de Jacobin, Branko Marcetic
Fie că este vorba de ritmul și amploarea masacrelor de civili, de uciderea grupurilor protejate sau de tipul de muniție, războiul Israelului din Gaza este o campanie de o brutalitate excepțională, diferită de tot ceea ce am văzut vreodată.
Guvernul israelian a avut nevoie de doar două luni pentru a ucide peste 17.000 de palestinieni în Gaza – un bilanț recunoscut ca fiind corect de principalele grupuri umanitare, de Departamentul de Stat al SUA, de un înalt oficial al administrației Biden, de prestigioasa revistă medicală Lancet și chiar de Forțele de Apărare Israeliene (IDF).
Aceasta este o statistică importantă, deoarece este poate principalul indicator – dar în niciun caz singurul – că ceea ce vedem desfășurându-se zilnic în Gaza nu este „doar un alt război teribil„, ci ceva cu totul diferit.
Luați în considerare verdictul celor care și-au petrecut viața și cariera în cele mai grave zone de război din lume. Martin Griffiths, un umanitar al ONU care și-a început cariera în Cambodgia devastată de genocid și care a servit peste tot, din Yemen până în Siria după cutremur, a numit Gaza „cea mai gravă criză umanitară” pe care a văzut-o vreodată. Alți oficiali ONU au numit Gaza un „coșmar viu” și „absolut fără precedent și uluitor” și au descris condițiile de pe teren ca fiind „apocaliptice„.
„Simt că nu am cuvinte pentru a descrie ororile care se abat asupra copiilor de aici„, a declarat purtătorul de cuvânt al UNICEF, James Elder. Șeful Uniunii Europene pentru afaceri externe, Josep Borrell, a descris, de asemenea, situația din Gaza ca fiind „catastrofală, apocaliptică„, amploarea distrugerilor fiind „chiar mai mare decât cea suferită de orașele germane în timpul celui de-al Doilea Război Mondial„.
Aceste declarații sunt confirmate de cifre, care arată în mod clar că campania militară a Israelului a fost excepțională prin brutalitatea sa nediscriminatorie. O analiză realizată de Financial Times a arătat că, după doar șase săptămâni, nordul Fâșiei Gaza a fost redus la ruine la o scară comparabilă doar cu cea a bombardamentelor asupra orașelor germane din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cu 68% din clădirile avariate sau distruse în nordul Fâșiei Gaza la începutul acestei luni, distrugerea zonei este mai gravă decât cele mai cunoscute bombardamente ale orașelor Dresda și Köln și se apropie de rata de distrugere de 75% a orașului Hamburg.
Mai mult, aproximativ 70% dintre palestinienii uciși până în prezent au fost femei și copii. Aceasta este o proporție uluitoare care distinge Gaza de unele dintre cele mai grave războaie din acest secol.
La apogeul războiului civil sirian din 2015 și 2016, un conflict considerat deosebit de mortal pentru femei și copii, aceste două grupuri reprezentau 25% dintre civilii uciși, potrivit unui calcul, respectiv 37%, potrivit altuia. Atunci când decesele civile din Afganistan au atins un nivel record în prima jumătate a anului 2021, femeile și copiii reprezentau 46% din totalul victimelor civile. În primii doi ani ai războiului din Irak, cifra a fost de puțin sub 20%. În Yemen – considerat pe scară largă drept unul dintre cele mai îngrozitoare războaie din acest secol – între 2018 și 2022, femeile și copiii au reprezentat 33% din victimele civile, potrivit datelor compilate de Proiectul de monitorizare a impactului civil (dacă se iau în considerare cauzele indirecte ale războiului, cum ar fi foametea și bolile, cifrele yemenite sunt mult mai mari).
„Gaza devine un cimitir pentru copii„, a declarat luna trecută secretarul general al ONU, António Guterres. Într-adevăr, copiii din Gaza, care reprezentau aproape jumătate din populația enclavei înainte de război, au fost uciși la o scară neegalată de niciun alt conflict recent.
După doar trei săptămâni de atacuri, forțele israeliene au ucis mai mulți copii în Gaza decât numărul de copii uciși în orice conflict global într-un an întreg, depășind acest total pentru fiecare an începând cu 2019. De fapt, cu un bilanț de peste 7 870 de copii uciși în Gaza, forțele israeliene au ucis aproape același număr de copii ca și cei uciși în toate războaiele din lume în acești trei ani la un loc (8 174).
