Relevanța BRICS în contextul internațional actual

.

de dr. Calistrat M. Atudorei

BRICS este o organizație de tip interguvernamental, mai exact o alianță politico-economică naționalist-suveranistă ce a ajuns tot mai mult să reprezinte o alternativă față de alianța liberală occidentală și care, de asemenea, se constituie ca una dintre căile principale de tranziție către ordinea internațională Multipolară.

În contextul istoriei recente este util să observăm că după cel de-al Doilea Război Mondial Occidentul condus de SUA a urmărit crearea unor organizații de tip global care în mod declarativ ar fi constituit forurile cele mai sigure de cooperare între state. În realitate Occidentul a urmărit sistematic configurarea unui monopol al pârghiilor de putere. ONU, Banca Mondială, FMI, OMS, WTO, SWIFT, NATO, UE, Forumul Economic Mondial și multe altele au devenit instrumente de exercitare tot mai agresivă a hegemoniei occidentale neo-liberale care a condus după anul 1990 la intrarea în perioada ordinii unipolare axată pe puterea Statelor Unite.

În ultimii ani organizația extinsă BRICS+ a devenit „motorul” principal al tranziției către ordinea internațională multipolară. Modelul economic al statelor BRICS dezvoltă o dinamică net emergentă, care acoperă acum 35% din totalul economiei globale. Prin comparație, modelul statelor din G7, cele care au dominat și colonizat lumea în ultimele sute de ani, înregistrează o scădere evidentă, acoperind la începutul anului 2025 doar 30% din totalul economiei globale.¹ Constatăm așadar că alianța BRICS a preluat deja conducerea din punct de vedere economic la nivel mondial.

Apariția și dezvoltarea BRICS

În anul 2006 patru state cu economii puternic emergente au creat un grup de cooperare inter-guvernamentală cu obiectivul de a reforma în cadrul ONU practicile guvernanței economice și financiare internaționale. Aceste state au fost Brazilia, Rusia, India și China și au format așa-numitul grup „BRIC”.

Prima reuniune a Summitului șefilor de stat din BRIC a avut loc în anul 2009 în orașul Ekaterinburg din Rusia. La acel prim summit, statele BRIC și-au afirmat angajamentul față de o ordine mondială multipolară pe principii de non-intervenționism global și au solicitat o nouă monedă de rezervă globală ca alternativă la dolarul american (transformat în armă economică a Occidentului Colectiv).

După anul 2009 organizația s-a transformat tot mai mult într-un bloc geopolitic mai coeziv, guvernele lor reunindu-se anual la summituri oficiale și coordonând politici multilaterale.

În anul 2011 a avut loc o primă extindere a grupului, fiind primită în grup și Africa de Sud. Acronimului original i-a fost adăugat un „S” în final și astfel numele organizației a devenit „BRICS”.

La summitul BRICS din 2012, după ce au criticat aspecte ale procedurilor FMI și Băncii Mondiale, membrii au propus crearea unei noi Bănci Internaționale de Dezvoltare, care să ofere finanțare și împrumuturi mai avantajoase pentru proiecte de dezvoltare în economiile emergente ale lumii. Această Noua Bancă de Dezvoltare (NDB) a fost creată și și-a început activitatea în iulie 2014.

În anul 2023, în timpul Summitului de la Johannesburg (Africa de Sud), a fost stabilită a doua extindere a organizației, odată cu aderarea a cinci noi membri: Iran, Etiopia, Egipt, Emiratele Arabe Unite și Argentina. Argentina a fost însă la scurt timp retrasă, la cererea noului președinte al țării, Javier Milei.

În cadrul Summitului de la Kazan din anul 2024 membrii organizației au aprobat înființarea categoriei de „țări partenere BRICS”. Țările partenere BRICS care au fost de atunci admise sunt: Belarus, Bolivia, Cuba, Kazahstan, Malaezia, Nigeria, Thailanda, Uganda și Uzbekistan.

Pe parcursul perioadei 2024-2025, peste 30 de noi state și-au exprimat intenția de a se alătura în BRICS, fie ca membri, fie ca parteneri.

În ianuarie 2025 s-a alăturat oficial ca membru deplin și Indonezia. Aceasta face ca organizația să aibă în prezent zece membri deplini și nouă state partenere.

Este important de precizat că membrii BRICS au în vedere crearea în viitorul apropiat a unei monede comune pentru comerțul internațional între țările membre.

Potențialul organizației BRICS în comparație cu cel al G7 (2025)

Să ne reamintim că membrii G7 sunt: SUA, Canada, Franța, Germania, Marea Britanie, Italia și Japonia

De cealaltă parte, așa cum am văzut anterior, membrii BRICS+ sunt : Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud, Egipt, Etiopia, Iran, Emiratele Arabe Unite și Indonezia.

• Ponderea din PIB-ul global (raportat la Paritatea Puterii de Cumpărare, PPC): 35% BRICS (41% dacă includem și cei nouă parteneri) vs 30% G7;

• Ponderea din PIB-ul global nominal (indicator mai puțin obiectiv deoarece nu se fac integral conversiile la un numitor comun): 31,72 trilioane USD BRICS vs 51,45 trilioane USD G7;

• Creșterea medie reală a PIB-ului (pe an): 4,2% BRICS vs 1,7% G7;

• Contribuția estimată la creșterea globală (până în 2029): 44,3% BRICS vs 20,1% G7;

• Populația totală: 3,7 miliarde BRICS vs 0,77 miliarde G7 (populația BRICS este de cinci ori mai mare decât cea a G7);

• Înzestrarea cu resurse naturale a statelor BRICS este net în avantaj față de cea a G7;

• Gradul de îndatorare a țărilor G7 este mult mai mare (62 de trilioane dolari) față de cel al BRICS (14 trilioane de dolari).

