de Iurie Roșca
Un aspect fundamental ce n-ar trebuie să ne scape în contextul isteriei pro-Schengen este că la baza acestei diversiuni împotriva popoarelor stă ideologia liberală. Anume acestă ideologie, teoretizată de servanții cămătarilor și ai negustorilor, stă la baza religiei drepturilor omului. Astfel, omul dezdumnezeit, împins cu viclenie spre autodivinizare, este înzestrat cu un șir nesfârșit de drepturi, printre acestea fiind plasat la un loc de frunte dreptul la libera circulație și dreptul de a te stabili în orice țară a lumii.
Toate aceste elemente ale strategiei de dezagregare a colectivităților organice, care sunt popoarele așezate de milenii în anumite spații ale dăinuirii lor în timp, au devenit norme ale dreptului internațional, consacrate prin convenții ONU și UE. Tot aici trebuie trecute și dreptul la azil, dreptul apatrizilor, dreptul refugiaților etc., toate acestea fiind niște instrumente politico-juridice de înlocuire a popoarelor autohtone prin mase de imigranți din toate colțurile lumii. Autorii occidentali au și definit acest proces prin termenul Marea Înlocuire. [1]
Este important de reținut că însăși diviziunea internațională a muncii a produs inegalități grave în nivelul de dezvoltare economică a țărilor. Menționăm în acest context și viziunea lui Immanuel Wallerstein, care a expus în teoria sistemului mondial cauzele economice ale împărțirii lumii în trei spații distincte – centru, periferie, semiperiferie. Tocmai această discrepanță a fost utilizată ca declanșator al fenomenului migrației în masă, impus în ultimele decenii.
Pentru a înțelege esența subversivă a acestor fenomene este important să reținem și așa-numitul proces al dereglementării [2] declanșate în anii 1970-80 de către marii deținători de capitaluri, care este parte a ideologiei neoliberale și care impune diminuarea rolului statelor în economie în favoarea acelorași gangsteri economici. Reducerea rolul statului deschide cale spre evadarea capitalurilor devenite nomade din cadrul național în spațiul întregului glob, care atrag după sine și evadarea industriilor dinspre Vest spre țările cu mână de muncă mai ieftină și rigori sociale și ecologice mai permisive. Adică, simplificând, se produce un aflux de capitaluri dinspre centru spre periferia sistemului economic global și, simetric, un aflux de forță de muncă dinspre periferie spre centru. Astfel, globalizarea ia turații maxime.
De altfel, realitățile din zona noastă se înscriu perfect în schema de ma sus. Prăbușirea blocului comunist a fost însoțită de o distrugere metodică și premeditată a economiilor din acest spațiu, ceea ce a determinat o criză social-economică interminabilă. Iar discrepanțele salariale au determinat migrația masivă a popoarelor din țările ex-comuniste spre țările Europei Occidentale.
Amintim și faptul că la temelia Uniunii Europene stau cele patru pretinse valori ale acesteia: libera circulație a mărfurilor, a serviciilor, a capitalurilor și a persoanelor. Adică este vorba despre crearea unei piețe comune, unde singura valoare a oamenilor este cea de ”resurse umane” bune de exploatat pe piețele forței de muncă ale Europei Occidentale. Francezii numesc transformarea omului în unealtă sau într-un obiect, un lucru prin termenul reificare. Că în spatele acestor patru ”principii de aur” stau rechinii capitalismului mondialist o știe orice ins alfabetizat. Nu însă și falsele elite din România. Și că dintr-o asemenea fluidizare a circulației celor patru categorii economice are de câștigat doar mafia globalistă o știe orice om întreg la minte. Însă aceștia n-au nici o șansă de pătrundere în spațiul public românesc.
Dacă fauna politică bucureșteană ar fi reușit să deslușească măcar la nivelul cel mai elementar esența ideologiei liberale, poate astăzi nu ne-ar fi fost dat să urmărim spectacolul penibil al goanei după Schengen. Virusul liberal a paralizat iremediabil spiritul critic al caracudei zgomotoase care se saltă din călcâi pentru a fi observată și aplaudată de către mulțime. Orbirea colectivă, provocată de această gravă maladie intelectuală, face ravagii în toate straturile sociale. Asta și pentru că tăvălugul ideologic ce s-a rostogolit peste spațiul nostru după 1989 a strivit și uniformizat orice distincție dintre pătura ceva mai cultă și poporul de rând.
