de Corvin Lupu
Cu ceva timp în urmă mi-am propus să nu mai recenzez și să nu mai prefațez cărți scrise de autori care nu au la bază facultatea în domeniul în care scriu. Și totuși, în rândurile de față mă adresez cititorilor cărții lui Calistrat M. Atudorei. Îmi încalc decizia propusă pentru un motiv simplu: Calistrat M. Atudorei a înțeles deosebit de bine fenomenele din sistemul actual al relațiilor internaționale, mai bine decât foarte mulți istorici care se consideră specialiști, pe de o parte și pe de altă parte pentru că este imun la subtilitățile propagandei manipulatoare care se practică în partea de lume de care a fost și România agățată după acordul verbal din Malta, din 2-3 decembrie 1989.
Autorul este absolvent al facultății de inginerie, studiu care i-a perfecționat gândirea logică și preocuparea pentru exactitate, calități pe care le etalează și pe parcursul prezentei cărți. El nu s-a mulțumit cu studiile de inginerie și a urmat un masterat de Studii de Dezvoltare Internațională și Etica Relațiilor Internaționale, la Universitatea București, Facultatea de Filosofie, unde apoi și-a susținut și doctoratul.
De peste un deceniu, domnul Calistrat M. Atudorei a intrat pe tărâmul Jurnalisticii și este colaborator independent, publicând articole la câteva ziare și reviste precum: Geopolitica.ru, Vision&Global Trends, Uniunea Ziariștilor Profesioniști, Lumea, Flux.md, Estica.eu, Activenews.ro, DiplomatMagazine.eu, Lohanul. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. De asemenea, este realizator de emisiuni de televiziune.
Este fondatorul site-lui Geopolitika.ro, unde a publicat articole interesante, pe diverse teme.
Domnul Calistrat M. Atudorei a înființat asociația Forumul Țărilor Nealiniate din România, care urmărește și în prezent să reprezinte în România obiectivele asumate de Mișcarea de NeAliniere (MNA) la nivel mondial. Această linie de gândire politică nealiniată, născută în perioada Războiului rece anterior, a fost și este în continuare deosebit de importantă și posibil va fi mult promovată și în viitor, când este posibil ca bipolarismul mondial să se accentueze, chiar să se agraveze. Noul război rece, deja născut și suprapus războiului fierbinte început în Ucraina, nu mai poate fi evitat. Încă de pe acum, în sistemul internațional se profilează unele state care doresc să aibă o suveranitate accentuată și să coopereze cu ambele tabere care își dispută supremația mondială: SUA și aliatele ei, pe de o parte, Organizația de Cooperare de la Shanghai și BRICS, pe de altă parte.
Calistrat M. Atudorei nu cade în capcanele propagandei și modului de promovare a informației despre relațiile internaționale care este practicat în sfera de influență a SUA, inclusiv în România.
Autorul nu este la prima lucrare publicată. Cu doi ani în urmă, a publicat studiul „Planurile Americii pentru Hegemonia Mondială” la editura ePublishers din București. Lucrarea a fost publicată și în limba engleză cu titlul „America’s Plans for World Hegemony”.
Cartea Tranziția sistemului internațional de la ordinea unipolară la cea multipolară este de o mare actualitate. Din acest punct de vedere, lucrarea este de interes atât pentru specialiști, cât și pentru studenți și toți cei interesați de marile prefaceri pe care le cunoaște Omenirea în acest moment istoric.