• Să remarcăm și că dolarul american a devenit o armă economică prin care statele lumii pot fi blocate/sancționate tranzacțional în funcție de concepțiile hegemonice ale conducerii SUA. Pe de altă parte, dolarii sunt tipăriți masiv de FED fără a mai avea (din anul 1971) acoperire în active reale, proces care contribuie la ascendența SUA și care generează o uriașă inflație (absorbită la nivel mondial). Tocmai de aceea economia BRICS a început de mulți ani procesul de de-dolarizare, adică de a evita să mai facă tranzacții în dolari. Aceasta face ca economia statelor BRICS să fie construită pe o bază mult mai sănătoasă și stabilă. Ca efect, economia G7, construită prin exploatarea și colonizarea restului lumii, scade acum dramatic pe fondul de-colonizării și al de-globalizării accelerate.

Constatăm deci că BRICS cuprinde în prezent aproape jumătate din populația lumii (46%) și este în creștere pe toți indicatorii principali. Compararea indicatorilor G7 cu cei ai BRICS arată așadar că statele BRICS+ cresc economic (dar și politic, respectiv militar) într-un ritm mult mai rapid față de cele din G7.

Spre exemplu, conform datelor Bloomberg și folosind noile previziuni ale FMI, China va fi cel mai mare contributor la creșterea globală în următorii patru ani, cu o cotă de 22%, adică mai mare decât toate țările G7 la un loc. Comparativ, întregul G7 va aduce o creștere de doar 20% în cadrul căreia procentul SUA va fi de doar 12%.²

China își continuă traseul său economic ascendent, prin care de aproape 10 ani are o creștere anuală aproape dublă față de SUA.³ Acest ritm o va plasa în câțiva ani, fără îndoială, pe poziția de primă putere economică a lumii.

Federația Rusă a înregistrat la rândul său o surprinzătoare creștere economică chiar și în condițiile angajării sale într-un război foarte dur cu Ucraina și cu NATO și în pofida numărului record de sancțiuni economice care i-au fost aplicate de alianța globalistă în ultimii patru ani. Este relevant să știm că în anul 2024 economia rusă a avut o creștere mai rapidă decât toate economiile statelor G7, inclusiv față de cea a Statelor Unite.⁴ Acest fapt demonstrează cu prisosință efectul reorientării politicilor economice ale Federației Ruse, care departe de a fi izolată printr-un „cordon sanitar” de către Occident, a dezvoltat relații economice deosebit de fructoase cu țările din Asia, Africa, Orientul Mijlociu sau America Latină.

Principii de relaționare a organizației BRICS

Relațiile bilaterale în cadrul BRICS se desfășoară pe baza neinterferenței în afacerile interne ale altui stat, pe baza egalității și a beneficiului reciproc. Procesul decizional se bazează întotdeauna pe consens.

Activitățile sale se circumscriu în mod fundamental în jurul a trei piloni: 1) politică și securitate; 2) economie și finanțe; și 3) P2P („people-to-people”) în raport cu societatea civilă.

Organizația are un mecanism informal de coordonare, cu președinția rotativă între membrii săi. În 2025, președinția se află sub conducerea Braziliei.

Summitul BRICS din 2025 va fi al 17-lea summit anual BRICS și va fi desfășurat la Rio de Janeiro, Brazilia, în perioada 6–7 iulie 2025.

După cum am mai menționat, BRICS+ captează intenția de aderare din partea altor zeci de state. Atractivitatea modelului BRICS rezidă în capacitatea statelor membre de a dezvolta relații reciproc avantajoase și echitabile, care le potențează foarte rapid economic. Este de subliniat că BRICS+ promovează modele de dezvoltare care acordă prioritate suveranității statelor. De cealaltă parte, politicile neoliberale ale statelor occidentale promovează o conducere supranațională, coordonată de instituții internaționale.

Concluzii

Cred că este important să subliniez că unul dintre factorii majori care a determinat marile transformări politico-economice care au loc în prezent la nivel mondial (și care reflectă tranziția spre Multipolaritate) este tocmai emergența statelor BRICS. Desigur, alături de BRICS există și alte organizații extrem de importante care contribuie la trecerea spre ordinea multipolară, cum ar fi Organizația de Cooperare de la Shanghai, Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est sau Parteneriatul Economic Regional Cuprinzător.

Toate aceste dinamici evidențiate mai sus reflectă cu claritate în primul rând că strategia hegemonică neo-liberală specifică unipolarismului a eșuat definitiv. Metoda ținerii captive a statelor în organizații internaționale opresoare de tip guvernanță mondială nu mai funcționează.

În al doilea rând, observăm că sistemul economic alternativ, creat pe linia ordinii multipolare, dovedește eficiența de neegalat a conlucrării pe baze echitabile între statele suverane ale lumii. Aceasta are potențialul de a redefini inclusiv noi alianțe de securitate internațională, pentru a stabiliza un climat de pace mondială. Este un deziderat care în actuala perioadă, marcată de conflicte deosebit de îngrijorătoare, este cu atât mai mult stringent necesar.

Referințe bibliografice: