste a constituit, probabil, cea mai importantă mutație în sfera relațiilor internaționale de după cel de-al Doilea Război Mondial. Din punctul de vedere al teoriilor politice, destrămarea URSS a marcat ieșirea relativ bruscă din modelul de relaționare bipolar, ce caracterizase până atunci scena mondială, și a condus la constituirea modelului unipolar, articulat în jurul unicei superputeri rămase, Statele Unite ale Americii.
Deși în opinia multor analiști de renume sistemul internațional nu a înregistrat în ultimele decenii decât un singur „moment” cu adevărat unipolar, la începutul anilor 1990, percepția generală este că după anul 1991, prin influența predominantă pe care au exercitat-o la nivel global, Statele Unite ale Americii au creat și menținut în jurul lor, timp de aproape 30 de ani, o lume preponderent unipolară. Această percepție este în mare măsură justificată întrucât pe durata a trei decenii aproape nimic nu se putea face în lume, pe niciun domeniu relevant, fără a pune pe primul loc SUA.
Așa cum voi descrie în detaliu pe parcursul lucrării, în analiza dinamicilor de pe scena mondială există criterii precise după care se poate identifica tipul de configurație polară a sistemului internațional. Conform celor mai stricte criterii de definire a unipolarității, aceasta s-a manifestat în forma sa cea mai „pură” doar în perioada imediat următoare ruperii ordinii bipolare ce a avut loc prin destrămarea URSS. America nu mai avea în acea perioadă niciun rival pe măsură pe plan mondial și nicio coaliție de forțe formată din alianța altor state nu ar fi reușit să pună în inferioritate puterea de ne-egalat a SUA. A fost o situație excepțională, fără precedent în istorie.
Și iată-ne în prezent, într-un moment foarte special, după ce odată cu declanșarea conflictului din Ucraina, în februarie 2022, a devenit evident că America și aliații săi apropiați nu mai reprezintă „axul lumii”. Mai mult de două treimi dintre statele mapamondului au refuzat să se alinieze la retorica euro-atlantistă și să sancționeze politic și economic Federația Rusă. Operațiunea militară specială desfășurată de Rusia în Ucraina a fost privită de aceste state ne-aliniate la ideologia globalistă mai degrabă ca o ultimă modalitate a Moscovei de a se apăra de expansiunea NATO, ajunsă la frontierele sale. Era deja clar cel puțin din anul 2008, de la Summitul NATO de la București, că globaliștii urmăreau integrarea completă (pentru că parțial era deja) a Ucrainei în alianța nord-atlantică. Dacă acest lucru s-ar fi produs, securitatea Federației Ruse ar fi fost grav afectată în primul rând pentru că Ucraina ar fi găzduit baze NATO cu capabilități nucleare.
Ca reacție la tot acest complex de situații, faptul că marile puteri emergente ale lumii – iar între acestea cea mai importantă este China – au ales să sprijine în mod deschis Rusia, arată fără niciun dubiu că ordinea internațională a luat un alt curs. Statele Unite nu mai reprezintă dirijorul planetar, ci vor trebui să țină cont și de prioritățile de securitate națională ale altor state. Noua configurație de putere mondială se apropie tot mai mult de modelul multipolar, cel în care există mai multe centre de putere relativ egale între ele. Nimeni nu mai poate contesta acum că Federația Rusă este o superputere pe plan militar sau că China este superputere pe plan economic. Iar Rusia și China cresc rapid și pe celelalte domenii relevante ale puterii, respectiv Federația Rusă crește accelerat economic și politic, iar China crește foarte rapid militar și politic. China și Rusia au ajuns acum să egaleze prin coalițiile lor (între care BRICS, SCO, ASEAN sau RCEP) puterea alianțelor formate de statele liberale.
Departe de a fi un simplu conflict în care Occidentul Colectiv ajută din solidaritate o țară democratică, ceea ce se petrece cu adevărat în Ucraina este manifestarea unui război pe viață și pe moarte între două sisteme cu acoperire mondială: sistemul statelor liberale conduse de ideologia globalistă și sistemul statelor care doresc să își mențină statutul de naționalism și suveranitate. Dincolo de declarațiile oficiale și de resorturile confruntărilor economice și militare, acest război sistemic are drept componentă fundamentală latura financiar-bancară, ca pârghie esențială de control al lumii.