Potrivit Al Jazeera, în doar două luni, forțele de apărare israeliene au ucis aproape același număr de copii ca și cei uciși în cei unsprezece ani de război din Afganistan (8.099) și aproape dublu față de numărul oficial de copii uciși în cei șapte ani și jumătate de război din Yemen (3.774). Chiar și luând în considerare numărul îngrozitor de mare de copii uciși în timpul celor doisprezece ani de război civil din Siria (30 127), media de șapte copii uciși pe zi rămâne mult peste rata de 160 de copii pe zi din Israel – o rată care, dacă ar fi menținută constantă, ar depăși numărul de copii uciși în timpul războiului sirian în mai puțin de un an.
Numărul victimelor acestui război îl depășește pe cel al conflictelor similare
Aceste cifre sunt deja foarte proaste. Dar chiar dacă privim dincolo de numărul de copii uciși și comparăm campania israeliană cu zonele de război în care copiii nu reprezintă o proporție atât de mare din populație ca în Gaza, acest război rămâne extrem de brutal.
Masacrele nediscriminatorii și disproporționate nu sunt neobișnuite în diferitele războaie pe care Israelul le-a purtat în Gaza de-a lungul anilor. Dar acesta se deosebește de toate celelalte. Potrivit unei analize realizate de Yagil Levy, profesor de sociologie la Universitatea Deschisă din Israel, chiar și o estimare foarte conservatoare a numărului de civili uciși în actualul război al Israelului – 61% – l-ar plasa cu mult peste nivelul campaniilor militare anterioare ale Israelului în teritoriu, mai mare chiar și decât numărul mediu de civili uciși în toate războaiele din timpul celui de-al Doilea Război Mondial până în anii 1990.
Potrivit Organizației Națiunilor Unite, la momentul redactării acestui articol, 19 453 de palestinieni au fost uciși în Gaza, inclusiv peste 13 000 de femei și copii, ceea ce plasează numărul total de civili palestinieni uciși undeva între aceste două cifre (fără a lua în calcul cei dispăruți sau îngropați sub dărâmături). Oficialii israelieni susțin că au ucis 5 000 de luptători Hamas, o cifră dubioasă care ar însemna, de fapt, că aproape toți palestinienii uciși în timpul războiului nu erau civili. Această cifră este și mai dubioasă dacă ne gândim că cei 30 000 de luptători Hamas reprezentau doar 1,4% din populația din Gaza înainte de război.
În orice caz, această cifră ar trebui comparată cu cei 15.000 de civili uciși prin acțiuni militare directe între 2015 și 2019 în Yemen, considerat în general ca fiind unul dintre cele mai grave războaie din acest secol. Numărul palestinienilor uciși până în prezent, după puțin peste două luni de bombardamente israeliene și invazie terestră, este mai mare decât numărul anual de morți în majoritatea anilor conflictului din Yemen, potrivit unei estimări conservatoare.
Campania israeliană a depășit, de asemenea, brutalitatea invaziei Rusiei în Ucraina, care a indignat o mare parte a lumii în ultimii doi ani. A fost nevoie de 21 de luni pentru ca numărul civililor uciși în Ucraina să depășească 10.000, inclusiv peste 560 de copii. În schimb, Israelului i-a luat doar 45 de zile pentru a depăși pragul de 10.000 de femei și copii uciși, iar după doar șase zile a ucis cel puțin 583 de copii palestinieni.
Sau orașul sirian Alep, practic sinonim cu un carnagiu uman fără sens de-a lungul anilor 2010. Aproximativ 31.000 de oameni au murit ca urmare a campaniei de patru ani a guvernului sirian, de notorietate, crudă și nediscriminatorie, pentru a recuceri orașul, ceea ce înseamnă că Israelul este deja la mai mult de jumătate de drum de a atinge acest total într-o fracțiune de timp. De fapt, media lunară de 8.589 de palestinieni uciși la 7 decembrie depășește cu mult cele mai mortale luni și chiar ani ai războiului sirian în ansamblu, un război considerat atât de brutal încât a inspirat apeluri constante la intervenție militară, încercări de schimbare a regimului și ani de sancțiuni și bombardamente paralizante ale SUA împotriva țării.
Războiul civil din 2011 din Libia și amenințările dictatorului Muammar Gaddafi de a se răzbuna pe forțele rebele au determinat, de asemenea, apeluri pasionate la o intervenție militară occidentală pentru a proteja civilii. Aceste apeluri au fost urmate rapid de o operațiune dezastruoasă de schimbare a regimului. Potrivit Airwars, cele mai înalte estimări estimează că numărul civililor uciși în cele opt luni dintre începutul războiului și asasinarea lui Gaddafi se ridică la 3.400, dictatorul fiind responsabil pentru 2.300 dintre aceste decese – aproximativ o cincime din numărul femeilor și copiilor uciși de forțele israeliene într-un sfert de timp.
