. Excelența sa, domnul ambasador Valery Kuzmin, a oferit la finalul lunii decembrie 2020 un interviu jurnalistului Alexandru Răducanu, directorul postului de televiziune Canal 33. Pe parcursul a 60 de minute electrizante, au fost abordate tematici sensibile, pe care media centrală din România sau din comunitatea occidentală le abordează în general cu mare reticență. Putem afla din acest interviu care este poziția Federației Ruse față de subiecte cum ar fi obiectivitatea relatării istoriei, valențe ale înțelegerii democrației, relația Federației Ruse cu România sau cu Statele Unite, modul în care gestionează Rusia criza pandemiei de coronavirus. O situație stranie ce este pusă în evidență de acest interviu este aceea că în ultimii ani puterile occidentale tind să dea o nouă interpretare istoriei: minimizează până la ignorare aportul adus de Rusia la învingerea Germaniei hitleriste, în cel de-al Doilea Război Mondial. Constatăm că au existat în Vest comemorări cu participare internațională ale încheierii războiului, la care reprezentanții Federației Ruse nici măcar nu au fost invitați. Este util să observăm de asemenea că de aproape șase ani după așa-zisa „anexare” a Crimeii de către Federația Rusă asistăm la un acerb și aproape neîntrerupt val de rusofobie manifestat în special de țările care fac parte din alianța nord-atlantică. Datele istorice atestate de documente arată însă că Crimeea este însuși leagănul civilizației ruse. Domnul Kuzmin a subliniat de asemenea că unificarea Crimeii cu Rusia a avut loc printr-un referendum pașnic, care în mod paradoxal este văzut de Occident ca fiind incorect și imoral. Pe de altă parte, invazia Irakului de către SUA și NATO este acceptată fără probleme de comunitatea occidentală, deși operațiunea a condus la moartea a peste un milion de irakieni și a fost demarată folosindu-se un pretext care s-a dovedit ulterior a fi fost absolut fals. Domnul ambasador reliefează și că mult invocata implicare a Federației Ruse în alegerile din 2016 din SUA în fond nu a existat, este chiar concluzia raportului Muller, procurorul american care a investigat timp de trei ani cazul. Un alt paradox bizar este acela că deși Rusia este descrisă de Vest ca o amenințare pentru întreaga lume, în realitate există amplasate zeci de baze militare ale NATO care au înconjurat Rusia ca într-un fel de asediu... Un subiect important, puțin cunoscut și aprofundat la noi, este că România și Rusia sunt legate de numeroase filoane comune de cultură și civilizație. Între acestea, poate cel mai important este filonul ortodoxiei, care este piatra de temelie a fiecăreia dintre țările noastre. În România, din păcate, asistăm la o uzurpare a tradițiilor și valorilor morale creștine din conștiința națională a românilor. Rusia, în schimb, așa cum observă jurnalistul Alexandru Răducanu, a consolidat aceste valori prin certificarea lor în însăși Constituția țării. Astfel, de aproape doi ani, conceptul esențial de „Dumnezeu” și structura fundamentală a familiei, ca fiind formată din bărbat și femeie, sunt acum valori inalienabile ale culturii și ordinii sociale în Federația Rusă. Domnul Valery Kuzmin a explicat că din păcate relațiile pe linie politică dintre România și Rusia sunt foarte reci în momentul de față. Nu același lucru se poate spune despre relațiile economice, în cadrul cărora se produce o creștere reciprocă a încrederii și colaborării pe mai multe linii. Dincolo de includerea gradată, în special după 1989, a României în sfera social-politică euro-atlantică, în opinia domnului ambasador Valery Kuzmin deschiderea de colaborare a existat și există din partea Federației Ruse. Dar, a glumit el, „pentru un dans de tango este nevoie de două persoane”.