Grupul pentru România trage un semnal de alarmă asupra pericolului și asupra gravității loviturii de stat dată de Curtea Constituțională a României prin anularea în integralitate a procesului electoral derulat în ceea ce privește alegerile pentru funcția de Președinte al României.
Astfel, în urma examinării rezultatelor obținute în primul tur de scrutin, inclusiv după ce a fost convocată la data de 28.11.2024, ședința Consiliului Suprem de Apărare a Țării, cu toate implicațiile și consecințele generate de aceasta, a fost adoptată Hotărârea nr. 31 din 2 decembrie 2024 de către Curtea Constituțională a României fiind astfel confirmat și validat rezultatul alegerilor pentru funcția de Președinte al României din primul tur de scrutin de la data de 24 noiembrie 2024.
În considerentele acestei hotărâri este amintit generic faptul că, înainte de a se pronunța asupra rezultatului alegerilor, Curtea a examinat două cereri de anulare/ două contestații respinse însă prin Hotărârile nr. 29 și 30 din 28 noiembrie 2024, hotărâri ale căror argumente nu au fost cunoscute (nefiind obligatorii până la data de 6 decembrie 2024), întrucât nu au fost publicate în Monitorul Oficial.
Aceste soluții de respingere au fost menționate și în cuprinsul comunicatului de presă din data de 2 decembrie 2024 emis de Curtea Constituțională ,,în cadrul controlului pentru respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României, conferind efectivitate competențelor înscrise în Constituția României, precum și în respectul votului popular exprimat în primul tur al alegerilor prezidențiale din anul 2024…”
Cu toate acestea, la data de 6 decembrie 2024, fără a exista nicio sesizare realizată potrivit exigențelor legale [1], dar mai ales constituționale, întrucât nu este posibilă, în nicio situație, o desfășurare a activității Curții Constituționale din oficiu, a fost pronunțată de către aceasta Hotărârea nr. 32 la data de 6 decembrie 2024.
Mențiunea referitoare la ,,examinarea aspectelor referitoare la corectitudinea și legalitatea procesului electoral cu privire la alegerile pentru Președintele României din anul 2024, aduse la cunoștință publică la data de 4 decembrie 2024 prin declasificarea conținutului ,,Notelor de informare” ale Ministerului Afacerilor Interne – Direcția Generală de Protecție Internă, ale Serviciului de Informații Externe, ale Serviciului Român de Informații și ale Serviciului de Telecomunicații Speciale, care au fost înregistrate la Administrația prezidențială sub nr. DSN1/1741/4.12.2024, nr. DSN1/1740/4.12.2024, nr. DSN1/1742/4.12.2024 și nr. DSN1/1743/4.12.2024, respectiv nr. DSN1/1701/2.12.2024” nu poate fi asimilată unei sesizări scrise și motivate, astfel cum dispun exigențele legale.
Soluția menționată a fost adoptată în absența unei convocări procedurale a Curții și fără a exista o înștiințare prealabilă a tuturor celor îndreptățiți să participe (ex. reprezentantul Ministerului Public), astfel cum se întâmplă în mod corect.
Nu rezultă de niciunde că Hotărârea nr. 32 pronunțată de Curtea Constituțională la data de 6 decembrie 2024 a soluționat vreo sesizare a Serviciile de informații menționate mai sus sau a Administrației prezidențiale, instituții care oricum nu se numărau printre titularii îndreptățiți să formuleze o sesizare/contestație în situația expusă, respectiv în ceea ce privește anularea scrutinului desfășurat pentru alegerea Președintelui României din anul 2024.
În paragraful 1, respectiv în practica hotărârii pronunțată de Curtea Constituțională, nu se vorbește despre nicio sesizare supusă examinării, astfel că instanța de contencios constituțional a funcționat din proprie inițiativă în data de 6 decembrie 2024, când a pronunțat Hotărârea nr. 32, pe o sesizare din oficiu, și nu urmare a sesizării unuia/unora dintre potențialii titulari, împrejurare care este inadmisibilă.
Prin urmare, Curtea Constituțională și-a desfășurat activitatea, la data de 6 decembrie, nu în baza unei sesizări scrise ci din oficiu, ceea ce este contrar Constituției și legii de organizare și funcționare.