În 1989, când se definitivau înțelegerile sovieto-americane în vederea întâlnirii de la Malta și a ajungerii la un acord prin care Occidentul să primească acceptul Uniunii Sovietice de a penetra Cortina de Fier negociată la sfârșitul celui de al doilea război mondial, un înalt reprezentant al KGB le-a spus colaboratorilor săi din SUA că ei nici nu știu ce rău le face URSS prin faptul că acceptă ca Occidentul să-și extindă influența asupra sferei de influență acordată prin negociere Uniunii Sovietice. „Vă lăsăm fără adversar”, a spus generalul KGB. Peste ani, s-a văzut că el avea dreptate. Pentru un moment de istorie, lumea a devenit unipolară, o lume într-un singur picior, „Cocostârcul”, cum au poreclit-o unii analiști. Rămasă singura supraputere, SUA, condusă din umbră de elita kazaro-evreiască de pe Wall Street și-a dat arama pe față. A promovat agresiuni și o politică hegemonistă plină de aroganță. Cei care nu s-au supus au fost nimiciți… În plan intern, în toată zona de influență a SUA se promovează o decadență tot mai greu suportabilă: droguri, trafic de persoane, prostituție, homosexualism și lesbianism pe scară largă, protejarea minorităților de toate felurile în dauna majorităților, în numele cărora s-a propagat falsa democrație. O perioadă, SUA s-a abținut și a creat aparența că promovează o democrație reală, adevărul și dreptatea. După Malta și după ce a rămas singura supraputere, mizeria regimului iudeo-globalist a ieșit la lumină. Ea nu mai încape sub preș.
Încă înainte de a se întâlni conducătorii supraputerilor pe vapor, în largul Maltei, pentru a finaliza încheierea acordului dintre ele, KGB-ul, coordonator al serviciilor secrete din sfera sovietică de influență, a organizat „revoluțiile de catifea” și a eliminat de la conducere pe liderii autoritari, înlocuindu-i cu unii favorabili acceptării penetrării occidentale. În România, a fost altfel, dar nu abordăm subiectul în aceste rânduri.
În perioada negocierilor, Occidentul a dat mereu asigurări Uniunii Sovietice, că el nu va periclita militar puterea de la Răsărit, iar NATO nu se va extinde pe teritoriile sferei de influență a Uniunii Sovietice. Acest lucru a fost recunoscut și în Occident, o vreme, dar, la ora scrierii acetor rânduri, Occidentul nu mai recunoaște înțelegerile încheiate. Toate înțelegerile din 1989 au fost verbale… Lecția luată de Gorbaciov a fost aceea că în Occident nu poți să ai încredere…
În primul deceniu după Acordul din Malta, Occidentul și-a savurat victoria, în toate modurile posibile. Uriașa criză de supra-producție a Occidentului s-a stins pe spatele fostelor state socialiste care au înghițit munți întregi de alimente occidentale, sute de câmpuri de mașini nevândute anterior, munți de mașini second hand, munți de textile și pielărie, utilaje de toate felurile, mase plastice, bunuri de larg consum, materiale de construcții etc. etc. Prin abilitate și multă experiență colonială, exersată în sute de ani, statele occidentale s-au preocupat și a fost ușor să realizeze, să lichideze sau să acapareze producția din statele penetrate, să le acapareze piețele externe, mai întâi, apoi și pe cele interne. Occidentul a intrat într-o nouă etapă de mare dezvoltare economică. Dar această dezvoltare s-a bazat și se bazează și astăzi încă pe resursele naturale/minerale, materiile prime și energia aduse de pe alte continente. Acest lucru se dovedește astăzi a fi o mare vulnerabilitate, pentru aproape întreaga Europă.
Cu Gorbaciov la conducerea URSS, Occidentul și-a atins obiectiv după obiectiv și a obținut succes după succes. Germania s-a unificat, România independentă și naționalistă a fost îngenunchiată și devorată, Cehoslovacia s-a dezmembrat fără referendum național, în ciuda statu-quo-ului internațional proclamat/impus prin Actul Final al Conferinței OSCE de la Helsinki (august 1975), document semnat de șefii de stat a 32 de țări europene+SUA și Canada.
În 1991 a început un lung șir de operațiuni speciale occidentale de distrugere a Iugoslaviei și de dezmembrare a ei în cât mai multe stătulețe mici. Pe cadavrul Iugoslaviei, în centrul Europei, din voință americană a fost creat un stat musulman, Bosnia, condus de un agent al CIA, Alija Izetbegovici.