Este necesar să înțelegem că după ce scena internațională fusese dramatic zdruncinată de al Doilea Război Mondial, Acordul Bretton Woods, semnat în America de statele liberale în anul 1944, a creat Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional și a fixat dolarul ca monedă de referință globală. Băncile Centrale ale majorității statelor lumii au devenit filiale ale unui consorțiu privat de bănci globaliste coordonat prin intermediul BIS (Banca Reglementelor Internaționale) și FED (Federal Reserve Bank). Toate acestea au adus mari avantaje cartelului financiar-bancar trans-național care exploatează inclusiv populația Statelor Unite. Din anul 1971 dolarul nu a mai avut o valoare corespondentă unui etalon fizic (cel mai adesea aurul) și a devenit o abstracțiune bancară (fiat money). Dolarii au putut fi emiși din acel moment cu un simplu ordin de tipărire. Puțini înțeleg însă că dolarii sunt în realitate chitanțe valorice emise de o bancă privată, respectiv de Federal Reserve Bank. De altfel fiecare bancnotă în dolari este inscripționată cu mențiunea „Federal Reserve Note”, adică „note bancare ale Federal Reserve”. Dolarii sunt puși în circulație contra unor taxe de instituțiile financiar-bancare globaliste, ceea ce aduce mari profituri bancherilor. Chiar și guvernul SUA primește dolarii emiși de FED doar garantând că va returna o dobândă consistentă, care ar trebui plătită de populația americană. În același timp, băncile centrale din majoritatea statelor lumii nu pot emite moneda națională decât după ce cumpără dolari FED, oferind în schimb activele și serviciile statului. Abia apoi urmează, pe baza altor taxe, ca dolarii achiziționați să fie convertiți în monedă națională.
Este util să știm de asemenea că din anul 1973 dolarul a ajuns și modalitatea implicită prin care s-au făcut tranzacțiile cu petrol. Țările OPEC (Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol) au fost inerent transformate în amplificatoare ale valorii dolarului. Noul sistem de control economic, financiar și politic al lumii a rămas de atunci multă vreme fundamentat pe mecanismul tranzacțional al așa-numiților „petrodolari”.
Conflictul din Ucraina a devenit însă noul punct de inflexiune al ordinii internaționale. Ordinea financiar-bancară, economică, politică și militară la nivel internațional s-a răsturnat în văzul tuturor. Lumea întreagă a conștientizat că fără resursele naturale ieftine din Asia aproape toate statele liberale europene de prim rang dau faliment. Este semnificativ că acum până și majoritatea statelor OPEC au intrat sau se pregătesc să intre în alianță cu Federația Rusă și cu Republica Populară Chineză. Emiratele Arabe și Arabia Saudită, două importante foste aliate ale Statelor Unite, au ajuns în martie 2022 să sfideze pe față recomandările de politică externă formulate imperativ de America. Statele OPEC au refuzat să sancționeze Rusia pentru că a răspuns militar la extinderea informală a NATO în Ucraina, au continuat relațiile economice cu China și au adoptat o politică ambivalentă față de Iran, inamic declarat al SUA și al Israelului.[1]
Rusia și China – acuzate de Washington că ar fi state „revizioniste” și „autocratice” – au ieșit din sistemul liberal SWIFT de tranzacționare financiar -bancară internațională, evită tranzacțiile în dolari și euro și operează schimburi comerciale pe baza unor monezi cu valoare echivalată în aur, cum ar fi rubla și yuanul. Puterea militară a alianței formată în jurul axei Moscova-Beijing a descurajat major NATO, o organizație militară care a ajuns efectiv să funcționeze ca braț armat al globalismului.
În același timp, împrumuturile fără limită preluate de la entitățile bancare private și tipărirea în neștire de bani fără echivalent în valori fizice, a generat o inflație galopantă, care a împins toată economia occidentală pe marginea prăpastiei. Datoriile nu mai pot fi rambursate, iar fără resursele naturale din Rusia și fără afacerile cu China, ordinea liberală colapsează ca un castel din cărți de joc.