De obicei, liberalismul nici nu e văzut ca o ideologie. El a devenit o religie, un sistem de referință axiomatic, singura optică asupra lumii, paradigma omogenizantă ce transformă una dintre multiplele teorii politice într-un dat imuabil. Dacă țipălăii care astăzi se taie pe vene pentru neadmiterea în spațiul Schengen ar fi în stare să cuprindă cu mintea lor opacă tabloul lumii în toată complexitatea lui, aceștia s-ar dumiri care sunt efectele nefaste ale proiectului respectiv. Dar așa cum totul e interpretat la nivelul unui burtă-verde ordinar, corul cacofonic al eurolatrilor nu cunoaște alte registre sonore. Mlaștina liberală nu cunoaște jumătăți de măsură. Te absoarbe cu tot cu titluri academice și ifose patriotarde.
În general se știe că la baza liberalismului stă principiul individualismului. Iar individualismul sacralizează drepturile fără limită ale individului în detrimentul colectivităților din care face parte. Auto-divinizarea devine normă socială, lipsa de angajament, de responsabilități și obligații devin apanajul omului croit după ideologia liberală. Pierderea oricăror atașamente față de țara și neamul din care te tragi devine un loc comun. Destrămarea tuturor țesuturilor sociale, care formează corpul organic al unui popor, capătă proporții uriașe. De aici atomizarea, pulverizarea organismului național prin evadarea din țară și stabilirea în străinătate.
Deloc întâmplător, unul dintre procedeele cheie ale acestei diversiuni de o amploare mondială care este ”dreptul la libera circulație” constă în exaltarea principiului mobilității sociale. Abandonarea propriei țări este prezentată ca o performanță și ca o dovadă a ridicării unei societăți la nivelul standardelor zilei de azi. Astfel, a te lepăda de propriul neam devine o ocupație de prestigiu, dovada unei avansări pe scara valorilor sociale.
În Occident există o mulțime de lucrări academice fundamentale care tratează aceste subiecte. Dar se vede că acestea nu au ajuns să fie răsfoite și de pletora de victime ale molimei liberale din România. Așa, de pildă, n-am prea observat ca cineva dintre mânuitorii de condei sau personajele politice să vizeze cu regret depopularea țării prin părăsirea ei de către milioane de cetățeni altfel decât din perspectiva criticii unor guvernanți venali. Aceștia chiar cred că la baza nereușitelor economice ar sta doar niște guvernanți incapabili să genereze locuri de muncă bine plătite și egalarea veniturilor din țară cu cele din Occident. Ei nu au cum să priceapă că România a fost condamnată la o subdezvoltare cronică tocmai pentru a permite hiperclasei mondialsite să exploateze resursele ei naturale, dar și ”resursele umane” pe post de sclavi fericiți aciuați în țările din Vest.
Iar ieșirea din impas nu constă în înlocuirea unei garnituri de demnitari cu alta prin exercițiul electoral, ci în schimbarea sistemului politico-economic și juridic în care a fost împinsă și înlănțuită țara. Repet, cine nu a înțeles nici până azi că sistemul electoralist admite la guvernare doar valeți ai Sistemului globalist vădește semne grave de deficiențe mentale. Iar de aici zelul de a crea la infinit partide, râvna de ”a-i da jos pe ai lor” și ”a-i aburca sus pe ai noștri”. Caragiale a spus totul la acest subiect.
Acum să ne referim la un alt aspect. Să zicem că zarva uriașă ce s-a iscat în România ar fi vizat într-adevăr un drept vital cum e cel la libera circulație. Dar parcă astăzi nu pleacă lumea cu milioanele afară și fără Schengen? Da, mi se va răspunde, dar pentru a-i izgoni în număr și mai mare din țară avem nevoie de Schengen. Ca să depopulăm țara fiind omologați la toate standardele europene, domnule, iar nu ca niște europeni de categoria a doua. Să fim și noi în rând cu lumea, desțărați fără Patrie și fără Dumnezeu de categorie superioară, ce mai!
Remarcăm în treacăt că nu doar fuga în străinătate după venituri mai grase, dar și obsesia turismului reprezintă o plagă socială indusă de către sistemul de propagandă globalist. Dorul de ducă, spiritul de hoinar fără noimă dornic de a te zgâi ca proasta-n târg la splendorile Occidentului sunt și ele parte a strategiei de alienare a lumii. Pentru cei dornici să aprofundeze subiectul recomand cartea cunoscutului autor francez Nicolas Bonnal ”Apocalipsa turistică: distrugerea consimțită a lumii”. [3]
România de azi este plină de o puzderie extrem de variată de actori sau jucători, unul mai cu moț decât altul. Dar îi lipsesc cu desăvârșire măcar câțiva gânditori politici. Cineva care ar fi în stare să se ridice deasupra mediocrității masei de oameni de paie, articulând un discurs pe măsura marilor provocările ale vremurilor de azi.
Iurie Roșca
11.12.2022
Surse bibliografice:
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_%C3%AEnlocuire
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Dereglementare
3. https://www.amazon.fr/APOCALYPSE-TOURISTIQUE-DESTRUCTION-CONSENTIE-Pr%C3%A9face/dp/1521756635
Comentează