Conducătorii URSS/Rusiei din perioada 1985-1999, Mihail Gorbaciov și Boris Elțîn, au plecat complet steagul în fața Occidentului. În septembrie 1997, în campania electorală în care se luptau pentru putere în Germania cancelarul în funcție, Helmuth Kohl și viitorul cancelar, Gerhardt Schröder, acesta din urmă l-a acuzat pe predecesorul său că a încălcat Constituția Germaniei și a transferat Uniunii Sovietice uriașa sumă de 500 de miliarde de mărci aur, în contul acordului președintelui Mihail Gorbaciov de a-și retrage armata de ocupație din Germania Democrată și pentru a permite reunificarea Germaniei. Președintele Deutsche Bank și trezorierul șef al acestei bănci au fost amândoi asasinați… Asasinii nu au fost prinși niciodată… Probabil au trebuit să coboare în mormânt cu secretele acestor operațiuni financiare de dimensiuni istorice. Întreaga omenire a înțeles că a fost vorba de o vânzare a Germaniei Democrate de către URSS, făcută împotriva voinței conducerii acestui stat recunoscut la ONU, sau de o mituire a conducerii URSS, depinde cum privim lucrurile.
În seara de 24 martie 1999, aflat în vizită la Moscova, la președintele Boris Elțân, președintele Fondului Monetar Internațional, Michel Camdessus, a anunțat acordarea unui împrumut nerambursabil de 17, 5 miliarde de dolari pentru Federația Rusă. Două ore mai târziu, aviația NATO începea bombardarea Iugoslaviei, țară care avea cu Rusia un tratat prin care Rusia se angaja să o apere în cazul unei agresiuni externe. A fost o altă vânzare a unui aliat.
Deci NATO, organizația „defensivă” (!) ataca Iugoslavia din senin. Efectiv din senin! De ce? Simplu: Iugoslavia, stat socialist, a avut indicatorii social-economici peste media Uniunii Europene. Iugoslavia, stat socialist, dovedea eficiența unui sistem pe care Occidentul s-a chinuit decenii la rând să-l declare falimentar și să convingă opinia publică internațională de acest lucru. Iugoslavia dădea exemple inacceptabile și de aceea trebuia să fie distrusă. Și a fost distrusă.
În 2014, într-un interviu, președintele Vladimir Putin i-a numit pe Gorbaciov și Elțân „doi trădători”. În 2022, când a decedat, Mihail Gorbaciov nu a primit onorurile rezervate șefilor de stat…
În 2001, aceeași organizație militară „defensivă”, NATO, avea să atace Afganistanul, acuzându-l pe liderul talibanilor, Ossama bin Laden, de atentatele de la 11 septembrie 2001. Dar, s-a dovedit că Ossama bin Laden era de fapt agent al CIA, iar în iunie 2020, în cadrul unei conferințe de presă, care a avut loc la New York, comandanții în funcție ai pompierilor din această metropolă au explicat că Turnurile Gemene nu au fost doborâte de cele două avioane care le-au lovit pe la etajul 35 și că aceste avioane nici nu puteau doborî turnurile, ci acestea au fost detonate de la subsolul clădirii cu explozivi. Deci, s-a făcut publică făcătura globalistă. Scopul a fost ușor de intuit de către analiști, jurnaliști, istorici etc: nevoia de a avea un pretext care să fie folosit ca și motivație pentru agresiunile asupra Afganistanului și Irakului state suverane care nu au dorit să se supună „cocostârcului” devenit jandarm universal.
După 20 de ani de nenorociri și hecatombe de cadavre, după distrugeri materiale uriașe, SUA s-au retras în mod rușinos din Afganistan, după ce plecaseră și din Irak, lăsându-l complet distrus. Aliații SUA au fost abandonați în mâinile talibanilor… Modul în care s-au retras americanii din Afganistan a fost la fel de rușinos ca și înfrângerea SUA în Vietnam.
