de Ruslan Gorevoi
Potrivit datelor statistice ale Ministerului comerțului din SUA, în prima jumătate a anului curent Rusia a procurat dincolo de ocean mărfuri în valoare de 1,3 miliarde dolari SUA. În aceeași perioadă americanii au procurat de la noi (de la ruși – n. trad.) bunuri în valoare de 11,6 miliarde. N-am zice că e ceva exagerat de mult, dar, dacă e să comparăm aceste date cu importul în SUA din Rusia pe parcursul anului trecut (16,8 miliarde pentru un an întreg), diferența este evidență. Adică, reiese că, deși Federația Rusă se află sub sancțiuni, volumul de importuri rusești în SUA crește. Oare e vorba de ceva mistic?
La sfârșitul lunii august agenția ”Associated Press” a publicat un articol cu titlul ”Șase luni de război: mărfurile rusești continuă să fie livrate în SUA”. Acest articol s-a întâmplat să nu ajungă imediat în atenția experților, chiar și dincolo de ocean comentarea lui a început doar în septembrie. Iar la noi (în Rusia – n. trad.) în general din anumite motive ”n-a luat foc” (deși totul e clar, unii n-ar dori să se împotmolească într-un scandal). Autorii acestui articol, Juliet Linderman și Martha Mendoza, au analizat schimburile comerciale curente dintre Rusia și SUA în baza unor informații detaliate ale serviciilor statistice și vamale din Statelor Unite. Din datele furnizate se vede clar cum au crescut livrările dincolo de ocean a îngrășămintelor rusești, a oțelului, a aluminiului și a titanului. Apropo, de remarcat că cei care comandă aceste mărfuri nu sunt niște neica nimeni, ci chiar o serie de contractanți federali. Adică, pentru America livrările din Rusia reprezintă o chestiune de importanță statală. Dar pentru Rusia?
Așadar, în acest articol se spune că din martie (adică din momentul anunțării sancțiunilor) în SUA au sosit din Rusia peste 3 600 loturi de mărfuri, în timp ce pe parcursul întregului an precedent au fost înregistrate mai puțin de 6 mii de livrări. Autorii mai precizează: doar în perioada din 24 februarie și până la 12 august au fost livrate 1 294 loturi de cherestea cu o greutatea totală de 96,1 mii de tone. Metale – 909 loturi cu greutatea de 264,4 milioane tone. Produse alimentare (care sunt pe locul trei după volumul livrărilor) – 341 loturi cu greutatea de 9,9 mii tone.
Însă asta e încă floare la ureche. Să vedem cum stau lucrurile cu mărfuri precum ”materiale radioactive” ( au fost furnizate 47 loturi cu greutatea de 7,7 mii tone, ceea ce nu e deloc puțin), „electrozi de carbon și grafit” (39 loturi, 8 tone în greutate), precum și „muniție”, fără a se preciza despre ce anume este vorba (47 loturi – 3,4 mii tone). Iar acum o informație pentru cunoscători – numai să aveți grijă să nu cădeți pe jos! – „echipament pentru producția de petrol” (20 loturi cu o greutate de 791,9 tone). Aici ar fi necesar să facem niște precizări pe marginea ultimei propoziții. De fapt, se crede că Rusia importă din străinătate în proporție de 100% întregul echipament necesar pentru extracția și prelucrarea petrolului. Acum însă descoperim că noi (Rusia, deci – n. trad.) livrăm aceste tehnologii către SUA! O fi vorba oare aici despre un ”import paralel” sau despre alte minuni de ordin economic? Sau într-adevăr le vindem americanilor anumite lucruri pe care aceștia nu le produc? În plus, Rusia a livrat dincolo de ocean echipamente pentru prelucrarea datelor (11 loturi, 446,5 tone), cablu cu fibră optică (8 loturi, 388,4 tone) și turbine (2 loturi cu o greutate de 45,4 tone). Bună treabă!
Pentru cine e mai dureroasă această stare de lucruri?
Și în aceste condiții Federația Rusă își sporește exporturile de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, expediind americanilor mărfuri de importanță strategică. Este puțin probabil ca în această situație să fie vorba doar despre profituri. Ar fi cazul ca de aceste afaceri să se ocupe organele de anchetă. Acum să facem o pauză și să ne gândim: de fapt, nu Rusia a impus sancțiuni Americii, ci exact invers. Apropo, întrerupând livrările în proporție mai mare decât de zece ori. Și în general, judecând după întreaga politică a Washingtonului, reiese că Rusia este principalul dușman.
Dar iată cel de-al doilea gând care apare după ce citești textul acestui articol: reiese că America are niște puncte vulnerabile, asupra cărora ar putea să pună presiune Moscova? Asta pentru că Rusia, așa cum reiese din textul ”Associated Press”, este un ”exportator cheie” a anumitor mărfuri, precum sunt aceleași metale. Desigur, livrările rusești pot pot fi înlocuite, dar pentru asta ar fi nevoie de mai mult timp; prim urmare, SUA ar deveni mai slabe. Dar oare nu anume în asta constă interesul strategic al Rusiei? În plus, întreruperea sau chiar reducerea ritmurilor de livrare în mod sigur ar provoca o creștere substanțială a prețurilor la mărfurile pe care le importă SUA. În articolul respectiv este citat economistul de la banca ”Morgan Stanley” Jacob Nella: ”Scopul de bază al sancțiunilor constă în faptul că dumneavoastră încercați să acționați în așa fel, încât să să cauzați cât mai multă durere celeilalte părți și cât mai mică sieși”. Reiese că toate acestea sunt înțelese cumva și în SUA.
