de Iurie Roșca
Cartea de față este scrisă de către una dintre cele mai remarcabile personalități ai constelației de-a dreptul strălucite a disidenței intelectuale franceze, care poartă o luptă exemplară cu regimul tiranic ce a uzurpat puterea politică în Occident în special după cel de-al Doilea Război Mondial.
Noi, cei din Răsăritul European ex-comunist, de cele mai multe ori scăpăm din vedere faptul că adevărații beneficiari ai rezultatelor acelui război n-au fost popoarele Europei Occidentale care au reușit să scape expansiunii comunismului sovietic, ci semnatarii pactelor postbelice Marea Britanie și SUA. Adică, învingătorii și-au împărțit prada, sovieticii cotropind centrul și estul continentului, iar anglo-saxonii colonizând partea vestică a Europei. Tocmai de aceea efortul editorial al Universității Populare de la Chișinău de-a lungul unui șir de ani este îndreptat cu precădere spre traducerea și publicarea pentru cititorul de limbă română a unor autori din autentica elită intelectuală franceză, care să contribuie la depășirea clișeelor propagandistice impuse de către stăpânii discursului dominant, bazat pe sacralizarea Occidentului Colectiv ca expresie a ultimei trepte de dezvoltare civilizațională.
Autoarea acestei cărți, care vădește o erudiție cu totul aparte și o rigurozitate științifică exemplară, apare în fața noastră în statura unei gânditoare politice ce se înscrie în admirabila tradiție europeană a marilor critici ai sistemului ce a triumfat inițial în Franța. Iar punctul de pornire a acestei distrugeri metodice a civilizației europene milenare este pretinsa revoluție așa-zis franceză din 1789, care a pus începutul colonizării Europei continentale de către elitele financiare britanice. Deicidul și regicidul, care stau la baza republicii franceze, au scos în scena istoriei cea mai detestată pătură socială din toate timpurile și la toate popoarele – cămătarii și negustorii. Noua formă de guvernământ, ne amintește Valérie Bugault, care proclamă sfârșitul tiraniei și triumful libertății prin instituirea republicanismului și a democrației, precum și a celorlalte elemente ale teoriei politice și economice liberale, instituie de fapt cea mai crudă, dar și cea mai perfidă formă a tiraniei. Este vorba despre uzurparea întregii puteri politice în stat de către plutocrația apatridă, care a transformat statul într-o unealtă de obținere a unor supraprofituri.
Pentru a înlesni înțelegerea cititorului asupra originilor și anvergurii mondiale a noii caste ce și-a însușit cea mai mare parte a avuțiilor lumii, autoarea ne prezintă o vastă expunere cu caracter istoric a ascensiunii și a triumfului hiperclasei mondialiste asupra statelor și a popoarelor. Dânsa demonstrează procedeele de ordin politic, juridic, economic și financiar care au stat la baza strategiei de lungă durată a ”stăpânilor banilor” de a-și institui dominația absolută. Formula ce ilustrează deosebit de plastic această nouă realitate, ce a refasonat societățile moderne, este prezentă ca un fir roșu de-a lungul întregii cărți. ”Factorul economic” și-a subordonat ”factorul politic”, transformând statele în niște cochilii vide sau, în românește, în niște forme fără fond. Altfel zis, țările care altă dată erau conduse de către oameni de stat cu vocație politică, care își asumau misiunea de a asigura binele comun și siguranța celor guvernați, au ajuns la cheremul unor grupări de tip mafiot. Aceștia își păstrează onorabilitatea doar pentru că au reușit să-și impună propria voință celor care fac legi și administrează instituții publice. Astfel, întreaga mașinărie a statului a ajuns o slujnică a unor interese private, diametral opuse interesului național și a fiecărui cetățean aparte. Întreaga politică legislativă, bugetară, fiscală, vamală, creditară, ca și relațiile externe și cooperarea cu organismele internaționale ale unei țări precum Franța sau oricare altă țară vasalizată de gangsterii capitalismului corporatist, nu reprezintă decât expresia intereselor pecuniare ale acestora.