După 1997, când alcoolismul lui Boris Elțân era deja la apogeu și reacția Federației Ruse față de faptul că era tot mai mult înconjurată de adversarii din Occident, NATO a început să se extindă asupra statelor din sfera de influență a fostei URSS. NATO „a pus Cortina de Fier pe roți” și a început s-o împingă către Răsărit, dorind să ajungă la fruntariile Rusiei și mai departe.
În anul 2016, în campania electorală pentru președinția SUA, Donald Trump a declarat că organizația teroristă ISIS a fost creată de președintele Barack Obama împreună cu Hillary Clinton și pentru aceasta el le va cere arestarea, dar nu s-a ținut de cuvânt. În 2018, președintele Donald Trump a declarat că războaiele purtate de SUA în Orientul Mijlociu „au fost mari greșeli”, iar „lumea de astăzi cu Saddam Hussein și cu Muammar al-Ghaddafi ar fi o lume mai bună”.
Ca urmare a acestor agresiuni militare ale SUA și Occidentului, încălcări de înțelegeri și dorinței de extindere totală a influenței asupra lumii, prin promovarea globalizării, noul colonialism occidental, Rusia și China s-au împăcat, s-au aliat, și-au identificat majoritatea intereselor comune, au încheiat o alianță militară, au încheiat o lianță economico-financiară și s-au dezvoltat foarte mult. Rusia s-a dezvoltat în domeniile nuclear și spațial, administrativ, organizatoric și economic. În 2006, Rusia a devenit țară fără datorii. China s-a dezvoltat și ea în toate domeniile. Rusia și China au decis împreună să își lărgească alianțele și să oprească cursul agresiv al globalizării kazaro-evreiești, susținută de guvernul și armatele americane aservite. Împăcarea Rusiei cu China a condus la un lanț de detensionări în raporturile internaționale din Asia. China s-a împăcat și cu Vietnamul și cu India, Rusia s-a împăcat cu Turcia, Pakistanul s-a împăcat cu India, acum se împacă Iranul cu Turcia, Arabia Saudită a părăsit tabăra SUA și a trecut de partea Rusiei și Chinei și altele.
Cu excepția Israelului, Japoniei, Coreei de Sud și Taiwanului, toată Asia este de partea Chinei și Rusiei. Toată Africa este de asemenea alături de China și de Rusia. În emisfera americană, care a fost sferă de influență a SUA, începând de la 1823, când s-a lansat Doctrina Monroe, Brazilia este membră a BRICS, iar Venezuela, Nicaragua, Mexic și, tacit, și alte state, sunt de partea Rusiei și Chinei.
Momentul de stopare a ofensivei SUA+NATO către est l-a reprezentat anul 2008, când conducătorul kazaro-evreu al Georgiei, Mihail Saakashvili, a înaintat cererea de aderare la NATO. Atunci Rusia a reacționat, a atacat Georgia, a bombardat-o, i-a distrus economia și infrastructura și i-a desprins două provincii importante, Abhazia și Osetia de Sud, pe care le-a recunoscut ca și state suverane și independente. Georgia nu a mai aderat la NATO, iar Saakashvili și-a pierdut funcția și a fugit în Ucraina.
Cea mai mare parte a Lumii nu mai este de partea SUA, ci de partea Rusiei și Chinei. Propaganda occidentală, cea mai performantă propagandă manipulatoare, încearcă să ascundă acest adevăr opiniei publice internaționale, în mare parte ignorantă privitor la sistemul relațiilor internaționale.
Despre acest fenomen al revenirii Omenirii la bipolaritate și, posibil, la multipolaritate se referă Calistrat M. Atudorei în cartea sa Tranziția sistemului internațional de la ordinea unipolară la cea multipolară.
Cartea este una interdisciplinară. Ea face generoase incursiuni în domeniul teoriei relațiilor internaționale, al istoriei contemporane și recente, al geostrategiei, al economiei, al filozofiei istoriei, al unor noțiuni de Drept internațional. Autorul operează cu profesionalism și îmbină cu succes informația provenită din toate aceste domenii.