Autorii de la ”Associated Press” au fost primii care au pus o problemă importantă, iar în septembrie a urmat o reacție la articolul respectiv din partea altei publicații respectabile, Global Research.
În articolul ”SUA importă din Rusia mărfuri în valoare de 6 miliarde, constrângându-i pe alții să înceteze afacerile cu Moscova” autorul Drago Bosnici recunoaște: ”America, care este liderul țărilor occidentale, și-a împins vasalii europeni și pe alții din aceeași cohortă să intre într-un război economic cu Rusia, acesta având urmări devastatoare pentru economia Uniunii Europene, dar cu toate acestea ea însăși continuă să facă comerț cu Moscova”. Prin urmare, reiese că Washingtonul are motive temeinice să procedeze anume așa. Este vorba despre un plan viclean, ținta căruia nu este Rusia, ci concurenții din Uniunea Europeană. (De fapt, ținta SUA și mai larg a elitelor atlantiste anglo-americane este distrugerea economică atât a UE, cât și a Rusiei. – n. trad. )
Poate totuși să aplicăm o lovitură cu atomul pașnic?
Iar acum, cu titlul de bomboană de pe colivă, vă prezentăm cel mai important aspect al acestei tărășenii. Publicația noastră ”Nașa versia” (Versiunea noastră) a relatat nu o singură dată despre faptul că, în pofida oricăror sancțiuni și altor limitări, Rusia continuă să îmbogățească uraniu pentru centralele nucleare din SUA. Și se vede că toate acestea sunt făcute, așa cum reiese din o serie de materiale de presă americane, fie de la granța mexicană, fie direct din SUA, unde specialiștii ruși depanează (reglează) lanțurile de îmbogățire a uraniului (așa cum am relatat de mai multe ori; americanii au pierdut această tehnologie, iar centralele nucleare reprezintă până la 25% din totalul producției electrice americane). Iată ce scrie în acest sens ”Associated Press”:
Cel mai mare furnizor mondial de produse din ciclul combustibilului nuclear (din Rusia) continuă să exporte hexafluorură de uraniu radioactiv în valoare de milioane de dolari către fabricile ”Westinghouse” din Carolina de Sud. Reprezentata ”Westinghouse” Cathy Mann a declarat că în cadrul procesului de producere a combustibilului nuclear întreprinderile lor de fabricare a combustibilului primesc produsul de uraniu îmbogățit și îl procesează în pelete de combustibil. Astfel, proprietar al uraniului nu este compania ”Westinghouse”, ci clienții acesteia, care exploatează stațiile electrice pretutindeni în lume.”. Frumos truc! Și totuși, ce ar fi dacă aceste livrări ar înceta, de vreme ce tot are loc un război al sancțiunilor? Experții susțin că o astfel de măsură ar fi pentru America nu doar dureroasă, ci de-a dreptul mortală. Prețurile la energia electrică ar crește atât de mult, încât Europa nici n-a visat așa ceva. În plus, ar fi aplicată o lovitură întregului sistem de exploatare a atomului pașnic. Adică, întreruperea livrărilor s-ar constitui într-o adevărată lovitură nucleară asupra economiei americane în ansamblu. Și atunci care e treaba?
Valentin Katasonov, economist
– În mod evident, Rusia joacă cu America în ”pierderea șahului” (rus: poddavki, engl: losing chess) (Adică Rusia joacă în mod conștient un joc perdant cu America. – n. trad). Ei ne limitează livrările unor mărfuri din sfera tehnologiilor înalte, iar noi îi inundăm cu bunurile noastre strategice.
Care este logica în acest caz, greu de înțeles: ei strangulează economia noastră, iar noi o stimulăm pe a lor. Aș vrea să va mai atrag atenția asupra unei situații stranii: Serviciul vamal federal (din Rusia – n. trad.) a limitat accesul la informația ce ține de comerțul exterior al țării. Oare din ce cauză, aș vrea să întreb? Expeprții întâmpină dificultăți în analizarea relațiilor economice externe ale Rusiei cu alte țări. De aceea suntem nevoiți să operăm cu datele din sursele deschise străine, dar acolo s-ar putea să fie trecute sub tăcere în mod deliberat anumite livrări ”speciale”. Încă în primăvară Kremlinul a pus problema oportunității opririi furnizării de uraniu îmbogățit către Statele Unite, de care depinde funcționarea centralelor nucleare americane. Asta ar fi provocat o criză energetică imediată în SUA. Însă până la urmă nu s-a luat nici o hotărâre în acest sens. Și încă un aspect cheie: America continuă să ne plătească în dolari, iar nu în ruble! În aceste condiții Washingtonul ar putea lichida în doi timpi și trei mișcări toate economiile noastre în valută americană. Și în acest caz noi continuăm să jucăm un joc perdant. Însă cât privește livrarea metalelor dincolo de ocean, lucrurile nu sunt deloc simple. E regretabil că acest lucru nu ne este explicat la modul serios de către nimeni.
Sursa: versia.ru
Autor: Ruslan Gorevoi, ziarul ”Nașa versia”, nr. 37 din 27.09.2022
Traducere de Iurie Roșca
Comentează