Campania israeliană nu stă mai bine alături de unele dintre cele mai grave războaie ale Americii. Bătălia din 2016-2017 împotriva Statului Islamic în orașul irakian Mosul a fost prezentată pe scară largă ca o demonstrație șocantă a disprețului scandalos al lui Donald Trump față de viețile nevinovate, cu până la 11.000 de vieți de civili în nouă luni – un total și o rată de ucidere care, ambele, nu se ridică la nivelul a ceea ce a reușit Israelul până acum.
De fapt, Israelul a ucis deja mai multe femei și copii decât toți civilii uciși de forțele americane în primii doi ani ai războiului din Irak și cel puțin încă nouă ani de la această invazie. Ei au ucis mai mulți civili decât a ucis armata americană în aproape douăzeci de ani în Afganistan. Numărul palestinienilor uciși se apropie deja de cei 21.000 de civili uciși în primii doi ani ai bombardamentelor americane din Vietnam, considerat în prezent unul dintre cele mai rușinoase episoade din istoria Statelor Unite și un eveniment care a distrus președinția lui Lyndon B. Johnson.
Jurnaliști, medici și lucrători ONU masacrați
Dar nu doar numărul de civili uciși evidențiază violența excepțională a acestui război, care a fost deosebit de mortal pentru grupuri considerate, în general, ca fiind în afara razei de acțiune a războiului modern.
Să luăm, de exemplu, jurnaliștii. Oricare ar fi numărătoarea folosită – estimările variază de la cincizeci și șase de morți, cel puțin, la șaizeci și opt – grupurile pentru drepturile jurnaliștilor sunt de acord că acest război a fost extraordinar de mortal pentru reporteri, fără îndoială cel mai rău din acest secol, dacă nu cel mai rău de când au început înregistrările privind decesele jurnaliștilor, la începutul anilor 1990, potrivit a două organizații separate. Federația Internațională a Jurnaliștilor a declarat recent că „amploarea și ritmul pierderilor de vieți ale profesioniștilor din mass-media este fără precedent„. Iar unele dintre aceste decese sunt ucideri deliberate.
După doar o lună de lupte, 101 membri ai personalului Organizației Națiunilor Unite (ONU) au fost uciși în Gaza, ceea ce reprezintă cea mai mare pierdere de vieți omenești în rândul angajaților săi într-un singur conflict din istoria organizației. Bilanțul morților a crescut acum la 130. Vestea vine în contextul în care oficialii israelieni au atacat verbal înalți funcționari ONU, au acuzat organizația că este „contaminată de antisemitism„, au amenințat că o vor expulza din teritoriile palestiniene (ceea ce a și făcut) și au acuzat angajații ONU că sunt membri ai Hamas. Bombardamentele israeliene au ucis, de asemenea, un contractor al Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) și familia acestuia, precum și un diplomat francez.
Războiul a fost, de asemenea, o baie de sânge pentru medici. La începutul acestei luni, ministrul palestinian al sănătății a estimat la 250 numărul lucrătorilor din domeniul sănătății uciși în Gaza, în timp ce Uniunea organizațiilor de asistență medicală și de ajutorare a estimat recent cifra la 283. Ambele cifre sunt mai mari decât numărul de lucrători din domeniul sănătății uciși în orice conflict din lume în anul 2022, declarat cel mai violent an pentru lucrătorii din domeniul sănătății din ultimul deceniu de către Coaliția pentru protejarea sănătății în situații de conflict (Safeguarding Health in Conflict Coalition). Această cifră este mai mare decât numărul total de persoane ucise în fiecare an documentat de organizație cel puțin din 2017. În comparație cu primul an al războiului din Ucraina, forțele rusești au efectuat mult mai multe atacuri asupra sectorului sanitar ucrainean, dar au ucis șaizeci și doi de lucrători din domeniul sănătății – o cifră șocantă care, totuși, nu are nimic de invidiat față de cea din Gaza.
Acest nivel de letalitate se explică în mare parte prin ferocitatea unică a campaniei de bombardamente israeliene, combinată cu o nepăsare fără precedent față de victimele civile. După doar cinci zile, Israelul a aruncat șase mii de bombe asupra Gaza. Această cifră se apropie de cel mai mare număr de bombe și alte muniții lansate în Afganistan într-un singur an din 2006 încoace (7 423) și de numărul total de bombe și rachete lansate de NATO pe durata întregii intervenții în Libia (7 600). De asemenea, este cu mult mai mare decât numărul mediu de bombe lansate pe lună în Irak și Siria (2 500) în cadrul luptei împotriva Statului Islamic.
De atunci, se crede că Israelul a aruncat în total 29.000 de muniții în Gaza, ceea ce reprezintă o medie de aproape 500 de bombe pe zi. Aceasta este aproximativ aceeași cantitate pe care SUA și Marea Britanie au aruncat-o asupra Irakului în prima lună de la invazie – o țară de 1.200 de ori mai mare și cu o densitate a populației de aproximativ o sutime față de Gaza în 2003 – și mai mult decât numărul total de bombe aruncate de SUA în toate țările în întregul an 2016.