*
Născut în data de 3 februarie 1953 în Sibiu, domnul Corvin Lupu este absolvent al Facultății de Istorie – limba și literatura engleză din Sibiu a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1976), doctor în istorie (1997) și profesor universitar (din anul 2002). În prezent este profesor titular la Universitatea „Lucian Blaga din Sibiu”, a cărei primă facultate a înființat-o chiar tatăl dumnealui, reputatul profesor Nicolae Lupu. Nicolae Lupu a fost director al Muzeului Brukenthal, al Institutului de Cercetări Socio-Umane din Sibiu, al Academiei Române, decan fondator al Facultății de Istorie-Filologie din Sibiu, precum și a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca.
Profesorul universitar doctor Corvin Lupu predă Relații Internaționale, Științe Politice și Studii de Securitate la Facultatea de Științe Socio-Umane din Sibiu. A predat mulți ani pentru studenții și masteranzii de la specializarea Studii de Securitate în cadrul programelor de formare a cadrelor militare de toate armele. A instruit sute de ofițeri. În anul 2002, a înființat prima specializare de Relații Internaționale din România. În anul 2003 a înființat la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu primul program post-universitar de Studii de Securitate din România. În anul 2006 a înființat în cadrul Facultății de Științe Politice, Relații Internaționale și Studii de Securitate a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu prima specializare/program de studii Studii de Securitate din România, în cadrul căreia a înființat și au funcționat câțiva ani și cinci programe masterale complet noi în țara noastră, de pregătire a ofițerilor de toate armele, restricționate pentru civili. Toate specializările Relații Internaționale și Studii de Securitate care s-au înființat ulterior în România sunt copii ale programelor de studii concepute de profesorul universitar Corvin Lupu. A predat cursuri și la renumita Universitate din Columbia din Statele Unite.
Câteva dintre cărțile publicate:
- Relații diplomatice între România și SUA până la cel de al Doilea Război Mondial (1999);
- Probleme ale integrării europene. Organizaţii internaţionale. Aspecte ale politicii de integrare euro-atlantică a României (2000);
- România sub presiunea Războiului Rece şi a dorinţei de integrare euro-atlantică, vol. I și II (2000 și 2001);
- România, Axa şi Aliaţii (2003);
- România în contextul relațiilor internaționale actuale (2006);
- Istoria relațiilor internaționale 1919-1947 (coautor Grațian Lupu)
- Trădarea Securităţii în decembrie 1989. Secrete ale intervenției străine împotriva României (2015);
- România 1989. De la revoltă populară la lovitură de stat;
- Eforturi politico-diplomatice românești de ieșire din al doilea război mondial în lumina arhivei diplomatice a SUA(2016);
- Europa în sistemul relaţiilor internaţionale (patru ediții, ultima în 2016)
- Confruntări româno-evreiești (2017)
- Reflexii și documentări la 100 de ani de la Marea Unire (2018);
- Prăbușirea mitului Securității. Adevăruri ascunse despre generalul Iulian Vlad și istoria Securității regimului comunist din România (2018, coautor Cristian Troncotă).
- Trădarea României Socialiste în viziunea unui ofițer de securitate (2018, coautor Ioan Bâlbă)
- România interbelică în viziunea diplomației SUA (2019)
De asemenea, domnul Corvin Lupu a scris sute de articole, a elaborat studii științifice deosebit de importante și a fost invitat special la nenumărate emisiuni…
Profesorul universitar Corvin Lupu nu a fost membru al nici unui partid politic după 1989. Pe parcursul carierei, profesorul Corvin Lupu a fost și redactor șef al revistei Transilvania (fondată de George Barițiu). De asemenea este fondator și primul redactor șef al Revistei Studia Securitatis a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu. Este membru fondator al Fundației Panteonul României a Academiei Române. Este membru de onoare al Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere din M.Ap.N. și membru de onoare al Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere din S.R.I.