“Tratament” medical pe bază de ”diagnostic politic”

Moartea primarului ucrainean din Harkov pune noi și serioase semne de întrebare cu privire la clinica germană Charité

17:18, 29 decembrie 2020 | Europa | 558 vizualizări | Nu există niciun comentariu
Distribuie

de Teodor Bujor

Pe 17 decembrie 2020, primarul din orașul ucrainean Harkov, Ghenadie Kernes, a decedat în timp ce se afla în grija clinicii Charité din Berlin, una dintre cele mai reputate din Germania, care funcționează încă de la începutul secolului al 18-lea.

Unul dintre cei mai controversați politicieni ai Ucrainei, fiind și om de afaceri cu un trecut infracțional, Kernes a fost un politician schimbător. Populația din Jarkov îl iubea totuși, Kernes câștigând cu peste 60 la sută alegerile pentru primărie în 2015 și 2020, învingând întotdeauna din primul tur de scrutin. Deși Kernes a susținut manifestațiile Maidanului din Ucraina în 2014, mulți l-au acuzat de sentimente pro-ruse. Printre numeroșii săi inamici se numărau actualul ministru de Interne Arsen Avakov (care l-a și acuzat la un moment dat că nu și-a plătit datoriile), guvernatorul regional din Harkov, Igor Baluta, precum și alți naționaliști și federaliști deopotrivă.

În același timp, Kernes a reușit să își păstreze echilibrul pe platforma tulburată a politicii interne ucrainene, deși nu fără pierderi. Predilecția sa pentru un mod de viață sănătos l-a ajuns din urmă pe 28 aprilie 2014 când, în timpul alergării sale obișnuite, a avut loc un atentat la viața sa. Glonțul asasinului i-a străpuns plămânul și ficatul, dar doctorii din Israel, unde Kernes a fost dus în ziua următoare, au reușit să îi salveze viața. De atunci, primarul din Harkov a fost condamnat la scaunul cu rotile…

Pe 15 septembrie în acest an, biroul de presă al primarului din Harkov a confirmat în mod oficial că el a fost testat pozitiv cu Covid 19. Lucrurile au luat o întorsătură serioasă, date fiind rănirea sa din trecut, dizabilitatea și vârsta acestuia.

Acest lucru nu l-a oprit totuși din a fi reales ca primar al Harkovului , încă din primul tur de scrutin. Cu toate acestea, se pare că în alegerea clinicii Charité, Kernes și echipa sa au făcut o mare greșeală. Ultima oară, Ghenadie Kernes a fost salvat de doctorii israelieni, dar doctorii clinicii Charité, deși celebră la nivel mondial, nu au putut (sau nu au vrut?) să îl salveze. Faptul este că pe 11 decembrie 2020, Kernes a suferit o insuficiență renală și apoi a murit câteva zile mai târziu, pe 17 decembrie, pe patul său de spital de la Charité.

Cum a fost posibil? Cea mai bună clinică din Germania, cu un bilanț record în a trata boli grave, un spital care a salvat viața lui Victor Iușcenko, Iulia Timoșenko, și, în final, pe cea a lui Alexei Navalnîi, eșuează în a salva viața cuiva care a fost adus în acest spital scump fără nici o întârziere. Moartea sa poate va sparge în sfârșit zidul ridicat și va da drumul avalanșei de întrebări cu privire la această clinică și la rolul său în jocurile politice.

Diagnostice stranii și tratamente eficiente

Profesionalismul doctorilor acestei clinici a fost menționat în povestea de spionaj a lui Iulian Semenov, ”17 momente de primăvară”, care mai târziu a fost transformată și în serialul TV cu aceeași denumire, făcând cunoscută clinica Charité în fosta URSS și în fostele țări socialiste.

Unul dintre personajele principale ale serialului, radio-operatorul Kat, își naște copilul chiar la spitalul Charité în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Delirând în timpul nașterii, el face greșeala de a vorbi rusește. Doctorul și asistenta discută apoi scurt și rece care dintre ei va raporta incidentul Gestapoului. Aparent, situația nu s-a schimbat acolo de la căderea nazismului, doctorii clinicii punând cooperarea lor cu serviciile secrete deasupra datoriei lor de medici.

Doi politicieni, o clinică, două tratamente diferite

În Ucraina, clinica Charité a devenit bine cunoscută după strania ”otrăvire” a lui Viktor Iușcenko, incident pentru care, apropos, nu a fost acuzat nimeni. În septembrie 2004, Iușcenko, care era preferatul alegerilor prezidențiale, s-a îmbolnăvit și a fost dus la spitalul german. Au apărut zvonuri despre otrăvirea sa, rivalii lui Iușcenko fiind în mod natural acuzați pentru acest lucru. Nu după mult timp, fața lui Iușcenko a fost acoperită cu cloracnee, ceea ce i-a dat porecla de ”Shrek”, trolul din cunoscutele desene animate, sau de ”Goblin”. Totuși, otrăvirea i-a oferit avantaje, pentru că sentimentele de milă și compasiune ale ucrainenilor i-au adus un plus de patru procente la vot. Iar prea-învățații doctori germani sunt încă incapabili să determine cauzele otrăvirii.

Versiunile posibile merg de la un tratament nereușit cu celule stem până la o păcăleală a serviciilor secrete rusești.