Un alt aspect deosebit de important este reprezentat de faptul că, pe de o parte, anterior, Curtea Constituțională a pronunțat Hotărârea nr. 31 la data de 2 decembrie 2024 prin intermediul căreia a fost confirmat și validat rezultatul alegerilor pentru funcția de Președinte al României din primul tur de scrutin de la data de 24 noiembrie 2024.
Pe de altă parte, ulterior, Curtea a pronunțat Hotărârea nr. 32 la data de 6 decembrie 2024, invocând același temei legal (comun în ambele situații), respectiv dispozițiile art. 146 lit. f) din Constituție, împrejurare care probează că, deși s-a pronunțat de fiecare dată asupra aceleiași situații de fapt și a examinat aceeași chestiune, soluțiile adoptate au fost diametral opuse.
Calificăm aceste două hotărâri ca fiind contradictorii, imposibil a coexista împreună, întrucât conținutul lor antagonic le exclude reciproc, ambele fiind publicate în Monitorul Oficial al României și, prin urmare, definitive și general obligatorii.
Astfel, Hotărârea nr. 32, la data de 6 decembrie 2024, pronunțată de Curtea Constituțională nu anulează în niciun fel Hotărârea nr. 31 la data de 2 decembrie 2024, împrejurare care conduce la concluzia că efectele acesteia din urmă sunt în continuare valabile. Nu ar putea fi primită o eventuală teorie a desuetudinii celei dintâi hotărâri întrucât peste aceasta nu a trecut o perioadă în măsură să-i aducă o notă de perimare.
Mai mult decât atât, dacă ar fi depășită modalitatea de învestire a Curții Constituționale (imposibil de imaginat însă), o cerere de anulare a alegerilor motivată și însoțită de dovezile pe care se întemeiază se poate face doar într-un anumit termen, respectiv cel mult în 3 zile de la închiderea votării, urmând a fi soluționată de către Curtea Constituțională până la data prevăzută de lege, pentru aducerea la cunoștința publică a rezultatului alegerilor.
În situația de față, aducerea la cunoștința publică a rezultatului alegerilor din primul tur de scrutin s-a realizat deja prin publicarea Hotărârii nr. 31 la data de 2 decembrie 2024 în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 1214/3.XII. 2024, astfel că orice posibilă sesizare de anulare a alegerilor pentru funcția de Președinte al României nu mai era posibilă peste termenul prevăzut și peste limita menționată mai înainte, fiind tardivă.
Mai mult decât atât, o anulare a scrutinului electoral, în situația de față fiind epuizat turul 1 de scrutin, nu ar fi fost posibilă decât în condițiile statuate de art. 52 alin. 1 din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României, respectiv doar în situație de fraudă electorală, ipoteză exclusă prin pronunțarea hotărârii de validare (perfect valabilă), respinsă de altfel categoric și de actualul președinte al Curții Constituționale, Marian Enache, cu ocazia conferinței de presă din data de 2 decembrie 2024.
Într-un sincron aproape perfect, telepatic chiar, actualul prezident al republicii, anticipând conținutul motivării Hotărârii nr. 32 la data de 6 decembrie 2024, pronunțată de Curtea Constituțională din paragraful 22, a anunțat că ,,El” rămâne în funcție, în temeiul dispozițiilor art. 83 alin. 2 din Constituție care statuează că ,,Președintele României își exercită mandatul până la depunerea jurământului de Președintele nou ales”.
Nimic mai fals și mai nelegal. Dispozițiile art. 83 din Constituția României trebuie interpretate coroborat și nu izolat. Durata mandatului președintelui este una imperativă, ca regulă, fără nicio îndoială, și are o întindere de 5 ani, astfel cum reține alin. 1, respectiv ,,Mandatul Preşedintelui României este de 5 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului”.
Alin. 2 al aceluiași articol nu poate fi examinat singular, ci în deplină legătură cu alin. 1, motiv pentru care doar în acest context, respectiv al duratei de 5 ani ,,Preşedintele României îşi exercită mandatul până la depunerea jurământului de Preşedintele nou ales”.