Este, de asemenea, mai mult decât cele 20.650 de bombe lansate de Trump în primele șase luni de mandat, considerate șocante și fără precedent la vremea respectivă. Pentru a pune lucrurile în perspectivă, numărul mediu de bombe lansate pe zi de Israel este cu câteva ordine de mărime mai mare decât media zilnică a Statelor Unite în toate zonele de război din ultimii douăzeci de ani (patruzeci și șase) și mai mare decât media zilnică a bombelor de planare pe care Vladimir Putin le lansa asupra Ucrainei la începutul acestui an (douăzeci). Luna trecută, liderul rus a ținut prima pagină a ziarelor pentru o serie de lovituri de o ferocitate fără precedent în Ucraina, lansând optzeci și șapte de bombe asupra regiunii Kherson.
Nu este vorba doar de amploarea bombardamentelor, ci și de tipul de bombe folosite. Potrivit New York Times, 90% din munițiile israeliene lansate în primele două săptămâni au fost bombe de 1.000 până la 2.000 de kilograme, în timp ce oficialii militari americani consideră că și bombele de 500 de kilograme sunt prea mari pentru a fi folosite în zonele urbane din Orientul Mijlociu. În plus, 40-45% din bombele lansate până acum au fost muniții neghidate, „gravitaționale”, care probabil că vor provoca mai multe victime civile. Această proporție este mai mare decât cea folosită în războaie americane precum cele din Irak (35%), Bosnia (31%) și Libia (0%).
Luna trecută, publicația digitală israeliană +972 Magazine a publicat o anchetă bombă. Mai multe surse de informații au declarat revistei că Israelul și-a relaxat considerabil restricțiile deja laxe privind bombardarea țintelor civile. Armata israeliană știa exact câți civili sunt susceptibili să moară în fiecare atac, au spus acestea, și tolera mai multe morți civile dacă câștiga timp sau dacă ucidea un comandant Hamas, dând chiar undă verde unor atacuri deliberate asupra unor ținte civile în speranța că distrugerile rezultate îi vor determina pe locuitorii din Gaza să pună „presiune” asupra Hamas. Aceste recunoașteri acreditează declarația recentă a unui înalt oficial american din cadrul serviciilor de informații, potrivit căreia „este dificil să se ajungă la o altă concluzie” decât aceea că armata israeliană pedepsește în mod deliberat întreaga populație din Gaza.
Dincolo de cifre
O privire asupra faptelor și cifrelor de mai sus este tot ce este nevoie pentru a înțelege că ceea ce face armata israeliană în Gaza nu este doar un alt război modern teribil, ci ceva mult mai rău și mult mai hidos.
Aceste statistici sunt condamnabile în sine. Dar ele trebuie privite, de asemenea, în contextul săptămânilor și lunilor de declarații ale înalților oficiali și politicieni israelieni care se bazează pe o retorică șocantă, rasistă și dezumanizantă la adresa palestinienilor, exprimând ideea că civilii obișnuiți sunt vinovați de crimele Hamas și sunt ținte militare legitime și exprimând dorința de a ucide și distruge cât mai mult posibil în Fâșia Gaza și de a o face nelocuibilă. De asemenea, acestea trebuie să fie comparate cu numeroasele rapoarte publicate de la începutul conflictului cu privire la propunerile israeliene de a transfera palestinienii din Gaza, de a „reduce” populația acesteia, de a ocupa și, în cele din urmă, de a anexa teritoriul, inclusiv un plan recent în cinci puncte prezentat de un membru al parlamentului Likud.
Ceea ce este necesar pentru a opri acest lucru nu este un alt război dezastruos sau o schimbare de regim – pe care SUA și partenerii săi le-au folosit în trecut cu mult mai puțin efect atunci când în spatele atrocităților se afla un stat neprietenos – ci pur și simplu să privăm armata israeliană de armele de care are nevoie pentru a efectua acest masacru în masă. Din păcate, administrația Biden refuză să facă acest lucru. În ritmul în care forțele israeliene ucid oameni și în timp ce boala și foametea încep să ia multe vieți în Gaza, permiterea continuării acestui carnagiu nu va face decât să transforme ceea ce este deja o campanie militară extrem de sălbatică în ceva și mai incalificabil.
Branko Marcetic este unul dintre editorii Jacobin și autorul cărții Yesterday’s Man: The Case Against Joe Biden. El locuiește în Chicago, Illinois.
Sursa: https://www.les-crises.fr/assaut-israel-sur-gaza-ne-ressemble-a-aucune-guerre-de-memoire-recente/
Comentează