Cât despre Iușcenko, acesta a arătat cu degetul spre adversarii interni și spre laboratorul unde se presupune că otrava ar fi fost fabricată. Nici o versiune mai mult sau mai puțin plauzibilă nu a apărut până în 2009, când renumita publicație britanică Lancet a publicat un studiu despre otrăvirea lui Iușcenko cu dioxină (mai corect spus: 2,3,7,8-tetrachlorodibenzodioxin sau C12H4Cl4O2).

În mod straniu, profesioniștii germani au ratat să pună un diagnostic rapid (care de fapt era unul destul de simplu). Dar, ceea ce face întreaga poveste încă și mai comică, este că celebrul toxicolog german, profesor la clinica Charité, Gilbert Schönfelder, l-a sfătuit pe Viktor Iușcenko să mănânce cartofi-pai obișnuiți, cu explicația că aceștia ar conține grăsimea ce poate înlătura dioxina…

Chiar dacă acest lucru se putea datora confidențialității sau ascunderii diagnosticului la cererea pacientului, în cazul aliatului nu tocmai fidel al lui Iușcenko, Iulia Timoșenko, se poate vedea o optică politică clară din partea doctorilor de la Charité.

Arestată și condamnată în 2011 pentru ”abuz în serviciu”, și cunoscută pentru activitatea ei politică intensă, mod de viață sănătos și preocupări sportive, fostul premier Timoșenko a început imediat să raporteze numeroasele sale boli. În aprilie 2012, doctorii de la clinica Charité care au fost chemați să o consulte, au pretins că ea ar avea hernie cronică de disc și că această foarte studiată boală nu poate fi tatată eficient în Ucraina.

Mai mult, în octombrie 2013, șeful de la Charité, profesorul Karl Max Einhoipl, a spus că fără o operație Timoșenko nu ar avea șanse de recuperare.

Eliberată din închisoare după revoluția colorată din Ucraina, Timoșenko și-a petrecut următoarele zile plimbându-se prin Kiev într-un scaun cu rotile, doar că tocurile înalte pe care le purta pe scaunul cu rotile au devenit repede un ”meme” popular. Singurul prizonier al ”regimului Ianukovici” a plecat apoi la Berlin unde, după un tratament scurt de fizioterapie, a putut să meargă din nou.

Cazul lui Timoșenko a fost motivat politic, nici un dubiu asupra acestui lucru, dar de ce ar trebui doctorii să participe la o farsă politică și să se preteze la jocuri politice declarând o boală incurabilă doar ca să o vindece apoi dintr-o pocnitură de degete? Minciuna nu îi face clinicii Charité nici un serviciu.

Sora ”Moarte” și ”Novicioc”

Destul de trist este că în 2020 reputația clinicii Charité a fost încă și mai compromisă. Aici a fost adus liderul opoziției ruse, Alexei Navalnîi, după presupusa sa otrăvire cu Novicioc. Din anumite motive, nimeni nu s-a gândit că nici Putin, nici altcineva din preajma sa nu era câtuși de puțin interesat într-un asemenea scandal, sau că Navalnîi putea fi eliminat într-o manieră mult mai simplă și mai puțin fățișă. Și totuși, experții clinicii au găsit aproape imediat urme de Novicioc – o stranie și aparent absolut ineficientă otravă care, potrivit cu raportările despre utilizările sale, nu e capabilă să omoare pe nimeni.

Navalnîi a devenit, ca urmare, un martir viu și sănătos al democrației ruse,

Totuși, există temerea ca nu cumva, dacă va fi necesar, Navalnîi să nu repete soarta lui Kernes, pentru că martirii sunt adesea mai buni atunci când sunt morți.

În mod memorabil, la același spital Charité a lucrat și asistenta Irena Becker, supra-numită ”Sora Moarte”.  Ea a fost condamnată la închisoarea pe viață în 2007 pentru uciderea a cinci pacienți, caz care reflectă decăderea respectării deontologiei medicale în Germania.

În contextul descris mai sus nu ne-am mira dacă peste câteva luni de zile această femeie ar fi eliberată pentru „bună purtare”. În timpul serviciului ei la clinica germană, Becker a rănit și torturat pacienții care nu-i plăceau, omorându-i prin administrarea unor doze letale de medicamente. La un moment dat, ea a uitat un flacon gol cu medicamentul ucigaș, ceea ce a dus în cele din urmă la arestarea ei.

Numărul exact al victimelor ei este neclar, dar acest incident a ridicat multe întrebări despre organizarea controlului asupra personalului medical din ”cea mai bună” clinică germană.

Chiar și numai întâmplarea cu Timoșenko arată cum doctorii germani sunt implicați în jocuri politice și că nu au nici o reținere în a fabrica diagnostice ca să fie pe placul serviciilor secrete.

Moartea lui Kernes, și trimiterea lui în Germania în loc de Israel, ridică și mai multe semne de întrebare.

E adevărat, cu toată viclenia lui, legăturile evidente cu Rusia și dorința de a juca echilibrat între diferitele forțe politice, primarul era un om cu dizabilități și cu un plămân afectat. După 15 ani de minciuni și diagnostice stranii, compatrioții lui nu vor crede însă că el a murit din cauze naturale.

Ce este clar, totuși, este că fluxul de pacienți VIP din fostele reublici sovietice către clinica Charité s-ar putea încetini pentru că nimeni nu vrea să devină martir pentru democrație și să sfârșească în tăcere într-o morgă germană… curată lună. Dar cu ce alte noutăți vor mai veni serviciile secrete germane și partenerii lor de peste ocean? Să recunoaștem, în momentul de față este un lucru greu de prevăzut.

 

Facebook Comments