În situația de față, după data de 21 decembrie 2024, când va expira durata mandatului actualului președinte, în lipsa alegerii unui alt președinte, nu pot fi incidente dispozițiile care guvernează regula duratei mandatului. În consecință, președintele Klaus Werner Iohannis nu poate uza de dispozițiile alin. 2, acesta urmând să aibă un statut de excepție după data de 21 decembrie 2024, statut pentru care pot fi aplicabile alte reglementări strict limitate, dar care nu sunt incidente în cauză, anume starea de război sau/și de catastrofă.
În mod abuziv, prin paragraful 22 din Hotărârea nr. 32 pronunțată la data de 6 decembrie 2024, trecând peste dispozițiile prevăzute în Constituția României în ceea ce privește durata mandatului, așa cum apare reglementat în art. 83, Curtea Constituțională a reținut că sunt aplicabile dispozițiile menționate ca regulă și că nu că nu ne aflăm într-o situație de excepție, generată de ieșirea din mandatul de 5 ani.
Astfel, Curtea Constituțională a dispus abuziv asupra faptului că actualul președinte al României, „îşi exercită mandatul până la depunerea jurământului de Preşedintele nou ales”, instituind un regim prezidențial nelegitim, dar mai ales neconstituțional, după data de 21 decembrie 2024.
Prin urmare, după această dată, rămânerea în calitate de Președinte al României al actualului prezident, girat nelegal de Curtea Constituțională, reprezintă mai mult decât un act de impostură; este și va fi un act de înaltă trădare, faptă realizată de toți cei implicați, aflați într-o vizibilă conivență.
Revenind la conținutul ,,Notelor de informare” emise de serviciile de informații, note cunoscute dinainte, urmare a ședinței CSAT din data de 28.11.2024, de către toți participanții la acest eveniment, înregistrate ulterior la Administrația prezidențială, după declasificarea intervenită la data de 04.12.2024, a fost evident că impactul acestora nu a prezentat nicio îngrijorare semnificativă la momentul aducerii lor la cunoștința celor îndreptățiți.
Astfel, între ședința CSAT din data de 28.11.2024 și ședința de validare a rezultatului alegerilor din primul tur de scrutin, finalizată la data de 2.12.2024 prin pronunțarea de către Curtea Constituțională a Hotărârii nr. 31 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1214/03.12.2024, a existat un interval de timp suficient pentru a fi supus analizei și pentru a fi valorificat un eventual risc, în situația, în care acesta ar fi existat cu adevărat.
Nu poate fi omis faptul că, în jurisprudența sa anterioară [1], Curtea Constituțională a opinat că nu pot fi reținute simplele aprecieri care pot fi de natură să creeze suspiciuni, în absența unor probe, verificări și elemente obiective. În situația de față, Curtea a dat eficiență deplină, cu putere de lege, unor simple ,,informări” pe care nu le-a supus niciunei verificări, dându-le o valoare probantă deplină, încălcând astfel chiar propria sa practică.
Trecând peste implicațiile fără precedent ale așa-ziselor ,,informări”, aceste demersuri amintesc de metehnele fostei și actualei Securități și sunt specifice timpurilor când aceste instituții de poliție politică controlau/controlează puterea în stat, în toată forța și splendoarea lor.
Totodată, ele amintesc de timpurile odioaselor protocoalele de colaborare dintre instituții și servicii, când s-au decimat, de cele mai multe ori, fără niciun drept, destinele individuale sau colective, și s-au guvernat majoritatea relațiilor existente în societate.
Informările generale, defăimătoare și distructive au devenit astăzi, pentru unii, un adevăr suprem și intangibil, care nu mai necesită nicio verificare și nicio confirmare, fiind preluate ca atare. Delatorii nu au învățat nimic din lecțiile istoriei.
Pentru a deveni credibile toate susținerile formulate și pentru a proba existența unui tratament preferențial și, astfel, disproporționat al unui candidat, în raport cu alți candidați, se impunea ca pe același segment comparativ să fie examinate și situațiile celorlalți, împrejurare care nu s-a întâmplat.