Singura putere redutabilă pe care o mai are Vestul este cea conferită de gigantica rețea mediatică aservită. Prin aceasta păpușarii globaliști creează narațiuni dominante la scară mondială, care însă nu mai au aproape nimic de-a face cu adevărata realitate. Occidentul trăiește alienat în lumea post-Adevărului. Pentru cei care construiesc paradigmele globaliste adevărul obiectiv nu mai are aproape nicio relevanță. În concepția lor, realitatea este cea pe care o infuzează ei în mințile oamenilor. Prin școlile, universitățile, televiziunile și ziarele lor. Media globalistă a avut capacitatea să pună în scenă mari operațiuni psihologice la nivel mondial, să inducă false convingeri și să hipnotizeze realmente masele. A fost de exemplu creată narațiunea că teroriștii islamici ar fi efectuat atentatul din 11 septembrie 2001, lăsând totuși ne-explicate nereguli flagrante, de exemplu despre cum s-a prăbușit brusc clădirea nr. 7 din complexul World Trade Center, fără să fi fost lovită de vreun avion. Sau a fost creată narațiunea că un virus ucigaș, numit SARS-CoV-2, s-ar fi răspândit în toată lumea și ar fi generat boala Covid-19, față de care imunitatea naturală nu mai avea, chipurile, nicio putere. Ni s-a spus că unica „soluție salvatoare”, care tocmai de aceea trebuie asumată aproape obligatoriu, ar fi vaccinurile experimentale produse de Big Pharma. A mai fost de asemenea pusă în scenă narațiunea că întreaga lume ar suferi din cauza „războiului lui Putin”, care ar fi agresat brutal și nejustificat Ucraina, și în consecință ar fi produs grave dezechilibre economice la scară planetară. Toate aceste retorici repetate și induse persuasiv în conștiința maselor au construit baza pentru acțiuni politice, sociale sau militare de mare anvergură. La adăpostul unor pretexte de acest gen s-a urmărit intensiv – prin frică și tensiune induse sistematic populației din toată lumea – crearea unei „Noi Ordini Mondiale”. Planul a fost intermediat cacofonic și disonant de ideologi precipitați ai Forumului Economic Mondial sau de cei ai „Societăților Deschise” finanțate de globalistul George Soros.
O altă pârghie esențială a hegemoniei americano-globaliste a fost aceea că instituțiile sale pretins multilaterale ar fi devenit instituții cu pretenții de guvernanță supranațională. S-a văzut foarte clar aceasta în cazul sancțiunilor aplicate Rusiei, când organizații internaționale majore, precum ONU, NATO, FMI, Banca Mondială, SWIFT și multe altele au luat decizia de a pedepsi Federația Rusă în numele unor valori așa-zis „universale”. Între aceste valori au fost menționate „democrația”, „libertatea”, „liberalismul”, „drepturile omului”, dar toate acestea au fost definite doar în funcție de interesele societății globalist-progresiste. Mai mult, chiar și acele definiții pretins multilateraliste au fost aplicate selectiv, conform unor evidente standarde duble.
Un alt concept constant reliefat de corifeii euro-atlantiști conduși de SUA a fost cel de „ordine internațională bazată pe reguli”. Să reținem că aici nu mai este vorba despre normele Dreptului Internațional, ci de regulile stabilite de „comunitatea internațională”. Am analizat pe parcursul prezentei lucrări la cine se referă mai exact această comunitate internațională. Reprezintă ea în mod egal interesele tuturor popoarelor și națiunilor? Nicidecum. Este o sintagmă elitistă care se raportează în mod fundamental la interesele hegemonului global.
Ceea ce se petrece în realitate la finalul anului 2022 este că asistăm la un conflict pe toate planurile (militar, economic, politic, propagandistic și chiar spiritual) între Ordinea Liberală care se dorea unipolară și ordinea emergentă a statelor care nu se aliniază globalismului și care doresc o Ordine Multipolară.
Însă tranziția la ordinea Multipolară nu se va realiza într-un mod lin și gradual. Va fi însoțită de crize severe și șocante dezvăluiri ale modului în care „elitele” trans-naționale au mințit, au înșelat și au căutat să subjuge printr-o formă de tiranie globală populația întregii lumi. În pofida eforturilor uriașe desfășurate de organizațiile globaliste de a învăța oamenii să mănânce gândaci, să renunțe la termenii de „mamă” și „tată” pentru a crede că genul sexual este un banal construct social fluid, în pofida lozincii comunistoide că „nu veți avea nimic și veți fi fericiți”, ei bine, oamenii au început să se trezească din coșmarul unor inginerii sociale care au ajuns pe punctul să sugrume umanitatea. America însăși nu a fost altceva decât un mijloc al societăților secrete globaliste de a impune o ordine internațională așa-zis „unipolară”.
Unipolaritatea Americii nu ar fi fost altceva decât un paravan necesar pentru a se trece în final la instaurarea unui Guvern Mondial nemilos, care să expedieze oamenii în țarcul seducător al „orașelor inteligente”. Orașe în care indivizii să fie total controlați prin aparente „vaccinuri” care de fapt includ componente stranii precum oxidul de grafen, prin cip-uri implantate sub piele, prin controlul conștiințelor prin nano-tehnologia injectată în corp și care este cuplată la rețelele devastatoare ale tehnologiilor 5G, prin alimente modificate genetic, prin „dârele morții” (chemtrails) revărsate criminal de avioane și multe altele… Masele de oameni au început totuși să înțeleagă că un grup de psihopați trans-naționali cocoțați la conducerea administrativă a lumii dorește să îi extermine sau să îi transforme insidios în sclavi inconștienți. Chiar și în Statele Unite – care au reprezentat din punct de vedere politic, economic, cultural și militar – principalul instrument al „elitelor” psihopate, oamenii încep să se ridice din somnul conștiinței. Tot mai mulți americani înțeleg că alegerile din noiembrie 2020 au constituit cea mai mare și mai obraznică fraudă electorală din istoria lumii. Uitucul Biden nu avea cum să îl surclaseze în mod real pe Trump, un personaj puternic și extrem de incomod pentru neoconii din Washington, care tocmai de aceea au făcut tot posibilul să îl marginalizeze.