Valérie Bugault arată cum anume s-a ajuns la subjugarea statelor de către mafia cămătarilor și a negustorilor. Printre metodele de înrobire politică și socială a popoarelor autoarea noastră dezvăluie, între altele, transformarea pământului în marfă ca urmare a loviturii de stat din 1789, instituirea sistemului unor bănci centrale ce a lipsit statele de atribuția lor regaliană de emitere a monedei, impunerea liberului schimb ca formă de colonizare economică a tuturor statelor lumii, crearea unor sisteme juridice ce permite anonimatul capitalurilor (conglomerate economice și zone offshore) etc. Iar anularea fenomenului politic și transformarea acestuia într-o farsă pentru mulțimile transformate în electorat se exercită prin intermediul sistemului pluripartidist și cel al alegerilor. Acesta nu e decât un teatru de păpuși, în spatele căruia stau sforarii ce instrumentează întreaga farsă politică prin intermediul finanțării partidelor și a exponenților acestora aflați în funcții de stat. Adică, în timp ce adevărații stăpâni ai politicului sunt baronii din economia ”de piață”, aceștia nu poartă nici o răspundere în fața publicului. Întreaga responsabilitate cade pe fantoșele din avanscenă, care, după ce își joacă rolul de valeți a ”factorului economic” și își pierd credibilitatea, sunt înlocuiți de către aceeași stăpâni din culise cu niște marionete noi în cadrul unor noi farse electorale.
Însă meritul demn de toată prețuirea al doamnei Valérie Bugault nu se reduce doar la o critică temeinică a actualului sistem politico-juridic și instituțional, ce s-a extins asupra întregii lumi ca urmare a globalizării. Dânsa este autoarea unei concepții foarte solide de reformă, care permite reorganizarea întregii societăți pe principii ce ar răspunde intereselor naționale și binelui comun, punând capăt dominației unei elite globaliste. Anume în asta constă viziunea de-a dreptul revoluționară a distinsei savante franceze. Dânsa pledează deschis și cu argumente imbatabile pentru desființarea sistemului parlamentar bazat pe partide, ca și pentru lichidarea partidelor ca atare, pentru renunțarea la principiul separării puterilor în stat, dar și la ciclicitatea electorală, demonstrând inclusiv nocivitatea și deci inutilitatea existenței ”constituțiilor” care impun toate aceste principii.
Adică autoarea își asumă un război total, fără menajamente, cu clasa dominantă care impune doxa comună cu pretenții axiomatice și prin urmare ”corectitudinea politică” ce constituie o adevărată religie politică în Occident. În acest sens nu putem să ne abținem de la exprimarea unei profunde prețuiri pentru onestitatea profesională, integritatea morală și curajul civic al doamnei Valérie Bugault. A-ți asuma un astfel de discurs public la ora actuală echivalează cu acceptarea unor nesfârșite persecuții și a unei marginalizări în mediul academic și în presa dominantă. Demersul doamnei Valérie Bugault reprezintă dovada asumării unei misiuni superioare, fiind rodul unei vocații de afirmare a adevărului cu orice preț. La ora actuală a nu fi mărturisitorul ereziei liberale (cu tot eșafodajul ei teoretic ce reprezintă cheia îndoctrinării în masă cu o ”gândire unică” de factură totalitară!) înseamnă a sfida puterea reală și a afirma verticalitatea ca virtute civică majoră.
Prin întreaga sa operă Valérie Bugault apare ca o figură eminentă a ”căii a treia” în economie, dincolo de comunism și liberalism, ambele sisteme fiind deopotrivă de pernicioase pentru societate. Sau, pentru a recurge la formula folosită chiar de autoare, viziunea dânsei este o valoroasă contribuție la dezvoltarea celei de-a patra teorii economice (formulă folosită în cadrul Forumului de la Chișinău, ediția 2019).
Opera și cauza pentru care militează Valérie Bugault nu oferă nici catedre universitare, nici lauri academici și nici avansări administrative. În schimb oferă pilda unei dedicații totale pentru Franța devastată la ora actuală de către cleptocrația extrateritorială, dar și pentru celelalte țări. Modelul de reorganizare radicală a întregului sistem politico-juridic internațional, elaborat de către domnia sa, le-ar putea servi drept unul de referință și de acțiune. Creația autoarei acestei cărți mă duce cu gândul la marii gânditori din pleiada Revoluției Conservatoare, la un Carl Schmitt, ca și la marele nostru gânditor politic Mihai Manoilescu (a se vedea în acest sens lucrarea sa ”Secolul corporatismului: Teoria corporatismului integral și pur”).
Amintim cititorului de limbă română că prima lucrare în limba română a aceleiași autoare poartă titlul ”A ucide plutocrația. Ghid practic pentru demontarea Sistemului”, carte scrisă în colaborare cu Jean Remy, editura Universitatea Populară, 2017.
Iurie Roșca
Comentează