Soluția adoptată de Curtea Constituțională denotă nu doar un amatorism grosolan, dar mai ales o rea-credință vizibilă, toate cu scopul evident de a nesocoti și de a altera voința unui segment important din electorat, contrar celor susținute în comunicatul de presă din data de 02.12.2024 când a fost menționat, printre altele, „respectul votului popular exprimat în primul tur al alegerilor prezidențiale din anul 2024”.
În numele unei iluzorii vicieri a procesului de vot, făcând trimitere la o propagandă ridicolă, într-o bâlbâială jenantă și demnă de Cartea Recordurilor, Curtea Constituțională a României, împăunată drept apărătoarea unor principii și valori supreme, a anulat opțiunea categorică a poporului român care și-a manifestat deschis dorința de schimbare și de înlăturare a sistemului ticăloșit care a ruinat soarta României de 35 de ani.
Toată această siluire a legii s-a realizat în numele democrației, mutilată însă ireversibil de Curtea Constituțională, printr-un exces de putere, în absența oricărei responsabilități.
În cuprinsul mesajului din data de 8 decembrie 2024, transmis de Președintele Curții Constituționale, Marian Enache, cu ocazia Zilei Constituției, regăsim evidente aspecte de dezbatere politică, împrejurare anormală pentru statutul, dar mai ales pentru rolul autorității pe care o reprezintă și care confirmă faptul că fostul politician nu a lepădat niciodată haina pe care a purtat-o atâta vreme.
Deși vorbește despre ,,provocările contemporane”, ,,manipulări și dezinformare”, făcând apel la ,,vulnerabilitățile existente”, invocând existența ,,unor forțe care amenință valorile fundamentale ale democrației”, dar și îndemnul de a ,,le contracara”, în realitate, actualul președinte al Curții uită să spună că tocmai instituția pe care o conduce a dat, în ultimele luni de zile, cele mai mari lovituri democrației naționale, pulverizând-o fără nicio reținere.
Cei 9 „judecători” ai Curții, torționari constituționali, sunt direct responsabili pentru haosul și instabilitatea generată în țară, pentru pângărirea idealurilor, dar mai ales a principiilor și libertăților românilor.
Hotărârea nr. 32 pronunțată de Curtea Constituțională a României la data de 6 decembrie 2024 de anulare integrală a procesului electoral derulat, în ceea ce privește alegerile pentru funcția de Președinte al României, este una profund nelegală și reprezintă chintesența unui regim abuziv care a pus în genunchi România timp de peste trei decenii.
Într-un timp cu speranțe de dezrobire, perseverența poporului român care nu mai suportă trădarea și umilința, jaful și slugărnicia celor care vremelnic conduc destinele țării, a devenit astăzi o realitate care nu mai poate fi ascunsă!
Să vă temeți toți acei care ați dorit să pierdeți sufletul acestui popor de ziua în care vi se vor arăta faptele!
GRUPUL PENTRU ROMÂNIA
10 decembrie 2024
Potrivit art. 146 din Constituția României:
,,Curtea Constituțională are următoarele atribuții:
a) se pronunță asupra constituționalității legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Președintelui României, a unuia dintre președinții celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori, precum și, din oficiu, asupra inițiativelor de revizuire a Constituției;
b) se pronunță asupra constituționalității tratatelor sau altor acorduri internaționale, la sesizarea unuia dintre președinții celor două Camere, a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori;
c) se pronunță asupra constituționalității regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre președinții celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori;
d) hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată și direct de Avocatul Poporului;
e) soluționează conflictele juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice, la cerereaPreședintelui României, a unuia dintre președinții celor două Camere, a primului-ministru sau a președintelui Consiliului Superior al Magistraturii;
f) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și confirmă rezultatele sufragiului;
g) constată existența împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcției de Președinte al României și comunică cele constatate Parlamentului și Guvernului;
h) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcție a Președintelui României;
i) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea și desfășurarea referendumului și confirmă rezultatele acestuia;
j) verifică îndeplinirea condițiilor pentru exercitarea inițiativei legislative de către cetățeni;
k) hotărăște asupra contestațiilor care au ca obiect constituționalitatea unui partid politic;
l) îndeplinește și alte atribuții prevăzute de legea organică a Curții.”
Comentează