Suntem așadar la un punct de răscruce, în care inerția unipolarității încă ne mai face să credem că lumea ar mai putea fi în continuare ghidată de America și de instituții globaliste precum Organizația Mondială a Sănătății sau Forumul Economic de la Davos. Realitatea se modifică însă rapid chiar sub ochii noștri și evidențiază un efort disperat al globaliștilor de a-și salva visul bolnav al „Noii Ordini Mondiale”, re-botezat în ultimii ani ca „Marea Resetare”. Metoda lor principală este modificarea convingerilor și percepțiilor populației, scontând că înșelăciunile lor ce creează o Falsă Realitate și o „Nouă Normalitate” să fie acceptate de o masă de oameni zombificați. Din fericire pentru oamenii care și-au păstrat bunul simț și luciditatea, sistemul liberal-globalist-unipolar este în cădere liberă. În termeni concreți, acesta nu mai are forța de a întoarce roata istoriei. Globalismul ce se ascundea după unipolaritatea americană se prăbușește cu zgomot, iar multipolaritatea apare ca o eliberare a popoarelor de sub o tiranie care avansase până aproape de punctul concretizării.
*
În cadrul lucrării de față analiza prospectivă a tendințelor care conduc către o redistribuire a puterii la nivel internațional este construită pe fundamentarea unui cadru teoretic solid. În primele doua capitole ale lucrării este stabilit un cadru teoretic privind conceptele și teoriile esențiale ce definesc studiul relațiilor internaționale. În capitolele trei, patru și cinci sunt analizate în detaliu distribuțiile sistemice de tip multipolar, bipolar și respectiv unipolar, ca versiuni fundamentale de configurare a ordinii internaționale într-un sistem de state suverane. Capitolul șase caută sa identifice care este tipul de ordine internațională în prezent, la 30 de ani de la destrămarea ordinii bipolare SUA – URSS. Capitolul șapte urmărește să evalueze consecințele sistemice ale conflictului de pe teritoriul Ucrainei, început în data de 24 februarie 2022. Acest conflict este evidențiat ca un punct de inflexiune în parcursul relațiilor internaționale, ce reflectă o modificare fundamentală a distribuției de putere pe scena mondială.
O primă concluzie importantă este că în mod real Statele Unite deja nu mai determină efectiv și dominant ordinea internațională. China și Federația Rusă s-au ridicat de la stadiul de puteri regionale și se află într-o rapidă ascensiune pe scara puterii globale.
O a doua concluzie foarte importantă a acestui studiu este aceea că trăsăturile sistemului internațional actual nu se înscriu pe deplin nici în definiția unui sistem unipolar, nici în definiția unui sistem multipolar, nici în cea a unui sistem bipolar. Apare însă destul de evident că ne aflăm din punct de vedere sistemic într-o perioadă de transformări care se accelerează cel mai probabil în direcția formării unui sistem multipolar, având drept poli Statele Unite, China și Federația Rusă.
Studiul relevă în final că în pofida analizelor convenționale, cel mai important actor pe scena relațiilor internaționale este așa-numitul „actor globalist”, ce consistă în societăți și organizații trans-naționale care nu urmăresc vreun interes de ordin național. Dimpotrivă, exponenții globalismului au capacitatea de a influența major aproape toate guvernele naționale ale lumii și vizează ca pe baza unei unipolarități intermediată de Statele Unite să instituie un fel de guvernanță globală supranațională.
În opinia mea efortul globalist de instaurare a Noii Ordini Mondiale deja a eșuat, iar ceea ce va urma va fi eliberarea statelor naționale de sub jugul unei dictaturi care a urmărit sistematic și insidios dominarea și controlul populației din întreaga lume.
[1] Radha Stirling, Much of the world is ambivalent about the Ukraine war. Rightly so., The Times of Israel, 14 martie 2022, https://blogs.timesofisrael.com/much-of-the-world-is-ambivalent-about-the-ukraine-war-rightly-so/